Ciprian Purice: Salvați PNL, bolnavul politic al anului 2024

De la Tăriceanu încoace, liberalii nu au mai avut vreo sclipire în materie de leadership politic. Realitate ce se resimte acut, în zilele acestea. Dar, Crin? Se vor întreba nostalgicii. Da, de departe cel mai spectaculos președinte pe care la avut PNL, după Revoluție, însă modul în care s-a predat și cui s-a predat, în primele luni ale lui 2014, anulează întreaga sa evoluție anterioară. Aici s-a ajuns, astăzi, cu brătienii, într-o criză profundă de leadership, după mai bine de un deceniu de mișcări și mișculatii anti-politice. Adică împotriva tuturor fundamentelor politice. Pentru că mereu au preferat varianta simplă, ușoară, comodă prin tot soiul de improvizații și subterfugii care să nu le încurce socotelile individuale.
Klaus Iohannis, președintele Klaus Iohannis, este cea mai răsunătoare dintre ele. Scriam acum zece ani că „victoria lui Iohannis la prezidențiale, îngroapă dreapta românească”, argumentând atunci că „ești de dreapta dacă ești anti-PSD, ceea ce e profund fals și greșit. Astăzi, singurul mesaj mobilizator pentru dreapta este panica venirii PSD la putere. Curat strategie politică. Iar dacă Iohannis va câștiga aceste alegeri, complet gratis, fără un minim efort intelectual sau politic, atunci dreapta iar se va mulțumi cu giumbușlucuri și improvizații și va amâna momentul adevărului, momentul de început al construcției”.
PNL, o improvizație occidentală anti-PSD
La zece ani distanță, PNL este fix în aceeași situație ca atunci. Fără lider. Fără lideri. Fără perspectivă. Au baleiat dintr-o direcție în alta, când în jos, când în sus, evitând cruntul adevăr. Că ei nu există, ca structură politică reală! De aici și variațiile uriașe de la un scrutin la altul. PNL-ul de astăzi nu este, ca cel dintre două războaie, corespondentul politic al unei emulații sociale, a unor valori, a unor idei, a unui grup social, fiind doar o improvizație occidentală, post-decembristă, articulată exclusiv prin contrapunere la PSD. Lozinci și paranoia. Și o gașcă de îmbuibați bugetofagi. Dacă luăm la mână întreaga conducere a PNL, nu știu câți găsim care să fi lucrat o zi, o singură zi, în privat. Dar sunt de dreapta. Toți! Și cu toții urăsc PSD, evident. În prime-time! Căci, în rest, dorm în pat cu PSD. Unii dintre ei, la propriu! Însă atât de puternică e defecțiunea, încât singura lor opțiune prin care se pot identifica politic este anti-pesedismul. Și, culmea!, acest modus operandi i-a adus la putere de cele mai multe ori. Absolut mimetic! Pentru că atunci când Factorul Extern nu vrea cu PSD, îi sprijină pe ăialalți. Asta visează și acum, gruparea fost-pedelistă din Ardeal, care dă cât mai tare din coadă, poate-poate îi vede cineva și îi cocoață din nou în fruntea României. N-au avut noroc! Pentru că, astăzi, Factorul Extern are probleme mult mai mari la el acasă. Întreg Occidentul este dominat de crize suprapuse, toate având același numitor comun: criza de leadership. Occidentul nu mai are lider. Nu mai are coerență. Nici la el acasă și nici în colonii. Iată, deci, fereastra de oportunitate în care România trebuie să joace.
PSD – bazinul, PNL – liderul
Știu, vă stă pe buze, o altă criză de leadership, cea de la PSD. Aveți dreptate. Există, însă, o diferență profundă: filosofia pe care s-a construit PSD este cu totul alta. PSD se definește politic, se identifică prin bazinul său. PSD nu are nevoie de lider ca să existe. Desigur, cu un lider potrivit, PSD excelează în alegeri. Dar fără lider, PSD nu moare. Pe când PNL se identifică electoral prin leadership-ul său. Istoria politică recentă ne demonstrează că liderul PSD poate să nu fie nici carismatic, nici elevat, nici măcar un bun politician, ci trebuie să dețină o singură calitate: să fie un bun pesedist. Să fie de-al lor, să nu aibă damf alogen. Pentru că un alogen ar speria bazinul și l-ar îndepărta. Iar bazinul știe ce are de făcut, când vin alegerile.
Deci, dacă la PSD lucrurile sunt mai puțin sofisticate și liderul trebuie să rezoneze cu bazinul electoral, la PNL liderul trebuie să fie cosmopolit, cultivat și să rezoneze cu tendințele contemporane. Mult mai complicat. Nu poți să te dai dreapta fără un background serios de dreapta. Fără o educație consistentă, fără un parcurs social în medii elevate. Și mai putem adăuga, însă fără rost, deoarece niciunul din liderii PNL de astăzi nu întrunește aceste condiții. Și apelează la singura formulă de supraviețuire politică pe care o au la îndemână: Jos PSD!
Pedeliștii și ieșirea de la guvernare
Și suntem la zi, cu un PNL în derivă, fără o traiectorie clară, dar cu o tendință evidentă de scădere către dispariția politică. Cum să te mai dai anti-PSD, când ești cu ei la guvernare? Aceasta este marea dilema penelistă universal exprimată. Pentru că ei știu foarte bine, au experimentat pe propria piele, mai ales foștii pedeliști, că alegerile se câștigă înjurând PSD. Cu cât mai intense înjurăturile, cu atât mai multe voturile. Ori ei nu pot înjura PSD, de aici și voturile puține. AUR, însă, urlă frenetic, de aici și voturile multe. Să nu credeți că judecata strategilor PNL este mai sofisticată de atât. Din aceste motive vor, cu orice preț, ieșirea de la guvernare, sperând că astfel se vor salva. Nu îi lasă buzunarele, după cum se prea bine vede. Iar cei care nu sunt dependenți de buzunare și au scos cât de cât capul din cutie, înțeleg că nu poți să fii azi în pat cu PSD și mâine să te războiești cu ei. Pentru că nu mai ești credibil. Foștii pedeliști nu au capacitatea să priceapă că asemenea suceli politice nu mai pot fi vândute poporului. Nu mai merge! În vremurile pedeliste, marile suceli politice puteau fi împinse cu forța fiindcă aveau în spate un Băsescu cu tot statul român la comandă și un Coldea cu tot SRI-ul la comandă. Azi nu mai au nici una, nici alta.
PNL fără PSD moare, PSD fără PNL nu poate da Președintele
Așadar, PNL nu se mai poate desprinde de PSD pentru că nu ar supraviețui acestui an, având întreaga suflare rezervistă grupată împotriva lor, cu toții pregătiți să mute hălci întregi din PNL către Polul de Dreapta, respectiv către AUR. Singurul care le poate asigura protecție în fața atacurilor rezerviste este, culmea!, adversarul lor consacrat: PSD. PSD are nevoie de PNL pentru asigurarea unei majorități confortabile în următorii patru ani și, cel mai important, pentru a da, alături de PNL, Președintele României. PSD singur, la prezidențiale, pierde din orice poziție. Victoria este matematic imposibilă, pentru că în turul al II-lea al prezidențialelor, bazinul PSD nu depășește niciodată 50%. În schimb, voturile anti-PSD, capacitate emoțional corespunzător, nu scad niciodată sub 50%. Ecuația aceasta este foarte bine cunoscută de către toți „infiltrații” care împing PSD singur la prezidențiale, fiind promovată aceeași iluzie ca și în ultimele patru rânduri de alegeri, în urma cărora toți președinții social-democrați, candidați în alegeri, și-au încheiat subit carierele politice. Scenariul toxic cu candidatul PSD împotriva candidatului AUR în turul II al prezidențialelor nu are valoare de întrebuințare deoarece este unul extrem de imprevizibil, dat fiind contextul european tensionat. Mai grav, lăsând PNL singur în alegeri, liberalii pot coborî pe locul 3 sau chiar 4, îngropându-se orice formulă de majoritate parlamentară confortabilă și, deci, de stabilitate guvernamentală. Fix ceea ce-și dorește Factorul Extern! Fiindcă fragilitatea puterii politice, respectiv instabilitatea guvernamentală, a reprezentat cel mai favorabil mediu pentru ingerințele Factorului Extern. De aici și miza uriașă atacurilor la adresa PNL, pentru dărâmarea lui Nicolae Ciucă și, implicit, desprinderea de PSD.
Separați la europarlamentare, împreună la prezidențiale
Se merge, deci, pe sârmă, în acest an electoral. Liberalii nu pot greși, pentru că-și joacă existența politică. PSD nici atât, pentru că riscă alți zece ani de luptă la baionetă. Candidaturile comune sunt inevitabile, însă ele generează și bipolarizare. Un fenomen electoral prin care întreaga atenție se mută pe principalii doi competitori și din care rezultă o scădere a celui puternic (PSD-PNL) și o creștere accelerată a celui slab (AUR). Dacă bipolarizarea ar debuta din vară, de la europarlamentare, până la finalul toamnei bătălia politică s-ar acutiza atât de intens, încât lucrurile ar putea scăpa de sub control. Miza este, așadar, amânarea pe cât de mult posibil a bipolarizării, aceasta fiind principala armă împotriva alianței PSD-PNL. În aceste condiții rezultă o singură opțiune: PSD și PNL trebuie să evolueze separat la europarlamentare!
Un alt avantaj este faptul că europarlamentarele reprezintă scrutinul ideal prin care PNL să-și arate mușchii și să se regrupeze în jurul lui Nicolae Ciucă. Fiind alegeri fără miză, neinteresante, greu de înțeles și foarte greu de vândut electoratului ca se mobilizeze, arhitectura de partid a PNL, cu cei peste 1.300 de primari, poate fi baza pentru un rezultat bun. Astfel încât să nu se vadă că PNL e mort. O asemenea evoluție îi menține pe locul 2 și le permite o poziție confortabilă în negocierile cu PSD, pentru viitoarea alianță politică și candidaturi comune. Doar în acest mod, produsul numit PNL, ca principală măciucă anti-PSD, nu va ajunge iarăși în mâna Factorului Extern, respectiv a rezerviștilor statului paralel.
Deoarece 2024, fereastra de oportunitate 2024, nu este despre PSD, PNL sau AUR și nici despre Ciolacu, Hellvig sau Simion. Ci despre România versus Factorul Extern și cine capătă controlul pentru următorii zece ani. Cel puțin!

Autor:  Ciprian Purice

Sursa: https://solidnews.ro/salvati-pnl-bolnavul-politic-al-anului-2024/