În timp ce atacul Hamas din 7 octombrie se desfășura, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Josep Borrell, a postat pe Twitter în mod repetat în timp real și a emis o declarație urgentă în numele UE, cerând „încetarea imediată a acestor atacuri fără sens și a violenţei”.
De atunci, Israelul a impus o blocada totală celor 2,3 milioane de oameni din Gaza, dintre care jumătate sunt copii, tăind alimente, apă, combustibil și provizii medicale, bombardând în același timp infrastructura civilă, inclusiv spitale, școli, lăcașuri de cult, tabere de refugiați și adăposturi ONU. .
Secretarul general al ONU Antonio Guterres a denunțat „încălcări clare ale dreptului internațional umanitar”, în timp ce medicii au condamnat o „avalanșă de suferințe fără precedent în vremurile moderne”.
După o lună, cu un număr de morți de 10.955 (începând de vineri, 10 noiembrie 2023) și Gaza redusă în mare parte la dărâmături, UE încă nu a cerut Israelului să înceteze focul.
Pe parcursul ultimei luni, liderii europeni au reafirmat dreptul Israelului de a se apăra, chiar dacă a aruncat peste 25.000 de tone de explozibili, o forță echivalentă cu două bombe nucleare, pe una dintre cele mai dens populate zone de pe planetă.
Deși toate statele au dreptul de a se apăra în temeiul Cartei ONU, aceasta nu oferă o acoperire legală pentru a lupta împotriva unui teritoriu ocupat, așa cum a subliniat Curtea Internațională de Justiție într-un aviz consultativ privind ocuparea ilegală a Palestinei de către Israel.
Aplicarea aceleiași logici defectuoase războiului din Ucraina ar da Rusiei dreptul la autoapărare în teritoriile pe care le-a invadat și ocupat ilegal. Nu există un astfel de drept în temeiul dreptului internațional, totuși liderii europeni, cu puține excepții, au apărat în mod repetat ceea ce este legal și moral de neapărat.
Dar sprijinul politic și militar al Europei pentru Israel nu este o noutate.
Timp de decenii, statele membre ale UE au furnizat produse militare forțelor de ocupație ale Israelului, aproape 30% din armamentul lor convențional major provenind din Germania (23,9%) și Italia (5,9%).
Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI) detaliază livrarea de arme anti-navă/anti-submarin, rachete sol-aer, tunuri navale și avioane de luptă, în timp ce Rețeaua Europeană Împotriva Comerțului cu Arme dezvăluie că exporturile UE de arme către Israel din 2011 -2020 au avut o valoare de 4,1 miliarde de euro.
Pe lângă transferurile directe, componentele de arme sunt, de asemenea, canalizate prin SUA înainte de a ajunge în cele din urmă în Israel. Deși acest material ar trebui să facă obiectul unor permise de transfer bazate pe acorduri cu utilizatorii finali, s-a dezvoltat o practică prin care statele membre ale UE renunță la această cerință în ceea ce privește transferurile SUA, SUA sunt bucuroși să joace această minge, iar companiile europene de arme profită de aceste oferte de arme profitabile.
Anual, SUA oferă Israelului asistență militară în valoare de peste 3,8 miliarde de dolari (3,6 miliarde de euro), iar din octombrie 2023 au desfășurat un portavion, avioane de luptă, un submarin cu propulsie nucleară capabil să transporte rachete de croazieră, trei nave de apărare împotriva rachetelor balistice și drone americane.
Având în vedere cât de integrată este industria de arme din Europa cu mașina de război americană, este rezonabil să presupunem că o mare parte din acest echipament conține componente de arme europene.
Complicitate europeană la crime de război
Chiar și în mijlocul ororii din Gaza, unele state membre ale UE au fost ocupate să facă afaceri cu Israelul aprobând livrări lucrative de arme, știind că acestea vor fi folosite împotriva unei populații civile aflate sub asediu.
Începând cu 7 octombrie 2023, guvernul olandez a aprobat livrarea de componente pentru avioanele de luptă F-35 , care sunt folosite în prezent pentru a distruge Gaza. Deși avocații de la Ministerul de Externe au sfătuit împotriva acestor transferuri, invocând încălcări grave ale legilor războiului, guvernul olandez a ales să acorde prioritate relațiilor cu Israelul și SUA, față de viețile palestinienilor și respectarea statului de drept.
În mod similar, din exporturile de arme de 303 de milioane de euro aprobate de Germania în acest an, 85% dintre aceste licențe au primit undă verde în urma atacului din 7 octombrie, când Ministerul Economiei a ordonat ca Israelul să primească „prioritate”.
De peste Atlantic, membrii congresului american au fost avertizați despre potențiala „răspundere penală și civilă pentru sprijinirea genocidului, crime de război și crime împotriva umanității” înaintea unui pachet de ajutor militar de urgență pentru Israel în valoare de 14,5 miliarde de dolari. Au mers înainte și au aprobat-o oricum.
De zeci de ani a existat o relație confortabilă între industria armamentului american, european și israelian și, în ciuda dovezilor tot mai mari ale crimelor de război din Gaza, aceasta continuă să înflorească. Impunitatea pentru această afacere ilegală este aparent garantată.
Cu puține excepții, statele membre ale UE, departe de a cere un embargo asupra armelor sau chiar o încetare a focului, au ales în schimb să ofere acoperire politică Israelului, unele înarmându-l activ pe agresor în timp ce acesta masacraază și deposedează un întreg popor de patria sa.
În cele din urmă, va reveni unei instanțe de judecată să decidă dacă liderii europeni și statele membre sunt complice la crime de război, dar mobilizările în masă din Europa din ultima lună ar indica faptul că instanța de opinie publică și-a pronunțat deja hotărârea – Europa are sânge pe mâinile sale și trebuie să-și schimbe de urgență cursul, să ceară încetarea focului, să impună un embargo asupra armelor și să rupă legăturile cu Israelul.
Autor: Niamh Ni Bhriain
Adauga comentariu