Dacian Cioloș îl acuză de ipocrizie pe Marcel Ciolacu. Dacian Cioloș fiind una dintre aripile frânte ale USR. Iar Marcel Ciolacu, fiind un cetățean care a nimerit cu ajutorul serviciilor președinte interimar PD. Motivul este că Ciolacu a îndrăznit să-i ceară demisia lui Ludovic Orban după publicarea unor fotografii care îl incrimnează. Din motive de chiștoace. Referitor la acest subiect penibil pentru liberali, Rareș Bogdan, prim vicepreședinte al acestui partid, afirmă că își rezervă dreptul de a nu da explicații. De a nu-și exprima nicio opinie. Și Rareș Bogdan și Dacian Cioloș greșesc.
Sunt absolut convins că Dacian Cioloș nu bate câmpii atunci când afirmă că Liviu Dragnea era un fumător atât de înrăit, încât înoda țigară de la țigară și scrumieră de la scrumieră în somptuosul său birou de la Camera Deputaților. Și, în plus, doi dintre premierii numiți de el erau de asemenea fumători înrăiți și practicau acest viciu în mod curent în clădirea Guvernului. Aflăm astfel că domnul Dacian Cioloș, pe vremea când făcea opoziție, opoziție cât se poate de gălăgioasă, uneori chiar îngroșând rândurile demonstranților, îi vizita discret pe acești lideri a „ciumei roșii” la locul lor de muncă. Altfel nu ar putea cu atâta aplomb să îi acuze. I-a surprins așadar în flagrant. Întrebarea însă este ce Dumnezeu căuta Dacian Cioloș în biroul acestora.
Să admitem că așa stau lucrurile. Și eu sunt înclinat să cred, deși nu am bântuit ca o fantomă prin birourile lor, că cei menționați de Dacian Cioloș, cunoscuți ca fumători înrăiți, au practicat acest exercițiu vicios în birourile în care asudau pentru interesul național. Și mai cred că, după modelul lor, în ciuda interdicțiilor legale de a fuma în spațiile publice, și nenumărați subordonați de la Camera Deputaților sau din Guvern procedau la fel. În timp ce eu fac doar o presupunere, domnul Cioloș afirmă cu subiect și predicat că aceasta este realitatea. Și nu ar putea face acest lucru dacă nu ar fi văzut cu ochii lui ceea ce relatează. Există însă o mică, dar importantă nuanță care îi scapă ilustrului reprezentant USR. Și anume faptul că sub guvernul „Ciumei Roșii” românilor nu li s-au impus restricții neobișnuite. Restricții asupra cărora CCR să fi dat un verdict de neconstituționalitate. Nu li s-au încălcat românilor drepturi și libertăți fundamentale sub pretextul pandemiei. Și nici nu li s-au aplicat 300.000 de amenzi, multe dintre ele în cuantum atât de mare, încât nu ar fi putut fi plătite de către un pensionar decât dacă s-ar fi criogenat timp de un an. Pe timpul guvernării de către „Ciuma Roșie ” a României, românilor nu li s-a impus să poarte mască pentru a nu-și contamina semenii cu coronavirus și nu a fost nimeni sancționat din acest motiv. Sub Guvernul Orban doi și jumătate, masca a devenit o obligație. O obligație stabilită de autoritățile statului, reprezentate de către Guvern, simultan cu așa zisa destindere a măsurilor de protecție anticoronavirus. Probabil fiindcă atunci când pandemia atinsese apogeul, Guvernul nu fusese capabil să procure măști, dar între timp, pe măsură ce pandemia a scăzut în intensitate în întreaga Europă, măștile ne-au devenit și nouă accesibile. Și, în paranteză fie spus, o țară întreagă știe ce performanță uluitoare a înregistrat Guvernul Orban dotând industria militară cu aparatură chinezească de confecție a măștilor care nu funcționează nici azi. Mai puțin comisionul pe care presupun că l-a încasat cel care s-a ocupat de acest contract.
Așadar Dacian Cioloș are dreptate până la un punct când îi acuză pe ocupanții mai vechi ai palatului Victoria că practicau viciul fumatului în clădirea Guvernului și când îl acuză pe Liviu Dragnea că, la rândul său, dădea tonul în Camera Deputaților. Procedând astfel, cei nominalizați de Dacian Cioloș, încălcau desigur legea. Dar, dacă Dacian Cioloș știa acest lucru, mă mir de ce nu a denunțat faptele, măcar opiniei publice, atunci când ele s-au petrecut. Cui îi folosește astăzi, după ce a trecut atâta amar de vreme, să-i acuzi pe cei care nu mai sunt niciunul în funcție, că încălcau legea fumând la birou? Nu știu dacă Marcel Ciolacu este sau nu fumător. Habar nu am. Nu îl cunosc și nici nu țin să îl cunosc vreodată. Și cu atât mai puțin să mă aflu în proximitatea lui pentru a îl spiona decă fumează sau nu fumează. Dar mă întreb ce vină are Ciolacu pentru viciile fostului președinte PSD și fostului președinte al Camerei Deputaților sau pentru viciile foștilor prim- miniștri. De ce este Ciolacu taxat drept ipocrit? În ce constă ipocrizia lui? În faptul că a ieșit la rampă, mimând ca de obicei opoziția, și solicitând pur formal ca premierul prins ca a încălcat legea să demisioneze? Dar polițiștii care au petrecut în aer liber într-un grup care a depășit trei persoane – erau vreo 5-6 – de ce au fost sancționați? De ce doi șefi de poliție și-au pierdut din acest motiv funcția? De ce să nu-și piardă funcția și un premier care încalcă de două ori legea și îi mai încurajează și pe alții să facă acest lucru.? Singura greșeală a lui Ciolacu nu este că i-a cerut demisia lui Ludovic Orban. Ci că făcut-o formal. A zis și el asta așa ca să se afle în treabă. Sau ca să-i dea apă la moară lui Klaus Iohannis ca după moțiunea de cenzură făcută tot pe mâna sa, a lui Ciolacu, să-l poată aduce la Palatul Victoria pe Siegfried Mureșan, omul de bază al cancelarului Angela Merkel și al popularilor europeni.
Dar Rareș Bogdan? De ce nu pot fi de acord cu el atunci când îl aud refuzând cu obstinație să-și exprime opinia vizavi de scenele incredibile fotografiate la Palatul Victoria? Rareș Bogdan afirmă că este dreptul său de a se abține de la vreun comentariu. Îmi pare rău că trebuie să-i spun, dar nu are acest drept. El este al doilea om din PNL. Este în același timp liderul parlamentarilor români membri ai popularilor europeni de la Bruxelles. Parlamentul European este cel care a impus regula, în întreaga Europă, prin care este interzis fumatul în spațiile publice. Rareș Bogdan trebuie să apere această regulă, atât la nivel continental, cât și la nivel național. Este un om politic și nu o simplă persoană fizică. El are dreptul să se abțină să facă comentarii atunci când presa îi pune întrebări doar în cazul în care respectiva întrebare ar viza viața lui intimă. Dar ceea ce se întamplă în Guvernul României, faptele primului ministru, încalcarea de lege de care acesta se face vinovat, împreună cu mai mulți membri ai Guvernului, nu au, din câte știu eu, de a face cu viața intimă a lui Rareș Bogdan. Așa că eu unul aștept în continuare comentariile sale.
Și da, chiștocul poate arunca în aer Guvernul Orban. Pentru că el, chiștocul, și masca ascunsă sub birou sau transformată în eșarfă în cazul Ralucăi Turcan, pulverizează și ceea ce a mai rămas din credibilitatea acestui Executiv. Și fără credibilitate Guvernul nu poate merge mai departe. Iar în acest sens îi mai fac o observație lui Dacian Cioloș. Nu Marcel Ciolacu i-a cerut demisia lui Ludovic Orban. El nu a făcut altceva decât să se transforme în purtătorul de cuvânt al opiniei publice. Din această perspectivă rolul său este mai degrabă de papagal. Numai că Dacian Cioloș nu are curajul să se ia în piept cu opinia publică. Și atunci, ca orice activist politic experiment, sau ma rog securist care a ucenicit supraveghind casa Doinei Cornea, neavând curaj să se confrunte cu opinia publică, a ales la întâmplare o țintă. Care s- a nimerit sa fie Ciolacu.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog
Adauga comentariu