Banca Naţională persistă în a nega faptul că explozia preţurilor este determinată în primul rând de cantitatea prea mare de bani de pe piaţă. În condiţiile în care nu au reuşit să tranşeze un război al argumentelor, oficialii BNR încearcă să omoare dezbaterea prin utilizarea unui limbaj matematic. Prof. Cristian Păun: Nu fac decât să aducă mai multă ceaţă savantă
România are cea mai ridicată inflaţie din Europa, iar ignorarea cauzelor monetare ale scumpirilor poate fi una dintre explicaţiile pentru care Banca Naţională a României a ratat timp de cinci ani consecutiv ţinta de inflaţie pe care singură şi-a fixat-o. Deşi cantitatea de bani s-a majorat exploziv în ultimul deceniu, BNR a preferat să îşi concentreze discursul asupra inflaţiei pe identificarea unor cauze structurale şi şocuri adverse exogene. Puseul inflaţionist din ultimele luni s-a suprapus cu atingerea unor niveluri nemaiîntâlnite pentru toate tipurile de masă monetară, însă oficialii băncii centrale au continuat să nege faptul că acest fenomen reprezintă principala cauză a creşterilor de preţuri. BNR a sesizat că în opinia publică – inclusiv în paginile Curierului Naţional – teza cantitativă privind inflaţia a revenit cu putere în ultimul timp, însă a părăsit relativ rapid terenul argumentelor. În cadrul colocviilor de politică monetară organizate de instituţie, aceasta a preferat să ridice o “perdea de fum”, venind cu prezentări academice, abundente în formule matematice. Strategia Băncii Naţionale pare a fi aceea de a-i îndepărta pe “neiniţiaţi” de subiect şi de a închide orice dezbatere pe această temă.
“Banii se mută de pe imobiliare pe pătrunjel”, declarase luna trecută pentru publicaţia noastră profesorul de economie Bogdan Glăvan. El explica faptul că acum toată creaţia monetară excesivă a anilor de “boom” îşi produce efectele prin creşteri de preţuri. BNR preferă însă să recurgă la formule “cifrate”, aruncându-ne într-o confuzie totală privind cauzele scumpirii pătrunjelului.
De peste nouă luni indicele preţurilor de consum are creşteri anualizate de 7-8%, puseul inflaţionist fiind pus de Banca Naţională a României pe şocul majorării TVA şi pe scumpirile combustibililor şi materiilor prime alimentare transmise prin canalul extern. Totuşi, banca centrală a evitat să aducă în discuţie faptul că, în acelaşi interval, cantitatea de bani a ajuns pe maxime istorice. Astfel, masa monetară în sens larg (M3) a avut cea mai ridicată valoare în decembrie 2010, când s-a cifrat la 202,76 miliarde lei, în timp ce monetarul cel mai restrâns (M0) staţionează de aproape un an pe un record situat în jurul nivelului de 26,5 – 27 miliarde lei. Deşi oficialii băncii centrale susţin că, în ansamblu, cantitatea de bani are o tendinţă descendentă, aceasta de fapt se consolidează pe maxime istorice, fiind una dintre puţinele componente din economia naţională care nu au suferit corecţie în etapa de recesiune. Nivelul M3 de 196,48 miliarde lei consemnat în aprilie a.c., ultimul raportat de BNR, este chiar cu 20,89% mai mare decât cele 162,56 miliarde lei măsurate în octombrie 2008, când România marca intrarea în criză. În mod ironic, creaţia monetară a fost urmată în tandem de preţurile de consum care în acelaşi interval au urcat cu 17,19%.
“Masa monetară a crescut permanent pe toate componentele sale: M1, M2, M3”, a declarat pentru Curierul Naţional Cristian Păun, profesor la Academia de Studii Economice din Bucureşti, afirmând că aceasta este şi principala cauză a creşterii preţurilor. Acelaşi lucru este susţinut şi de către analistul financiar Călin Rechea: “Presiunile inflaţioniste care se manifestă în perioada actuală sunt rezultatul direct al politicii monetare promovate de către BNR în ultimii ani.” El spune că efectele creşterii accelerate a cantităţii de bani din ultimii ani se văd abia acum pe preţurile de consum, după ce anterior fuseseră resorbiţi de excesele speculative de pe piaţa imobiliară. Valurile de scumpiri sunt considerate de Rechea drept un rezultat direct al stimulării monetare a economiei, în condiţiile unui sistem financiar bazat pe rezervele fracţionare de la nivelul sistemului bancar.
Invitaţie să nu ne mai gândim la problemele monetare?
La ultimul raport privind inflaţia, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea că a observat o reluare a tezelor cantitative privind inflaţia în opinia publică. “Teza cantitativă prinde bine la public şi împinge dezbaterea într-o zonă nefericită pentru că nu acolo este cauza”, declara şeful băncii centrale, promiţând că problema va fi adâncită în cadrul colocviilor de politică monetară organizate de BNR. Acestea s-au desfăşurat în două sesiuni în prima parte a acestei luni, însă nu au adus clarificările necesare. Reprezentanţi ai “tezei cantitative” nu au fost invitaţi să îşi prezinte poziţia, în timp ce susţinerile oficialilor băncii centrale au fost academice, abundând de formule matematice.
Din acest punct de vedere se poate spune că a fost pierdut un prilej pentru dezbaterea publică. La prima sesiune interesul a fost iniţial ridicat având în vedere importanţa temei inflaţiei în România, însă după prima oră a unei prezentări cu 82 de planşe numărând nu mai puţin de 84 de grafice, sala s-a golit pe jumătate. A doua sesiune a numărat dintru început mai puţini participanţii, prilej să ne întrebăm dacă nu cumva a fost strategia BNR aceea de a “omorî” subiectul. Ideea care probabil ar trebui să rămână în capul românilor este aceea că discuţiile despre masa monetară implică calcule şi formule complicate, că este ceva care îţi dă dureri de cap şi mai bine o laşi în seama celor iniţiaţi.
Probabil aceasta este şi singura abordare pe care BNR o poate face. Prezent la colocvii, guvernatorul Isărescu a rostit adevărul că “inflaţia a fost, este şi va fi un fenomen monetar”, însă a nuanţat că ecuaţiile sunt mai complicate. Cât de complicate? Cam pe cât de stufoase şi de matematizate au fost şi prezentările oficialilor Băncii Naţionale la respectivul eveniment.
Cine îşi mai asumă responsabilitatea stabilităţii preţurilor?
Cristian Păun spune că BNR vrea să ofere o justificare “aparent ştiinţifică” ipotezelor care stau la baza politicii sale monetare care până în prezent au eşuat total. “Nici un model matematic sau econometric nu poate invalida teoria cantitativă a banilor: mai mulţi bani în economie înseamnă preţuri mai mari. Nici un model matematic nu poate demonstra rigiditatea preţurilor în economie şi nici neutralitatea banilor. Sunt exerciţii de forţă mai mult sau mai puţin complexe menite să aducă şi mai multă ceaţă savantă asupra unor probleme pe care le resimţim cu toţii”, a spus Păun.
Rechea afirmă că BNR neagă responsabilitatea sa pentru declanşarea unui proces inflaţionist a cărui soluţionare (stoparea creşterii masei monetare) presupune împingerea economiei într-o nouă recesiune profundă. El spune că oprirea dezbaterilor pe această temă prin cantonarea într-un cadru academic şi mesaj încifrat nu reprezintă o soluţie. “Strategia adoptată de către BNR poate să funcţioneze doar pe termen scurt, dar pe termen mediu şi lung are un efect negativ, pentru că nu oferă publicului larg încrederea necesară pentru ancorarea aşteptărilor inflaţioniste. Contradicţia dintre realitatea de zi cu zi şi prognozele modelelor BNR subminează puternic credibilitatea instituţiei”, a zis Rechea.
Cristian Păun spune că explicaţia potrivit căreia “preţurile cresc întrucât preţurile cresc” este total nesatisfăcătoare, iar ea permite transferarea responsabilităţii eşecului în îndeplinirea obiectivului de stabilitate a preţurilor către alte instituţii, cum ar fi Guvernul sau chiar către piaţa liberă care ar fi insuficient dezvoltată. Profesorul de la ASE se întreabă de ce BNR insistă să ţintească inflaţia în condiţiile în care susţine că aceasta nu are cauze monetare. În acest caz, răspunderea ar trebui mutată la Guvern. “Ignorarea cauzei monetare a inflaţiei (şi chiar combaterea ei cu vehemenţă aşa cum am văzut că se întâmplă în ultima perioadă) e normală pentru o instituţie care a eşuat sistematic în a-şi atinge obiectivul principal”, a zis Păun.
Ce se ascunde în spatele lecţiei de matematică?
Curierul Naţional i-a întrebat pe cei doi economişti de ce BNR a recurs la această strategie de prezentare academică a problematicii inflaţiei şi problemei monetare, dar a cerut şi explicaţii cu privire la modelele exprimate matematic şi care i-au nedumerit pe mulţi dintre cei care au participat la colocviile amintite. Călin Rechea a fost tranşant: “Matematizarea excesivă a cadrului teoretic al politicii monetare are un scop bine definit: evitarea oricărei responsabilităţi în condiţiile în care expansiunea monetară din trecut îşi face simţite efectele în preţurile de astăzi.” El mai spune că limbajul matematic adoptat nu doar de BNR, ci şi de alte bănci centrale ascunde de fapt o ignoranţă cu privire la adevărata funcţionare a economiei care nu poate fi redusă doar la câteva sisteme de ecuaţii liniare. “Soluţiile acestor modele se obţin doar pe baza prea multor ipoteze nerealiste, care nu pot să surprindă complexitatea interacţiunii dintre agenţii economici, fie că vorbim de producători sau de consumatori”, a mai zis Rechea.
Cristian Păun spune că Banca Centrală nu face decât să intre inutil într-o luptă pe care o va pierde la masa argumentelor ştiinţifice. El a adăugat că numeroase studii efectuate inclusiv pe Europa Centrală şi de Est arată corelaţia puternică între dinamica masei monetare şi dinamica preţurilor. Profesorul de la ASE afimă că în spatele modelelor prezentate matematic la colocviile BNR “în nici un caz nu se află o teorie economică corectă şi argumentată. Sunt simple măsurători dependente de cantitatea de date inclusă în model care pot fi invalidate printr-o simplă restrângere sau extindere a eşantionului de date. Sunt modele şi calcule simple, evident prelucrate cu ajutorul programelor specializate în econometrie.” De aceeaşi părere este şi Călin Rechea, care apreciază că formulele prezentate sunt rigide: “Din punct de vedere matematic sau statistic, formulele utilizate în modelele prin care se încearcă explicarea inflaţiei sunt relativ complicate. Din punct de vedere economic, adică al modelării interacţiunilor complexe dintre agenţii economici în ceea ce priveşte alocarea resurselor, modelele sunt simpliste.” Cristian Păun spune că problema nu este complexitatea modelului, întrucât de multe ori simplificarea ecuaţiilor permite surprinderea mai bună a unei realităţi. Un astfel de caz avem şi în ceea ce priveşte inflaţia, unde pe un grafic se vede cu ochiul liber că ritmul de creştere al agregatelor monetare se corelează cu indicele preţurilor de consum.
Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro
Adauga comentariu