Mă știți, sunt ateu. Dar asta nu mă împiedică să citez o povestioară, care explică de ce tembelii cu ”Marele Alb” au să facă fix o labă tristă cu ”dezvăluirile” lor. Pentru că nu înțeleg resorturile intime ale credinței, și reziliența ei în timp. Ei lucrează în perspectiva timpului foarte scurt, livrează la ordin, după care trec la altceva.
”În 1806 s-au întâlnit cardinalul Consalvi și Napoleon, iar împăratul i-a spus preotului ceva de genul:
“Știți că nu-mi stă nimic în cale, pot să distrug pe cine vreau, oameni, lucruri, instituții și-n curând voi distruge biserica”.
Cardinalul i-a răspuns :
“V-ați osteni în zadar. Ați pierde. N-am reușit noi, preoții, să distrugem biserica lui Iisus în atâtea secole cu toate păcatele și slăbiciunile noastre. Nu veți reuși , Majestate !”
Ceea ce s-a și întâmplat. Și nu e tocmai rău ce s-a întâmplat. Credința este un stabilizator social. Când vom găsi și alt stabilizator, mai bun, vom vedea ce și cum. Până atunci vom tot avea astfel de mizerii, motivate pecuniar, nu pe bază de convingeri și de valori etice și morale. Anticlericalismul caricatural nu produce decât maculatură cu aromă de intelectualism progresist, și cu foșnet de bancnote în fundal.
Rămân ce sunt, ateu. Îi respect de cei care cred, ceea ce le doresc și credincioșilor…
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu