Dacă ai fi ieșit în anii 90 și-ai fi spus că „Mani Pulite” – așa-zisa campanie anticorupție din Italia – e de fapt o operațiune pusă în practică de o centrală de spionaj ai fi fost acuzat de conspiraționism, tembelism și o neînțelegere a realității.
După douăzeci de ani de la furtunoasele evenimente s-a întâmplat o chestie incredibilă. Cuprins de remușmare și aflat în stadiul terminal al unui cancer violent, fostul ambasador al SUA în Italia l-a chemat pe corespondentul „Corriere della Sera” în SUA și i-a povestit toată tevatura.
Lumea a rămas șocată când a aflat că strofocarea anticorupție fusese de fapt o operațiune clasică de detonare a clasei politice italiene care, după căderea Moscovei, susținea luarea destinului țării în propriile mâni și demilitarizarea continentului. Fapt care ar fi „făcut vânt” bazelor NATO din zona mediteraneană. Frumos, nu?
La fel spuneau prostovanii și în epoca băsescu, atunci când a început „cruciada anticorupție” de la noi.
Dacă le arătai că rețeta e identică celei din Italia anilor 90 nu te auzeau și-i dădeau înainte cu „corupții”. Și n-au înțeles-o nici după ce au apărut dovezile referitoare la „atașatul CIA” de la DNA, la reprezentantul Secret Service care avea „linie directă” cu Kovesi sau la întâlnirile transparente cu Ambasadorul SUA în urma cărora cădeau capete grele. A nu înțelege istoria înseamnă a nu înțelege prezentul. Din nefericire, marea majoritate are greutăți în a-și înțelege realitatea imediată. De-aceea avem acest comportament bovin: ți se pune să ieși, ieși precum boul, ți se spune să stai, „#staiacasă”.
Să privim acum lumea printr-o altă realitate. În martie anul trecut Italia devenea prima țară membră a G7 care semna parteneriatul cu China pentru noul Drum al Mătăsii redenumit Belt and Road Initiative (BRI). Prin această mișcare, dincolo de avantajele certe aduse țării, Italia spărgea „blocada europeană” impusă Chinei. Transformarea portului Trieste în cap de pod în Europa e un pas enorm pe care-l face China pe Continent. De fapt, dacă ne uităm atent, aterizează fix în mijlocul acestuia, mărfurile chinezești ajungând la câteva ore distanță de „punctele strategice” ale Europei. E un cutremul geopolitic de proporții întrucât în acest mod Bătrânul Continent alunecă din mâna americanilor. Desigur, prima dată economic, dar economia e urmată de armată, iar aici treaba devine sulfuroasă. Doar știți bine că există lideri precum Macron care, uneori, din bărbăția lor insignifiantă, se trezesc vorbind despre o armată europeană și alte chestii tabu în vremurile recent trecute.
Văzând cum stau treburile, nu-i oare ciudat cum, după China, Italia e cea mai atacată țară de noua pandemie? Nu-i ciudat că specialiștii vorbesc de o tulpină mai agresivă a virusului în condițiile în care se presupune că gripa a venit din China? E într-adevăr ciudat.
La fel de ciudat e și timing-ul apariției noii gripe. SUA urmează să aibă alegeri prezidențiale și întreg establishmentul e împotriva lui Trump. În ciuda scandalurilor ținute lanț, din punct de vedere economic, SUA a mișcat mai bine în mandatul său. A forțat mult, a încercat să stoarcă până la ultimele picături din mormanul ăla de fiare vechi și, în final, a reușit imposibilul. Cu compromisurile de rigoare, desigur. Iată că acum virusul lovește radical toată construcția lui Trump. Indicele Dow a scăzut drastic, spărgând pragul de 20 000 de puncte. De-aici drumul spre următorul prag – situat în jurul valorii de 15 000 – pare liber precum o autostradă a dezastrului. În plus, sistemul sanitar american e incapabil să facă față unei provocări de masă, ca să nu mai vorbim că numărul de morți va afecta radical populația semi-boschetară și plină de boli care se târăște de azi pe mâine. De asemenea, paralizia economică va fi radicală și va șterge puncte bune din PIB.
Nu-i oare ciudat cum se leagă toate aceste elemente disparate într-un șir care avantajează o anume aripă ticăloasă a omenirii? Știu, proștii vor spune că e normal deoarece „așa e corect”. Însă, dacă-i asculți pe proști devii mai prost decât ei. Și, în loc să urmărești de la o distanță sigură cum cireada e mânată spre abator, ajungi să-ți dorești să ajungi tu în fruntea cirezii și chiar să susții că experiența abatorului e una mișto. Asta-i esența prostiei.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com