Cat puteai privi, se intindeau mandre pamanturile noastre, pline de bogatii, dar pe care le aduna statul, ca eram la “colectiv”. Fiecare om, insa, mergea sa fure atat cat putea, tot de pe pamantul propriu, pana la urma. Asta sustinea cand era prins. Furau cam toti: tarani, paznici, sefi, sefii sefilor, inginerii si toata gasca lor.
Dupa debandada din decembrie 1989, a mai furat fiecare cat a putut si a lasat din fostele cladiri ale Cooperativelor Agricole doar peretii. Fostii activisti locali ai PCR-ului au furat in stil mare: au trucat in modul cel mai evident asa-zisele licitatii si au achizitionat utilajele si unele cladiri la un pret nesimtit de mic. Ei detin acum asociatiile agricole de pe la sate.
Daca ar face cineva vreun sondaj in mediul rural, multi dintre tarani ar spune ca sunt recunoscatori “colectivului” in care au muncit o viata intreaga. Doar datorita muncii zilnice pe ogoarele comuniste au acum o pensie. Aceeasi pensie pe care statul capitalist o vaneaza fara mila si o ameninta cu taieri drastice.
Capitalismul prost administrat
In ziua de azi, fiecare are pamant, dar nimeni nu isi mai permite sa il intretina din buzunarul propriu. Suntem furati chiar mai mult decat in comunism. Prin sate au aparut neocomunistii care jefuiesc taranul in modul cel mai parsiv, mult mai crud decat o facea PCR-ul.
Acum, Statul e ca un balaur cu sapte capete care nu prea mai are cu ce sa se hraneasca, deoarece a facut risipa cand a avut de ajuns. Asa ca ia de la fiecare. Mai putin de la bogati. Tot saracii sufera mai mult, in timp ce “rezervatia” milionarilor in euro ramane neatinsa de criza.
Toti romanii sunt reticenti atunci cand aud de Stat. Aceasta entitate dubioasa care ne ia banii si scumpeste mereu totul nu merita pic de respect din partea noastra, isi zic cei mai multi. In trecut, statul avea grija de noi, ne oferea o locuinta si un loc de munca, spun nostalgicii. Trebuie sa recunoastem ca din acest punct de vedere, este perfect adevarat. Acum, statul capitalist si-a intors fata de la oameni si ii trateaza doar cu spatele.
Total neprofesionist si penibil este modul cum e tratata evaziunea fiscala de la micii comercianti. In magazinele din care cumpar nu s-a intamplat niciodata sa mi se dea bon fiscal. Daca insist, ma aleg cu o privire taioasa de la mutra acra a vanzatoarei care-mi spune ca nu merge casa de marcat sau trebuie sa vina seful sa ii dea drumul.
Am o banuiala ca totul e posibil cu voia Garzii Financiare de la judet. Controalele, cand se fac, sunt de mantuiala, imblanzite de mana darnica si binevoitoare a patronului.
Toti ne complacem in aceasta situatie. De cate ori nu primesc bon fiscal, ma gandesc ca sunt indreptatit sa negociez cu vanzatorul micsorarea cu 24% a pretului, atat cat el fura de la stat. Si eu, oarecum, sunt complicele lui. Caruia nu prea ii pasa daca buticarul mai baga in buzunar ceva in plus si adanceste gaura din bugetul statului.
In ziua de azi, satele sunt pline de tinerii fara absolut nicio sursa de castig, condamnati la un viitor sumbru care nu le va asigura o batranete linistita. As zice ca nu e mai bun statul capitalist de azi, in care afaceristi unul mai smecher decat altul exploateaza pamanturile taranilor doar in interes propriu. E drept, cand e un sezon bun, le mai arunca si lor niste firimituri.
sursa: ziare.com