Una dintre cheile sistemului comunist era dependenta omului de stat. De la stat venea casa, de la stat serviciul de la stat salariul, de la stat mancarea, de la stat caldura si apa calda etc. Cate erau ele, cum erau ele, erau pentru ca le dadea statul. Iar el cerea in schimb doar ascultare fara cracnire.
Statul acesta paternalist a sufocat sistematic orice forma de independenta, orice forma de initiativa, orice iesire din randul perfect aliniat si disciplinat al dependentilor. Cei indaratnici ajungeau in inchisoare sau mureau la frontiera.
Un recent studiu Oxford Analytica ne spune ca in Romania mentalitatea comunista supravietuieste, ca ea este cauza pentru care batem pasul pe loc si ca la noi cei energici sau idealisti sunt respinsi de sistem.
In spatele acestui diagnostic dur, pus la mai bine de doua decenii de la caderea teoretica a comunismului, sta in continuare aceeasi dependenta maladiva de statul paternalist, abil intretinuta de politicieni care fie nu pot concepe o alta lume, fie au inteles cat de utila este ea pentru a capata voturi fara cine stie efort.
E firesc deci ca intreaga legislatie a Romaniei nu face altceva decat sa conserve dependenta omului fata de stat, pentru ca el sa poate fi inclus cu usurinta in marea masa de manevra electorala o data la 4 sau 5 ani. Si va propun doar cateva exemple recente.
Locatarii care s-au debransat de la sistemul centralizat de incalzire sunt obligati sa plateasca in continuare o parte din factura la energia termica a blocurilor pentru ca, pasamite, ar beneficia in continuare de ea, prin pereti. Iar procentul pus in spinarea debransatilor poate ajunge la 30, chiar 50%.
Reglementarea este aberanta macar pentru ca, potrivit specialistilor, igonora regulile termodinamicii: caldura nu circula doar de la bransati catre debransati, ci si invers. Ba uneori mai ales invers, pentru ca proprietarii de centrale proprii au, de obicei, apartamentele incazite mai repede si mai bine. Legea este insa menita sa dea o gura de oxigen sistemului centralizat de incalzire, acum ca Guvernul si multe autoritati locale au taiat subventiile.
Sistemul acesta centralizat nu poate fi decat pagubos, cel putin pentru ca pierderile sunt mari si inevitabile, avand in vedere transportul agentului termic pe distante relativ mari. Daca toti banii aruncati pe subventii menite sa-l mentina viu ar fi fost investiti in subventionarea centralelor de bloc sau de apartament, in acest moment incalzirea centrala ar fi istorie. Dar cum sa dispara caldura care vine de la stat, subventionata de statul tatuc, cum sa fi renuntat statul la aceasta forma perversa de dependenta fata de el, care, pe deasupra, a umflat pana la refuz nenumarate buzunare private?
Un alt exemplu ii vizeaza pe titularii profesiilor independente si pe cei care incaseaza drepturi de autor, readusi recent, cu forta, sub umbrela statului care, nu-i asa?, stie mai bine sa aiba grija de ei. Vor nu vor, acesti oameni au obligatia sa se lege de sistemul public de pensii si sa cotizeze la Casa de Sanatate, chiar daca au asigurari private in ambele domenii. Statul paternalist si-a intins tentaculele si i-a prins din nou in ele, caci independenta este ultimul lucru de dorit.
Se plange Guvernul pe toate drumurile ca nu are bani pentru a sustine prioritatile nationale, dar nu inchide robinetul pomenilor care in fiecare an electoral functioneaza pe post de mita electorala. In Romania exista 200 de tipuri de ajutoare sociale, in frunte cu scandalosul venit minim, pe care si l-au pus la butoniera toate partidele politice.
Sigur ca protectia sociala este necesara, insa numai in cazurile celor cu adevarat indreptatiti, insa la noi ajutorul ajunge la toti puturosii si smecherii. La tara nu mai gasesti oameni sa coseasca sau sa culeaga fructele de prin livezi pentru ca sate intregi incaseaza acest venit minim, fara sa presteze vreun minut de munca in folosul comunitatii, dupa cum cere legea. Asa isi asigura primarul realegerea. Pensia minima nu e tot o pomana data celor care n-au cotizat niciodata? Dar statul paternalist are grija de toti, pentru ca, nu-i asa, comunismul trebuie sa supravietuiasca.
Sunt doar cateva exemple din multii bolovani legati de picioarele unei tari condamnata de 20 de ani sa stagneze intr-un limbo. De fapt, un singur lucru s-a schimbat cu adevarat, dupa cum remarca si Oxford Analytica. Daca inainte independentii cu initativa sfarseau in puscarii sau mureau pe frontiera, acum ei pleaca pe capete din tara.
Constantin Racaru
sursa: ziare.com
Adauga comentariu