CE URMEAZĂ DUPĂ DOI ANI DE NIMIC BINE FĂCUT?

Tot nimic.



Să recunoaştem! Acum doi ani, Klaus Iohannis nu ne-a promis nimic şi s-a ţinut de cuvânt. Numai noi nu l-am crezut. Sau nu i-am înţeles tăcerea. Ne-am luat după sloganul scris pe afişe – Preşedintele lucrului bine făcut – şi ne-am aşezat într-o mare Sală de Aşteptare, din care n-am mai plecat de atunci. Ca pe vremuri, la coadă la Gostat, când nu plecai să nu pierzi coada. Urma să se dea ceva.

De doi ani, ni se dă, deci, Aşteptare.

Din când în când, Preşedintele iese cum ieşea gestionarul de la Gostat pe vremuri (sau cum a ieşit şeful de campanie al lui Hillary Clinton dup[ alegeri, miercuri dimineaţa, în sala de bal/parastas a Democraţilor) – şi ne spune: Nu mai aşteptaţi, că azi nu se dă nimic. Mi-au băgat nişte corupţi pe care îi tranşez şi-i împachetez în sfaturi, să ajungă la toată lumea. Veniţi mâine dimineaţă, după percheziţia cu mascaţi, cu cătuşele la voi.

În epoca de aur, pe gestionarul de la Gostat îl recunoşteai întotdeauna după şorţul mânjit de sânge şi cuţitul lat cu care tranşa carnea şi puii, în camera din spatele Gostatului, unde trăgeau portbagajele de miliţieni, procurori şi securişti.

Azi, în Marea Sală de Aşteptare deschisă acum doi ani, am mai rămas doar Entuziaştii. Care am câştigat în noiembrie 2014. Şi în noiembrie 2015. Restul, perdanţii, sunt la mall, că Ponta a băgat bani murdari la sacoşă, pui şi mici la reducere. Pesedist!

La Aşteptare, doar atat: Cât mai durează, dom’le?

Ne-a răspuns chiar Preşedintele, într-o zi când a ieşit la costum: “O schimbare adevărată nu se poate face mai repede de zece ani, voi nu ştiaţi? V-am dat cioloş, nu vă ajunge?”.

A fost sincer şi frust, aşa cum este El. Când vorbeşte.

Despre ăştia doi ani n-a vorbit. Ne-a vorbit în schimb de bogatul bilanţ al Guvernului Cioloş, care a reuşit în scurtul an ce a trecut să se ridice la înălţimea aşteptărilor. Guvernul Nimic.

Are şi nimicul asta gradele, nuanţele lui, cum spunea cineva în Marea Sală de Aşteptare.

Mai nimic: patru sute de romani fug zilnic de Românica.

Mult nimic: batalioanele NATO şi americane care vor apăra România de Putin şi ai lui, aşa cum Preşedintele ne-a lăsat să înţelegem că a obţinut la Summitul de la Varşovia.

Nimic nou: ruşii, bulgarii, ungurii, azi.

Iar nimic: flota NATO din Marea Neagră.

Nimic degeaba: articolul 5 din Tratatul NATO, în lectura lui Trump.

Nimic de nimic: planul de ţară.

Nimic de tot: promovarea interesului naţional şi a capitalului românesc.

Nimic gol şi rece: e lesne de ghicit.

De nimic: despre ce au vorbit Klaus Iohannis şi Donald Trump, când Președintele American Ales l-a sunat.

Oameni de nimic, oameni noi: s-au remarcat la guvernare, făcând nimic şi mândrindu-se cu asta pe feisbuc şi la conferinţe.

Nimici: cioloşi mici insuficient acoperiţi.

Nimicnicie: o ideologie pentru PNL şi viitorul guvern Cioloş, că tot n-are.

Nimica-n lume şi în Europa: noi.

Ghinion!: revelaţia multului pentru unii şi a nimicului pentru cei ce aşteaptă – tot noi.
Bine făcut. Cu grade şi nuanţe multe, că aşa e modelul.

Vorbesc unii cum că modelul n-ar fi bun. Am atins limitele democraţiei noastre originale: alegem direct un preşedinte care acoperă securiştii în acţiunea de acaparare a Puterii – legislativă, executivă, judecătorească. Alegem întâiul acoperit al ţării. Care ne dă ce nu ne-a promis. Sau a ştiut numai El când a zis “un altfel de politică”.

Noi aşteptăm, vremea trece, lumea se mişcă. Rușii ne înconjoară, Trump nu ne cheamă la consultări, ţara e ruptă în două, Moldova e pierdută.

Femeile care n-au plecat în Spania nu mai fac copii, pădurile nu mai fac copaci, spitalele te-mbolnăvesc, şcoala tâmpeşte elevii.

Pâna şi de Black Friday s-a dat nimic, moca. Totul pe bani. Care nu ajung.

La toate aceste nelinişti Klaus Iohannis are răspunsuri, mai ales acum, în prag de alegeri. Citez pe surse:

“Tot ce fac şi mai ales ce nu fac e bine făcut.
Voi aşteptaţi.
Cine nu e de acord cu mine e Penal.
În calitate de Penal va fi cercetat pentru corupţie şi abuz, ulterior arestat şi condamnat de Justiţia independentă.
Orice Penal care va continua să vorbească în front, pe feisbuc, la o ţigară în weceu sau în gând va fi direct condamnat pentru viol asupra coafurii Justiţiei.
Este Penal şi cine va fi considerat Penal în viitor.
Este asimilat unui Penal şi cine nu are de gând să voteze pe 11 decembrie cu partidele care au semnul electoral Cioloşul. Asimilatul care se autodenunţă din timp şi face o donaţie substanţială la campania de viitor Prim Ministru a lui Dacian Cioloş va beneficia de o amânare.
Precizez că Dacian Cioloş nu este Dacian Cioloş de pe afişele partidelor care au semnul electoral cioloşul. Este viitorul Prim Ministru, pe care îl voi nominaliza la cererea Acestuia. Democratic.
Cine are de gând să fie Penal să spună. Libertatea de a spune e garantată prin Constituţie.
Self evident, adica Selbstverständlich.
Securitatea nu e organ de cercetare penală. Ea este Organ al Justiţiei independente.
Justiţia independentă lucrează sub îndrumarea Ambasadorilor Prieteniei şi Justiţiei.
În situaţia puţin probabilă în care Justiţia independentă refuză să confirme că un Penal este Penal şi basta, Ea va fi considerată Penală şi cercetată de Organul de Justiţie.
Dacă nu v-am spus-o, v-o repet: singurul Penal care nu este sunt Eu.
Între timp curăţaţi-vă sub unghii şi în cap, că avem inspecţie la ora de anticorupţie. Trebuie să-i terminăm odată şi pe corupţii ăştia, câte milioane aţi mai rămas în ţară.
Să votaţi bine!”.

Iată că am primit un răspuns frust şi la întrebarea ce urmează, după doi ani de nimic bine făcut!
La ce ne aşteptam?

Alegerile astea au ajuns un coşmar. Noi votăm de bine şi ne iese tot cu Ghinion.

Poate hotărăşte Preşedintele să le desfiinţeze.

Câştigăm o duminica la mall, pe unşpe decembrie. Ignatul și Crăciunul vin, orice s-ar întâmpla. Mâncăm, bem și ne veselim până la Sf. Ion.

Unii, mai cârcotași, o să ne trezim vorbind singuri: oare ăştia care stăm de-o viaţă în Sala de Aşteptare chiar nu contăm?

Nu.

Autor: Adrian Sarbu

Sursa: Adrian Sarbu