Ce-i cu „Justiția capturată” și protestele?

În introducerea cărții „Noaptea Dreptății  Românești”  (Editura Universul Juridic, 2020), fostul  judecător Ion Popa, acum avocat, descrie pe larg modul  în care s-a născut și funcționat anticorupția din mandatele lui Traian Băsescu și felul în care a fost subordonată justiția din România  în perioada respectivă.

”Raportul de față constituie primul document cu abordare exhaustivă a anomaliilor generate de anomalia originară Proiectul pilot și de expunere poate prea amplă uneori, dar mereu argumentată juridic și cazuistic, a tot ceea ce a însemnat Proiectul pilot asupra societății românești: componente, coordonare, punere în aplicare, consecințe, în scopul de a înțelege parcursul prin care noțiunile de penali, corupți, arestare, cătușe, pușcărie exemplară, umilire, binom, culoar judiciar, protocoale, plicuri galbene, probe false, abuzuri judiciare, represiune nedreaptă, paradeală, corupție apocaliptică și nu în ultimul rând republica procurorilor au devenit uzuale în comunicarea publică românească”. (fragment din Introducere)

Pentru cei care vor să înțeleagă dedesubturile acțiunii de amploare care se desfășoară în aceste zile pentru debarcarea personalităților incomode, reproducem integral un capitol din cartea excepțională a lui Ion Popa. Este un veritabil document în materie de funcționare a tehnicilor de intervenție asupra Justiției, aplicate și de Traian Băsescu și de Klaus Iohannis. Toate tehnicile au fost relatate cu precizie și se repetă  de parcă am asista la o reeditare riguroasă, la o miraculoasă întoarcere în timpuri controlate autoritar. dar și absurde.

Pentru cei interesați, precizăm că Ion Popa a fost judecător și  președintele Tribunalului Buftea, judecător la Curtea de Apel București-secția Civilă, inspector general judecătoresc, directorul Direcției Organizare Judiciară  din Ministerul Justiției, fost secretar de Stat la acest minister și secretar general al CSM. Are trei decenii de experiență în justiție.

Pentru cei care doresc să înțeleagă asaltul asupra Justiției din aceste zile și sunt înarmați  cu răbdarea necesară, reproducem Capitolul 4 al devastatoarei analize din cartea lui Ion Popa, capitol  intitulat  ”Mandatul Traian Băsescu 2009-2014. Aplicarea Proiectului pilot”  (Cornel Nistorescu)

„Secțiunea 1 – Centralizarea deciziei de comandă

Prin chiar fișa postului, singurul decident din România ce avea capacitatea instituțională și competența legală de a coordona cu decizie unipersonală un Proiect de anvergură privind societatea românească și care implica și justiția penală din România, era președintele țării, iar președinte al țării în perioada decembrie 2004 – 2014 a fost Traian Băsescu.

De la înălțimea demnității sale instituționale, președintele țării gestiona: controlul total ori covârșitor asupra ierarhiei partidului care îl susținuse pentru a deveni președinte, de regulă partidul de guvernământ; avea competența constituțională de a  desemna primul ministru, exercitând astfel controlul total/parțial asupra acestuia și implicit a guvernului în ansamblul său, sau, atunci când nu era guvernul „său”, avea suficiente pârghii pentru a-l destabiliza; avea competența legală și discreționară de a numi/revoca toți șefii structurilor centrale de parchet(Parchet General, DNA, DIICOT) și ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, asigurându-și controlul și obediența acestora; avea dreptul legal și discreționar de a refuza nelimitat orice propuneri ale CSM sau ale ministrului justiției cu privire la funcțiile de mai sus; prin șefii parchetelor centrale numiți/revocați de el, putea supraveghea/controla întreaga politică de resurse umane din sistemul de parchete; la propunerea sa erau numiți/revocați șefii structurilor serviciilor secrete; avea exclusivitatea reprezentării României la nivel înalt cu partenerii externi; era și este și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Cumulul tuturor acestor competențe ale președintelui României, precum și potențialul real de  extindere faptică a lor prin acțiunea directă a unui președinte dispus în acest sens, a determinat ca Proiectul să își canalizeze toate eforturile cu precădere pentru acapararea funcției de președinte și mai puțin pentru acapararea unei majorități parlamentare ori a guvernării, în condițiile notorii în care o decizie, indiferent de natura sa, se impune mult mai facil unei singure persoane, decât unui grup de persoane. De altfel, acest principiu de funcționare a fost făcut public chiar de președintele Băsescu, dar nu în sensul în care el era decident, ci executant, prin sintagma „licuriciului”, conform căreia era mai eficient în ceea ce îl privea să colaboreze cu un singur licurici decât cu mai mulți.

   Devenind președinte al țării în urma alegerilor prezidențiale din anul 2004, Traian Băsescu a devenit implicit și primul coordonator unic al Proiectului pilot aflat atunci în fază incipientă, desăvârșit ulterior și prin contribuția consistentă a noului președinte.

 Cine era însă Traian Băsescu? 

– membru al Uniunii Tineretului Comunist și apoi al Partidului Comunist Român, promovat de autoritățile comuniste ale Statului Român în eșaloanele superioare ale ierarhiei de stat, beneficiar al tuturor privilegiilor aferente situării la vârful ierarhiei comuniste, a fost cel care, în calitate de președinte democratic, declara senin în anul 2006 de la tribuna Parlamentului României: „condamn explicit și categoric sistemul comunist din România…”.

– în campania electorală din anul 2004, partidul condus de Traian Băsescu era membru al familiei politice a socialiștilor europeni, PSE. A fost sprijinit constant de PSE și a câștigat guvernarea. Imediat după alegeri, în anul 2005 a decis trecerea partidului în familia politică a popularilor europeni, PPE, majoritară și decidentă în instituțiile europene.

– în anul 2007 a declarat oficial că dacă Parlamentul votează suspendarea sa din funcție, demisionează în următoarele 5 minute. Parlamentul a votat suspendarea, dar Traian Băsescu s-a răzgândit. Nu a mai demisionat.

– în anul 2009 în timpul campaniei electorale Traian Băsescu a lovit un copil cu dosul palmei peste față. Inițial nu a negat „poate m-a înjurat, poate a vorbit urât”, apoi a negat pe motive de trucaj cu pixelul albastru, iar la dezbaterea finală pentru președinție a jurat pe Biblie că „nu l-a lovit cu pumnul”.

– candidatul la președinția României al Alianței D.A., din care făcea parte și partidul condus de Traian Băsescu, fusese desemnat a fi Theodor Stolojan. În vara anului 2004, candidatul a fost schimbat cu Traian Băsescu, pe motiv de afecțiune medicală gravă a celui desemnat inițial. La ceremonia oficială de înlocuire, intens mediatizată, Traian Băsescu s-a adresat profund afectat camaradului bolnav și a plâns în direct. S-a vădit ulterior că Stolojan nu avea nicio problemă medicală gravă, îndeplinind ani buni viitori sarcinile de europarlamentar.

– la începutul mandatului său în anul 2005, Traian Băsescu declara ferm că va fi pavăză pentru independența judecătorilor și pentru garantul independenței justiției, Consiliul Superior al Magistraturii: „O justiție discreditată de la nivelul politicului nu servește populației”. Ulterior s-a răzgândit: „… scoatem lege şi schimbăm oamenii de sus până jos. Inamovibili? S-o creadă ei! … o pulverizăm prin lege de nu se vede!”( 6 februarie 2005, Pro Vest, Pro Tv.); „… birocraţi prăfuiţi. (membrii CSM – n.a.). M-am cam săturat de sensibilităţile lor excesive.” (25 iulie 2011, interviu TVR).

– în calitate de primar general al Bucureștiului, Traian Băsescu și-a atribuit sieși o casă în centrul Bucureștiului, recunoscând chiar el că „nu prea e moral cum am procedat” și că o va restitui. Nu a mai restituit-o niciodată; în timpul mandatului de primar general al Capitalei a lovit cu capul în gură un cetățean care îl enervase; a împrumutat un milion de dolari în numele primăriei Capitalei deși nu avea dreptul; a refuzat să numească judecători pentru că aceștia nu mai erau tineri; a retrocedat parcul Bordei; a acceptat echivocul public al relației cu fosta ministră Elena Udrea, deși ambii erau căsătoriți; a „convins” Partidul Democrat Liberal să îi sprijine fata pentru a fi aleasă europarlamentar „independent”; a convins Partidul Conservator în anul 2005 să formeze o alianță pentru a guverna majoritar, iar apoi tot el l-a numit „soluția imorală”; le-a transmis românilor, din funcția de ministru al transporturilor că nu au nevoie de autostrăzi, iar apoi le-a transmis tot el că de lipsa autostrăzilor în România sunt vinovați „ceilalți”; și-a calificat public adversarii politici drept hoți, în aceeași perioadă în care el însuși era anchetat și trimis în judecată pentru un prejudiciu de 250 milioane euro și dispariția flotei comerciale românești; a transmis public medicilor să părăsească țara dacă nu sunt mulțumiți de venituri și condiții de muncă și s-a golit țara de medici; a antagonizat clase/categorii sociale vorbind despre „grasul bugetar care este dus în spate de slabul privat”; a anunțat chiar el și a provocat reducerea intempestivă a salariilor și pensiilor în anul 2010; a decis un împrumut de 20 miliarde dolari de la Fondul Monetar Internațional fără acordul prealabil al Parlamentului ș.a.m.d.

– o constantă a mesajului public al omului politic și apoi și președinte al României, Traian Băsescu, a fost disprețul/ respingerea/ blamarea publică a tot ceea ce avea legătură cu fosta Securitate comunistă, mesaje dure, acuzatoare cu care politicianul reformator Traian Băsescu îi înfiera pe toți cei care, în opinia sa, ar fi avut legătură cu răul suprem, Securitatea comunistă. În luna septembrie 2019, Curtea de apel București a admis sesizarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat în primă instanță „calitatea de colaborator al Securității in privința pârâtului Băsescu Traian” sub numele conspirativ de Petrov.

Acesta era tipul de personalitate a celui care fost ales în anul 2005 să conducă România ca președinte și implicit să coordoneze Proiectul pilot hărăzit României. Inventând sintagma președinte jucător, Traian Băsescu nici nu a încercat vreodată în timpul mandatelor sale și nici după aceea, să mascheze influența/intervenția sa decisivă în zona justiției penale prin pârghiile create și puse la dispoziția sa tocmai în acest scop, sub diferite pretexte de interes public stringent(covârșitor anticorupție și drumul european), urmărind și reușind să-și contureze în timp o percepție publică solidă de jupân al cătușelor, o singură declarație a președintelui fiind  definitorie asupra raporturilor dintre președintele coordonator și responsabili de vârf ai sistemului judiciar: „Trei oameni din echipa mea(Elena Udrea, Horia Georgescu și Alina Bica), arestați de alți 3 oameni tot din echipa mea(Livia Stanciu, Florian Coldea și Laura Codruța Koveși). … A fost echipa mea cu care am modernizat statul”  –  declarație Traian Băsescu, 21 aprilie 2015. Declarația este bulversantă în primul rând prin sinceritate post factum, adică post mandate, aflând toți cei interesați că președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, șefa DNA, Laura Codruța Kovesi și șefa DIICOT, Alina Bica și Horia Georgescu, șeful Agenției Naționale de Integritate, erau ai mei, deși se presupunea teoretic că respectivii nu ar fi trebuit să fie decât ai legii, nu ai celui ce i-a numit în funcție. Acest sentiment de aparținător a fost preluat apoi și de următorul președinte sub forma „guvernul meu” și scoate în evidență un adevăr pe care propaganda de Proiect a încercat permanent să-l escamoteze sub două aspecte. Pe de o parte, toți cei numiți în funcție de către cei doi președinți erau dependenți(datori) decizional total față de cei ce i-au numit, deciziile lor „independente” fiind doar teme de discurs public, iar pe de altă parte  cei doi președinți politici au conștientizat întotdeauna sentimentul de suverani în raport de „vasalii” numiți în funcții publice  pentru a administra diversele segmente ale „domeniului” suveranului. Un argument de speță în acest sens provine tot de la Traian Băsescu, atunci când în anul 2012 cu ocazia referendumului de demitere a sa, președintele se adresa unui chestor de poliție pe care el, Băsescu, îl avansase la gradul de chestor, și care acționase nemulțumitor pentru cel ce îl avansase: „parcă eu v-am făcut chestor, nu-i așa? Nu e bine, domnule chestor.” Sigur că frumos este a vorbi despre meritocrație, transparență, independență, interesul țării, reputație, pregătire în domeniu,  dar din păcate cei doi președinți politici ne-au dovedit că realitatea este mult mai simplă și se rezumă la conceptul tradițional românesc „eu te-am făcut, eu te omor”.

Secțiunea 2 – Domeniu de aplicare

Ulterior modificării OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, prin OUG nr. 134/2005, domeniul de aplicare a Proiectului pilot s-a suprapus domeniului de competență atribuit DNA prin actul normativ modificator din anul 2005, adică tot ceea ce chiar conta direct sau indirect în actul decizional românesc la nivel înalt – politică, economie, justiție, poliție, administrație publică centrală și locală, sport, cultură.

Concentrarea competenței de cercetare pentru tot ceea ce conta, în atribuția DNA, a fost dublată de concentrarea competenței de soluționare a tot ceea ce conta în atribuția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin adoptarea Legii nr. 202/2010 și înființarea a două completuri de judecată în ultimă instanță conduse de președintele, respectiv vicepreședintele ÎCCJ, numiți/revocați de către președintele țării. S-a creat astfel, inițial doar la nivel de percepție publică, dar în timp pe bază de dovezi procesuale, un adevărat malaxor juridic cu final previzibil de condamnare a celui trimis în judecată, denumit în limbajul uzual al vremii, culoar judiciar.

O mențiune aparte se cuvine infracțiunii de abuz în serviciu. Inclusă în categoria  infracțiunilor asimilate celor de corupție prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005, care a modificat Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, infracțiunea de abuz în serviciu a devenit parte a competenței materiale a DNA, completând astfel plenitudinea de competență a acestei instituții și orizontul său de implicare la întreaga zonă publică de activitate și, prin instituțiile penale ale complicității, instigării, participației improprii, etc. a penetrat masiv și în zona economică privată conexă contractual administrației publice. Având în vedere formularea generică a textului legal privind abuzul în serviciu, „îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu”, practic orice persoană cu atribuții publice, dar și partenerii contractuali ai acestora, puteau deveni oricând subiect de preocupare pentru DNA. Acest lucru s-a și petrecut ca fenomen de masă în România anilor 2007-2014, interpretarea tendențioasă exclusiv în registru penal a oricărei neconcordanțe a unei acțiuni/inacțiuni a persoanei publice cu o normă sau alta generând o avalanșă de dosare penale urmate de condamnări. Intervenția Curții Constituționale în anii 2016 și 2017, în sensul clarificării definirii abuzului în serviciu, deși benefică, era însă tardivă față de toți cei ce fuseseră deja cercetați/arestați/condamnați în baza interpretării tendențioase și extensive a acestui text.

Dintr-o altă perspectivă a domeniului de aplicare a Proiectului pilot, datele statistice ale perioadei 2005-2014, respectiv mandatele președintelui Traian Băsescu, relevă două caracteristici de necontestat.

Prima se referă la faptul că niciodată, DNA nu a finalizat dosare penale cu soluția de trimitere în judecată în acele cauze în care erau implicate mari interese economice străine, cele mai relevante fiind EADS și Microsoft, deși inculpații români au recunoscut și probat că facțiunea externă a dosarului a oferit mită, a traficat influență, etc. S-a ajuns la situațiile  absurde chiar în dosarele de mai sus în care doar inculpații români care au primit mită au fost trimiși în judecată, în timp ce străinii, persoane fizice ori mari corporații de la care s-a primit mita, au fost absolviți de orice culpă penală.

Cea de a doua caracteristică se referă la faptul că în covârșitoarea lor majoritate, cu excepții accidentale, anchetele DNA urmate de trimiteri în judecată au fost îndreptate împotriva celor care, sub diferite forme, se opuneau politicilor promovate de președintele coordonator, ori, prin simpla lor prezență acolo unde erau, reprezentau potențiale pericole pentru punerea în aplicare a acestora, inclusiv a Proiectului pilot: președinți de partide, deputați, senatori, prim miniștri, miniștri, președinți de consilii județene, primari, oameni de afaceri, patroni de presă, jurnaliști, oameni din sport, medici, lideri de sindicat, magistrați, etc., toți niște nealiniați refractari, deveniți penali .

Secțiunea 3 – Procedura de aplicare 

Definitivarea tuturor elementelor componente și de comandă ale Proiectului pilot a avut semnificația ajungerii în etapa în care nu se mai punea problema dacă Proiectul va funcționa, ci cum va funcționa eficient. Experiența cazuistică a anilor ce au trecut a făcut posibilă o identificare a unei proceduri standard ce presupunea trepte graduale de intervenție, procedură care, prin repetitivitatea metodelor folosite a generat în spațiul public trei sintagme uzuale: „binomul”, ce semnifica relația DNA – SRI; „culoarul judiciar”, ce reprezenta certitudinea reușitei demersului penal împotriva cuiva pe un traseu de decizie garantată de la inculpare, măsură preventivă, judecată în fond și condamnare definitivă;  „plicurile galbene” care semnificau indicații ori informații deținute de serviciul secret, destinate doar procurorilor și judecătorilor cauzei și livrate ostentativ chiar și în timpul ședințelor de judecată.

Subsecțiunea 3.1. – Indicarea țintei

Primul pas al procedurii standard a aplicării Proiectului era indicarea țintei. 

Pornind de la conceperea și organizarea Proiectului în structură piramidală cu decizia unică la vârf, coroborate cu dependența și obediența treptelor preliminare față de vârful piramidei, nu poate fi concepută o altă variantă de lucru decât cea în care nominalizarea țintei aparținea fie direct vârfului, fie era agreată de acesta. Adăugând la acestea personalitatea președintelui Băsescu de lider decident autoritar și exclusivist, se poate concluziona acum, la mulți ani de la primul său mandat, că pornirea sau continuarea procedurii de prelucrare a țintei nu erau posibile fără un acord de la vârf, înțelegând prin vârf fie chiar președintele coordonator, fie licuricii care îl colaborau pe președinte. În nenumărate discursuri, președintele a respins acuzele că ar dispune el procurorilor ce să ancheteze și pe cine, cu argumentul „arătați-mi un singur procuror căruia să îi fi cerut eu să ancheteze pe cineva”. Afirmația sa era și reală, dar și ipocrită în același timp, pentru că similar unui comandant de navă care nu transmite ordine fiecărui matelot în parte, ci prin intermediul ofițerilor secunzi, nici în sistemul de parchete președintele nu avea nevoie să discute cu un procuror de caz.

Au existat însă și situații în care președintele nu s-a mai eschivat, ci și-a asumat direct și/sau a sugerat public intervenții viitoare ale parchetului, fără a fi necesar să vorbească anume cu un procuror. În anul 2011, Traian Băsescu evoca triumfător în fața partenerilor europeni, ca o dovadă a succesului luptei anticorupție, ample acțiuni ale Parchetului în vămile românești, deși prin fișa oficială a postului său, președintele nu avea dreptul să cunoască acțiunile pregătite de parchet în faza secretă a unei anchete. Afirmațiile președintelui        s-au adeverit în foarte scurt timp, Parchetul declanșând o acțiune de proporții cu autocare, elicoptere, sute de polițiști, jandarmi și procurori în vămile românești. În vara anului 2012 cu ocazia referendumului de destituire a președintelui, președintele și-a acuzat public adversarii politici de fraudarea consultării populare cu peste 2 milioane de voturi.  Parchetul a priceput aluzia și a declanșat o adevărată cruciadă în zeci de localități, așteptând oamenii să iasă de la slujba bisericească de duminică pentru a-i interoga pe stradă și punându-i să jure pe Biblia așezată pe capota mașinilor de serviciu. În final s-a vădit că nu a fost nicio fraudă de milioane, nici măcar de sute de voturi. Tot în vara anului 2012 și tot legat de referendumul de destituire a președintelui, Traian Băsescu s-a adresat în conferință publică unui chestor de poliție care îl nemulțumise prin publicarea unor date statistice defavorabile președintelui: „Parcă eu v-am făcut chestor, nu-i așa? Nu e bine, domnule chestor”. La câteva zile, chestorul a fost chemat la parchet și pus sub acuzare. Ulterior a fost achitat, nu săvârșise nicio infracțiune. Rezultatul anchetelor pornite la modul de mai sus este nerelevant. Relevant este faptul probat că, pe de o parte, parchetele răspundeau instant până și sugestiilor/supărărilor publice formulate de președinte cu privire la ținte, iar pe de altă parte că activitatea parchetelor centrale se afla într-o strânsă legătură cu agenda președintelui.

Subsecțiunea 3.2- „Prelucrarea” țintei

Indicarea țintei declanșa mecanismul de lucru ce presupunea două etape: o primă etapă preliminară de punere sub supraveghere și interceptare a țintei prin toate mijloacele posibile(telefonie, ambiental, video), obținute prin montarea de dispozitive specifice inclusiv în dormitoarele ori băile  locuințelor. Rolul primordial, chiar exclusiv, revenea în această etapă componentei tehnice și secrete a binomului, care, pe baza Protocoalelor de „colaborare” încheiate cu Parchetul General și ÎCCJ,  solicita și primea pe bandă rulantă, oricând și oricâte, conform datelor statistice, mandate de  siguranță națională emise de către judecători anume desemnați în acest sens de președintele ÎCCJ. Au existat situații în care perioada de supraveghere/interceptare a țintei a durat ani de zile, eforturile logistice, financiare și de resursă umană fiind impresionante.

„Prelucrarea” țintei în această primă etapă nu se limita doar la faptele prezente ale celui vizat, ci presupunea, metodic, o cercetare amplă a tot ceea ce însemna trecutul țintei, acte, fapte, inclusiv de viață privată, ce îl puteau vulnerabiliza, chiar formal, pe cel vizat, dovada fiind că multe dintre faptele pentru care țintele erau cercetate se situau mult timp în urmă, 5-8 ani.

Pe baza informațiilor obținute în prima etapă, foarte multe dintre ele din zona vieții intime a țintei, se trecea la etapa a doua a procedurii, chemarea la parchet a țintei, fie direct pentru a răspunde unor acuzații, fie intermediar în postura de martor. Din practica DNA în principal, în unele situații demersul se oprea față de o anumită țintă în faza de martor a acesteia,  suspiciunea rezonabilă, întărită de declarațiile unor persoane anchetate, fiind că stoparea procedurii era rezultatul unui troc anchetat-anchetator, urmărindu-se fie schimbarea poziționării publice a celui anchetat față de anumite evenimente/persoane/grupuri politice/decizii, fie denunțarea reală ori fabricată a unei anumite personalități publice. De fapt, în aceste ultime situații, ținta primară, mai puțin importantă, constituia doar un mijloc de acces către ținta principală, iar  refuzul de colaborare al țintei primare echivala pentru aceasta, fără excepție, cu calvarul unei lungi și umilitoare anchete marca DNA. Tocmai de aceea de regulă ținta primară ceda.

Subsecțiunea 3.3. – Defăimarea/demonizarea/marginalizarea socială a țintei

Toate componentele Proiectului au participat la derularea „cu succes” a acestei etape cu mare impact public, prin acțiuni și mijloace specifice fiecărei componente:  parchetul, prin emiterea de comunicate premature ce ignorau prezumția de nevinovăție, privind punerea sub acuzare, citarea persoanei, emiterea actului de inculpare, dar mai ales prin scurgerea selectivă de informații nepublice din cursul anchetei către presă, site-uri, ong-uri, părți ale Proiectului;  oficinele de propagandă și manipulare publică(presa, site-urile, asociații și fundații civice, postacii), prin campanii impresionante cantitativ, agresive, vulgare, amenințătoare la adresa țintei, concepute special pentru fiecare segment de societate spre care se adresau și unde erau deja vizibili ca audiență; grupurile de presiune stradală, prin mijloace specifice de intimidare fizică(îmbrânceli, loviri, înjurături, insulte, vandalizarea locuinței țintei ori a instituției unde aceasta își desfășura activitatea; grupările politice părți ale Proiectului, inclusiv președintele, prin solicitări repetate de eliminare a celui cercetat(numit uzual hoț, corupt, penal) din demnitățile deținute, culpabilizarea generică a întregii formațiuni politice din care făcea parte ținta, dar și a susținătorilor acesteia, acuze de protejare a corupților, toate acestea în condițiile în care cel în cauză era doar cercetat, nu condamnat și se afla sub protecția prezumției de nevinovăție.

Tot acest efort concertat de defăimare/demonizare a țintei avea mai multe scopuri:  crearea în percepția publică a unei imagini negative față de corupt, penal și implicit față de tot ceea ce constituia anturaj al acestuia; crearea în percepția publică a unei imagini pozitive față de cei ce luptau împotriva coruptului și a anturajului acestuia; generarea unui curent de respingere a coruptului în cadrul grupului său politic, economic, privat, de teama unor represalii; crearea unei temeri generice pentru grupul coruptului, că operațiunea se poate oricând repeta oricui din grup.

În cazurile în care ținta se situa la vârful ierarhiei societale(Adrian Năstase. Dan Voiculescu, Liviu Dragnea, Victor Ponta, Sorin Ovidiu Vântu, etc.), campaniile de defăimare și decredibilizare erau pornite cu mult timp anterior primei reacții oficiale a parchetului, tocmai pentru ca la momentul reacției oficiale, opinia publică să perceapă demersul oficial ca pe un fapt firesc al instituției față de o persoană atât de controversată și de coruptă. În cazul  Adrian Năstase, de exemplu, formularea „Adriane nici nu știi cât de mic ai să devii” a fost lansată de Traian Băsescu imediat după câștigarea alegerilor prezidențiale din anul 2004, deși inculparea oficială a fostului premier a avut loc la peste doi ani, în anul 2006. Cazul Năstase constituie exemplul clasic și în probarea faptului că Traian Băsescu avea cunoștință de Proiect încă din decembrie 2004 și cunoștea deja traseul penal ce urma să fie parcurs până la capăt de Adrian Năstase.

Tot de regulă, țintelor li se inventa și un apelativ public care să sugereze legătura cu fapta infracțională, vehiculat repetitiv și manipulator în spațiul public de întreaga armată de propagandă, exemplul la îndemână fiind tot  Adrian Năstase, cu apelativele „mătușa Tamara” și „Năstase patru case”, sugestia fiind nu doar cu izul penal că fostul premier ar fi dobândit casele prin fraudă, dar și cu o tentă populist-bolșevică de burjui cu patru case, față de „omul obișnuit și cinstit” care nu reușea să își cumpere nici măcar o singură casă. Un alt exemplu este cel al premierului Ponta, botezat de Băsescu drept „dottore”, aluzie la faptul că Ponta ar fi plagiat lucrarea de doctorat.

Subsecțiunea 3.4. – Umilirea țintei în timpul anchetei 

1. Umilirea publică 

Și această etapă necesita în parcurgerea sa, colaborarea și capacitarea tuturor componentelor Proiectului.

Pe baza scurgerilor selective de informații privind chemarea la parchet a unei ținte la o anumită dată și oră și cu privire la acuzațiile aduse celui chemat,  la sediul parchetului se adunau „spontan” nu doar jurnaliștii componenți, dar și grupurile componente de cetățeni „indignați, revoltați” de fărădelegile săvârșite de țintă. Atât la intrarea în sediu, cât și la ieșire se creau adevărate busculade în care ținta era îmbrâncită, înjurată, fluierată, agresată, amenințată de cetățenii indignați, în același timp în care jurnaliștii întrebau ținta cu voce răstită și inchizitorială: „de ce ați furat?; unde au ajuns banii?; i-ați dat și la partid?; este implicat și fiul ?; aveți legături cu mafia din județ?; ați protejat interlopii? și altele asemenea. Societatea civilă componentă asigura reprezentativitatea indignată pe segmentul său, iar postacii mercenari, activați. Sigur că niciunul dintre toți cei enumerați, prezenți fizic și vocal sau doar virtual, nu avea vreo problemă principială că omul pe care îl înjurau, îmbrânceau, insultau în direct sau online, nu era totuși vinovat la acel moment, beneficiind de prezumția de nevinovăție, sau că omul acela avea o familie, părinți, copii, vecini, prieteni, colegi. Scenariul de aplicare a Proiectului presupunea și această etapă de linșaj și trebuia parcursă.

Într-o etapă superioară a desăvârșirii umilirii țintei, intervenea componenta instituțională, procurorii, care emiteau fără excepție mandate de reținere pentru 24 ore, iar cercetatul era prezentat mulțimii de personaje componente cu cătușele la mâini, spectacolul repetându-se cu public de 2-3 ori la și de la locul de reținere, pe baza unui calendar orar scurs pe surse dinspre procurori. Urma apoi neabătut etapa propunerii de arestare preventivă pentru 30 zile, același spectacol, spectatori, cătușe, toate transmise live de posturile de televiziune, chiar și de cele necomponente, pentru că știrea prezenta fără îndoială un mare interes public și asigura o audiență pe măsură.

În ipotezele rare de respingere a propunerii de arestare preventivă, procurorii aveau la îndemână mijlocul procedural pus la dispoziție de noul cod de procedură penală, de instituire a controlului judiciar, printre măsurile ce puteau fi dispuse fiind și cea de prezentare periodică a cercetatului la organul de poliție, ocazie cu care spectacolul mediatic cu public se repeta întocmai și cu aceiași actori. Este de remarcat că în vechea reglementare a codului de procedură penală, controlul judiciar putea fi dispus numai de instanța de judecată, nu și de procuror. Legislația de „reformă” a dat acest drept și procurorului, fără limită de termen a măsurii.

2. Umilirea individuală. Neoamenii.

Maria Cociorvan.

În luna iunie 2014, o femeie în vârstă de peste 70 ani dintr-o comună suceveană, a fost „săltată” la prima oră a dimineţii şi adusă cu duba „mascaţilor” circa 500 de kilometri până la Bucureşti la sediul central D.N.A. și audiată peste 5 ore de către procurorii care ordonaseră  acțiunea, pentru că ar fi dat mită nişte „ouă negre”. „M-am trezit şi m-am dus în bucătărie să beau pastilele, că-s bolnavă cu inima. Aud câinii bătând la poartă şi am ieşit. Erau jandarmii. M-am speriat. M-au luat cum ia uliul găina, fără niciun ban, fără nimic și m-au dus la București. Nu mi-au spus că mă duc la Bucureşti. Te îmbraci şi vii cu noi, să dai o declaraţie! Eu am crezut că mă duc la Rădăuţi. Am apucat geanta goală, fără un leu, fără nimica, şi m-am dus fără grijă, că mă duc la Rădăuţi. M-au întrebat de un om, le-am spus, nu îl cunosc, nu l-am văzut, nici nu îl știu. Și atunci mi s-a făcut rău, m-au scos pe sală, afară, mi-au dat apă, mi-au adus nişte pizza, și am stat o bucată și când am intrat înapoi au spus: „Acuma recunoști? Dai declarații?”. Și am spus: nu dau nicio declarație, că nu am pentru ce. (…) I-am spus la procuror, eu ies în stradă și cerșesc. Eu n-am un leu. n-am nici mâncare, nici bani de drum, nimic. Nu i-a păsat la procuror”. După ce au audiat-o, procurorii au dat-o afară din sediu, în stradă, departe de casă, fără bani, fără mâncare, fără să știe unde se află și cum o să ajungă acasă, fără nimic. Nu mai prezenta interes pentru ei în acea zi. „Am ieşit acolo, am început să plâng, iar mi s-a făcut rău. Şi acolo era un domn, am aflat că ar fi de la noi, din Rădăuţi, un avocat. M-a cuprins aşa de după cap şi a spus: Mamaie, de ce plângi? Păi ies în stradă, să cerşesc. Poate sunt şi oameni de la noi şi mă fac de toată ruşinea, nu am nici un leu cu ce mă duce acasă. Şi atunci a băgat mâna în buzunar şi a scos un milion (100 RON – n.a.). Vă spun adevărul că l-am pupat de bucurie”. „Penala” a fost trimisă în judecată, dar ulterior judecătorii au constatat nelegalitatea tuturor probelor invocate de procurori împotriva sa. Ce folos. „Periculoasa infractoare”  de 72 ani, târâtă sub pază cu duba mascaţilor  de la o margine la alta a ţării, nu şi-a mai putut ridica fruntea nevinovată între neamuri şi consăteni. Între timp, murise. Acest caz a devenit simbol nu doar pentru eşecul profesional şi folosirea vădit disproporţionată a mijloacelor de anchetă penală, ci şi pentru inexplicabila şi condamnabila lipsă de omenie a anchetatorilor DNA faţă de o persoană care chiar dacă era suspectă, era şi om, era și în vârstă, era și în nevoie și s-a vădit că mai era și nevinovată. Se cuvine ca, în memoria acestei românce deliberat umilite, să îi fie încă o dată pomenit numele – Maria Cociorvan, din Iaslovăț, Suceava..

11. I. M., ea însăși procuror DNA în structura centrală, a cunoscut „beneficiile” mijloacelor de anchetă ale colegilor săi de la DNA Ploiești: „Copilul meu are 16 ani, este elevă în clasa a X-a. Practic, s-a prezentat de la DNA Ploiești și i-a spus că dorește să vorbească cu mama, fiica mea i-a comunicat că este la școală, este în ora de curs și a spus «Bine, o să o contactez pe mama. Pe site-ul DNA, pe outlook-ul intern există o listă cu toate telefoanele utilizate de procurorii din cadrul DNA și ofițerii de poliție. În ceea ce mă privește pe mine, era menționat atât numărul de serviciu cât și numărul meu personal, telefon pe care nu l-am schimbat de când sunt la DNA. Am avut un apel pierdut și am sunat imediat înapoi. În primă fază mi-a spus că trebuie să mă prezint miercuri la DNA Ploiești pentru a fi audiată, i-am spus că sunt în concediu medical și că practic, după o operație, îmi e imposibil să merg la DNA, au spus că va reveni cu un telefon. Tot dumneaei m-a întrebat unde mă aflu, dacă sunt la domiciliu, i-am răspuns că da, după care mi-a zis «bine, o să vă mai contactez. Am stat, m-am gândit că există posibilitatea să se intervină cu un mandat de aducere și să-mi supun copilul unor traume, am luat legătura cu doamna procuror și i-am spus că voi veni miercuri la ora 11.00, DNA Ploiești”, „Mama nu știu când a fost sunată, ea este la Târgu Ocna, este cardiacă, am aflat de la cineva ca e într-o stare proastă după acest telefon. (…) Astăzi au sunat-o pe fiica mea. Vă dați seama că trauma există, nu este ușor ca un copil să treacă peste acest moment. (…) O percep acum doar ca o acțiune de intimidare. L-am contactat pe procurorul de caz și am întrebat de ce trebuie să se procedeze în această modalitate, a spus că a contactat copilul și pe mama, dar nu și că le-a spus că am fost citată. Am intrebat de ce nu l-au sunat pe sotul meu. El facea fata linistit. De ce era nevoie sa alegi doua persoane vulnerabile?” – declarație M. I. M., octombrie 2017, Antena 3.
12. M. P.
13. M. P., fosta șefă a Autorității Electorale Permanente(AEP), a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul 308/P/28.12.2016 semnat de procurorii de caz L. O. si C. R. și verificat de adjunctul șefului Sectiei I a DNA D. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influenţă şi spălare de bani. A fost arestată la 16 noiembrie 2016, la cererea DNA Ploiesti condusă de procurorul L. O., cu accesoriile de rigoare, televiziuni,  cătușe,  mass media, „penală și coruptă”. A rămas în arest preventiv până la 24 decembrie 2016. Prin sentința penală nr. 18/F din 13 ianuarie 2020 a Tribunalului București, s-a dispus achitarea inculpatei, cu următoarea motivare: „Actul de sesizare intocmit de procurorii DNA Ploiesti L. O. si C. R. avea la baza denunturi date de acelasi „martor denuntator”, I. S., desi in rechizitoriu se preciza ca dosarul a fost deschis „din oficiu”. Procurorii O. si R., inca din faza incipienta a cauzei au apelat la manopere si strategii care aveau ca scop inducerea in eroare a A. M. P. si trimiterea sa in inchisoare..I. S. a avut trei identitati, respectiv, „I. S.”, „Vranceanu Constantin Marius” si „Mocanu Denisa”, instanta dispunand ca acestea sa nu poata fi valorificate, dat fiind ca prin aceasta procedura s-a incalcat flagrant dreptul la aparare, cat si dreptul la un proces echitabil al lui A. M. P.. Dupa ce a formulat denunturile, I. S. a fost cablata de DNA pentru a o provoca pe A. M. P. si pentru a o asigura ca nu a denuntat-o, sfatuind-o sa faca acord de recunoastere, „chiar daca tu ai dreptate”. Intrucat declaratiile facute de fosta sefa AEP in cadrul intalnirii cu S. nu ii ajutau in ancheta, L. O. si C. R. au ascuns in dosarul lui Sebastian Ghita inregistrarile favorabile A. M. P.. Dupa ce au fost gasite, s-a constatat ca in transcrierile convorbirilor erau consemnate alte declaratii decat cele reale, existente pe inregistrare….. Tribunalul constata asadar o incalcare a dispozitiilor legale in activitatea de urmarire penala inca de la debutul acesteia, respectiv din momentul sesizarii. Din aceasta perspectiva se constata, pe langa afectarea legalitatii respectivelor acte de urmarire penala si afectarea loialitatii, ce tine de moralitatea procesuala, in sensul ca activitatea organelor judiciare, in special a celor de urmarire penala trebuie sa se desfasoare fara a produce in mod arbitrar sau contrar normelor procesuale probe cu rea credinta sau prin utilizarea de manopere sau strategii. …Interesul martorei in obtinerea unei „recunoasteri” din partea inculpatei este, din pacate, convergent cu cel al organelor de urmarire penala, care, desi sunt obligate sa asigure pe baza de probe aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei (art.5 C.p.p.) ce trebuie asadar sa fie stabilite in urma interpretarii corecte a probatoriului si nu sa fie construite prin dirijarea acestuia in sensul dorit, au inteles sa asigure „completarea” acestuia cu cele doua declaratii ale inculpatei, date in imprejurarile anterior prezentate. O astfel de maniera de efectuare a urmaririi penale, dincolo de incalcarea caracterului echitabil al procedurii, poate releva si o nesiguranta a procurorilor in existenta probelor necesare pentru a dispune trimiterea in judecata”.

– „Sediul lor parcă îi reprezenta, parcă era o văgăună în care erau niște șobolani însetați să sugă sânge, să omoare oameni, să le distrugă familiile. Imaginea mea despre acei indivizi este că sunt doar niște șobolani. …Acolo toți erau la fel, după chipul și asemănarea lui O., toți făceau aceleași lucruri. Rețineau oameni și-i nenoroceau… „acest individ (L. O. – șeful DNA Ploiești, n.a.)) era un obsedat de mine ca persoană, dar mai avea o obsesie: își dorea foarte mult să distrugă vieți, să aresteze oameni, dar nu pe oricine, ci șefi de instituții, judecători, oameni politici. Avea impresia că o să ajungă procuror șef în locul doamnei Kovesi. O. mă urmărea cu șase luni înainte, neoficial. A dezvoltat o obsesie personală față de mine.” Întrebată dacă a fost hărțuită sexual, răspunsul a fost „da” – declarații A. M. P., evenimentul zilei, 20 ianuarie 2020, Maria Dima.

– „S-au gândit ei aşa frumos ieri să îmi sune copilul şi să îi spună că trebuie să vin eu la dumnealor astăzi.(…) Asta e maniera în care fac dumnealor anchete. Mi-au sunat copilul la școală.” – declarație A. M. P., 27.09.2017

– „Fosta șefă AEP a mai spus că nu poate dezvălui, în totalitate, ”lucrurile mizerabile” petrecute în DNA Ploiești. … A. M. P. a spus că băiatul său se îmbolnăvise, după șocul pe care l-a avut din ziua în care, la ora 6 dimineața, au intrat în casă „șase din șobolanii de la DNA Ploiești”, dar și după ce a fost lăsat doar de două ori să-și vadă mama în arest și a fost ținut în frig la -25 de grade” – dcnews, 19 ianuarie 2020.

 – „Jurnalistul Victor Ciutacu a prezentat o noua dovada ca in sediul unitatii de elita a Laurei Kovesi, DNA Ploiesti, drepturile omului reprezinta un lux. O inregistrare video data publicitatii in premiera joi seara, 7 martie 2018, in emisiunea „Editie de seara” de la postul de televiziune Romania TV o prezinta pe fosta sefa a Autoritatii Electorale Permanente, A. M. P.  in timp ce este audiata de procurorii DNA Ploiesti in dosarul sau, instrumentat de procurorii L. O. si C. R., dupa ce a fost scoasa din arest preventiv si dusa la sediul parchetului. Pe inregistrare se observa cum, in timp ce da declaratii, A. M. P. este vizibil afectata, plange si isi stapaneste cu greu emotiile. Practic, inregistrarea video din sediul DNA Ploiesti confirma ceea ce A. M. P. a denuntat imediat dupa ce a fost eliberata din arestul preventiv. Anume ca, era scoasa frecvent din inchisoare si dusa la sediul DNA Ploiesti, unde era tinuta cu orele pentru a fi audiata in conditii de stres. De asemenea, fosta sefa AEP a povestit inca de atunci ca in fata procurorilor DNA Ploiesti a plans, fiind obligata sa faca denunturi si sa semneze declaratii contra vointei ei, sub amenintarea ca nu isi va mai vedea copilul” – luju.ro. 8 martie 2018, elena dumitrache

– „Asa cum am aratat in prima sesizare adresata inspectiei judiciare in legatura cu abuzurile la care am fost supusă, procurorul de caz m-a „amenințat” că dacă nu recunosc si nu fac denunturi, oricum voi la ajunge la un judecător anti-PSD-ist, cum este D. M., care îmi va aplica o pedeapsă de minim 5 ani (această amenințare avea drept resort mesajele identificate in telefonul meu, cu liderul PSD Liviu Dragnea, fiind catalogată deja de procurorul de caz, O. L., ca fiind PSD – istă). Această amenintare s-a materializat in faptul ca dosarul meu a fost repartizat „aleatoriu” fix judecatorului D. M., care a si precizat ca el mi-ar da „5 ani la prima vedere” – declarație A. M. P., luju.ro. 11 februarie 2018, Elena Dumitrache

– „Da, bunica mea m-a crescut până la 20 de ani. Luni a primit o citație pentru a se prezenta la DNA. S-a speriat, era disperată, a început să plângă. A sunat-o pe mama mea care apoi m-a sunat pe mine. Bunica mea locuiește la 400 de km de București. Abia am adus-o aici, iar miercuri o vom duce la DNA Ploiești. Starea ei de sănătate este precară. Merge în toiag, cocoșată. Este supărată în suflet pentru ce i se întâmplă. Bunica mea are 90 de ani, abia își duce anii în cârcă. Este bolnavă și amărâtă, nu merita. Nu îi este frică. Știe tot ce se întâmplă la DNA Ploiești. Este mult mai curajoasă ca mine. Mi-a zis că este mai rău ca pe vremea comunismului. Nu credea că așa ceva i se va întâmpla vreodată. Din cauza mea i se întâmplă toate aceste lucruri. Probabil eu sunt vinovată, probabil că procurorii mă vor pe mine. Îmi terorizează bunica, mi-au terorizat și copilul, probabil că urmează și mama cât de curând” – declarație A. M. P. Antena 3, preluată dc news, 3 octombrie 2017.

– Prin rechizitoriul 4 iunie 2020, întocmit de procuroarea A. F., din cadrul Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, structura Parchetului General, procurorul M. N. din cadrul DNA Ploiești, a fost trimis în judecată  pentru săvârșirea infracțiunilor de  cercetare abuzivă, influenţarea declaraţiilor martorilor şi participaţie improprie la inducerea în eroare a organelor judiciare. Nu prezintă relevanță aici motivarea faptelor pentru care N. a fost trimis în judecată, ci declarațiile unor martori din dosar cu privire la modul de acțiune al acestuia în raport de oamenii chemați în fața lui pentru a fi anchetați și care, până una-alta, se bucurau totuși de prezumția de nevinovăție. Martorul P. U.: „pe parcursul perchezitiei, la sediul firmei, a sosit domnul procuror N. M., caruia aparatorul meu ales, respectiv doamna avocat B. G. a intentionat sa ii faca cunostinta cu mine, eu am intins mana catre domnul procuror, iar dumnealui i s-a adresat doamnei avocat precizand ca „ăstuia, mai întâi, ii iau elicopterul si apoi mă gândesc dacă il salut sau dacă il scuip”.. Exprimarea lui era „lasă vrăjeala si spune unde tin ăștia banii’, cu referire la Cosma si ulterior si la Ghita.  A fost o discutie de cateva ore purtata in biroul domnului procuror, timp in care eu incercam sa ii spun ceea ce stiu, dumnealui imi spunea ca nu e adevarat, ma ameninta ca daca vrea ma aresteaza, discutia purtandu-se cu catusele si cu pistolul pe masa. Tin minte ca la un moment dat, pentru ca sora mea ma insotise si ramasese pe hol, in timpul discutiei pe care o aveam cu domnul procuror, acesta mi-a spus ca nu o sa imi faca nimic, dar ca s-a gandit mai bine si o sa imi faca o surpriza. L-am intrebat despre ce surpriza este vorba si atunci mi-a spus ca se gandeste sa o aresteze pe sora mea. Precizez ca sora mea nu era cercetata in niciun dosar penal, nu a fost cercetata in niciun dosar penal”. Martorul A. D. V.: „Domnul procuror N. M. a inceput prin a fi extrem de agresiv, a avut un limbaj care a continut injuraturi, amenintari, fie la adresa mea, la adresa familiei mele, la adresa familiei Cosma, iar ulterior a devenit ceva mai linistit, mai ponderat, lasandu-mi impresia ca incearca sa adopte o atitudine frateasca si, in felul acesta, sa ma convinga sa actionez conform propriilor lui dorinte. Astfel, domnul procuror N. M. a inceput prin a ma ameninta ca ma impusca, apoi ca ma aresteaza, ca nu mai ajung sa mananc cirese, sa mananc porci, ca aresteaza familia Cosma, iar tot acest discurs a fost tinut cu catusele si cu pistolul pe masa”. Martorul M. P.: : „la momentul cand am fost adus la audieri inculpatul Negulescu Mircea mi-a solicitat sa fac un denunt electro-fantastic fata de familia Cosma, ca altfel ma duc la beci si doar in cazul acesta voi putea pleca” – 19 iunie 2020, luj,ro, George Tărâță

Ce rezultă din toate cele de mai sus, doar o mică parte din totalul mijloacelor de comunicare aflate în „arsenalul” procurorilor DNA? Succese ale luptei împotriva corupției, așa cum consemnează anual rapoartele MCV sau mijloace inchizitoriale de anchetă menite să distrugă psihic pe cel anchetat, materializate prin comportamente neprofesionale și neumane ale unor indivizi cu probleme vizibile de profesionalism și de caracter, deținători conjuncturali ai unei legitimații de serviciu pe care scrie procuror ? Se pare(patent MCV) că această ultimă variantă este cea credibilă.

Subsecțiunea 3.5. – Obstrucționarea/suspendarea activității publice a țintei

Prin prisma competenței sale atotcuprinzătoare, DNA a instrumentat predilect persoane care, într-o formă sau alta, prezentau relevanță în decizia centrală sau locală și nu erau componente ale Proiectului, fie că îl combăteau public, fie că nu erau convinși de valorile sale, ori nu reacționau pozitiv la cereri. Toți aceștia trebuiau convinși/aliniați/înlăturați. Procurorii conduși de Laura Codruța Kovesi nu au dezamăgit. Rând pe rând sau aduși în grup, identificați și selectați pe baza Protocoalelor, mii de consilieri locali, județeni, primari, viceprimari, președinți de consilii județene, miniștri, prim miniștri, lideri de partide, lideri de sindicat, lideri ai minorităților, patroni de companii economice românești competitive ori cluburi sportive, magistrați, polițiști, medici, conducători de instituții publice centrale sau locale, toți au fost chemați de instrumentul anticorupție și proProiect, pentru a fi prelucrați.

Cei care n-au cedat și dețineau funcții publice au fost suspendați ope legis, unii fiind puși sub acuzare, ceilalți fiind nevoiți să demisioneze din funcția publică în urma măsurilor de control judiciar ce le fuseseră impuse. Cei care n-au cedat și dețineau afaceri private de succes, s-au văzut nevoiți să renunțe în fața măsurilor de sechestrare a bunurilor companiei și de blocare a conturilor, măsuri devenite uzuale pentru procurorii anticorupție.

Eliminarea țintelor din viața publică nu avea doar efectul primar al eliberării poziției de decizie și de influență și implicit oportunitatea ocupării sale cu exponenți dedicați, dar în subsidiar constituia o eficientă dovadă de exemplaritate pentru cei care continuau să nu se alinieze.

O demonstrație de manual a unei condamnări la închisoare cu executare în regim de detenție, având drept criteriu nu gravitatea faptei, prejudiciul ori pericolul social, ci „înspăimântarea” exemplară a altora care ar mai intenționa să săvârșească fapte penale de natura celor pedepsite exemplar, o constituie considerentele deciziei nr. 160/2012 a ÎCCJ completul de 5 judecători secția penală, prin care fostul prim ministru A. N. a fost condamnat la 2 ani închisoare cu executare. Se arăta acolo, expressis verbis, că  „exemplul inculpatilor (…) trebuie să reprezinte un puternic semnal de alarmă în primul rând pentru toti reprezentantii clasei politice din Romania, cu mesajul că ei nu sunt mai presus de lege, că faptele penale si, in particular, cele de coruptie, pe care intentionează să le comită, nu vor rămâne nesanctionate, chiar dacă, deseori, trece un interval de timp mai indelungat de la momentul savarsirii lor si pana la aplicarea pedepselor. In acelasi timp, pedepsele aplicate inculpatilor au menirea de a descuraja finantarea ilegală a partidelor politice si, in particular, a campaniilor electorale,…dar si implicarea ilegală a persoanelor particulare in asemenea activități…In acest context, just s-a apreciat că pedepsele aplicate au menirea să-i descurajeze pe toti cei care ar fi tentati sa intre in relatii cu exponenti ai vietii politice sau sa angajeze activitati, dincolo de limitele legii, cu reprezentantii clasei politice, contribuind la realizarea de către acestia a unor foloase necuvenite. Orice persoană ar trebui, astfel, sa reflecteze asupra riscurilor pe care si le asuma prin procurarea unor beneficii oamenilor care detin temporar functii publice sau politice importante, in sensul de a cântări dacă sunt dispusi să plătească cu propria libertate atunci când se lasă angrenati in activități ilicite in favoarea acestora”.

Același îndemn spre exemplaritate, criteriu de condamnare severă, este familiar mai tuturor rapoartelor MCV, conform cărora formele de sancționare nepenală(disciplinară, administrativă, civilă) trebuiau înlăturate, regula fiind pedepsele cu privare de libertate, cu precădere în acele cazuri în care erau implicate persoane cu influență în mediul politic, economic, sindical.

În același sens al exemplarității pedepselor, recomandate judecătorilor      într-o modalitate ce afecta direct și la vedere ideea de independență a judecătorului în pronunțarea unei soluții, vor fi redate două demersuri instituționale ale Ministerului Justiției și respectiv ale ÎCCJ.

Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr.2723/C/2008 s-a constituit un grup de lucru care a elaborat un  Ghid privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracţiunile de corupţie, „în vederea unificării practicii judiciare în materie,…responsabilizarea magistraţilor…, în acord cu angajamentele asumate de România prin Planul de acţiune”. În baza acestui Ghid, un alt Grup de lucru privind individualizarea pedepselor aplicate pentru infracţiunile de corupţie, constituit la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în anul 2009 a elaborat Recomandări privind individualizarea pedepselor aplicate pentru infracţiunile de corupţie. Recomandările Înaltei Curţi erau direcţionate univoc şi detaliat doar în sensul agravării pedepselor pentru infracţiuni de corupţie, stabilindu-se cazurile, criteriile şi chiar şi limitele de pedeapsă pe care ar trebui să le respecte judecătorul cauzei pentru diferitele categorii de infracţiuni de corupţie, sugerându-se indirect chiar şi modalitatea de executare a pedepsei.  Ambele documente denaturau elementar  noţiunea de independenţă a unui judecător european, pentru că, fiind elaborate la nivelul instanţei supreme, generau fie temere, în cazul nerespectării lor, fie obedienţă, prin exces, în perspectiva unei „evidenţieri” profesionale. Temător sau obedient, judecătorul nu mai era liber să aprecieze doar speţa şi probatoriul acesteia, ci era nevoit să aplice şi grila univoc agravantă cuprinsă în Recomandări, transformându-se, de voie de nevoie, într-un soi de Câine al Domnului, Tomas de Torquemada. Sigur că o serie de infracţiuni, printre care şi cele de corupţie, presupun prin modul de săvârşire, consecinţe şi calitatea personelor, variante agravante. Stabilirea acestor agravante constituie însă o atribuţie exclusivă a legiuitorului care îşi asumă prin norme imperative o anumită politică penală punitivă, într-o perioadă dată şi nicidecum o iniţiativă ad-hoc a unui grup de lucru, indiferent la ce nivel s-ar constitui şi care, mai mult, nici nu îşi asumă vreo responsabilitate în raport de aplicarea şi consecinţele iniţiativei. O singură prevedere a  Ghidului era totuşi corectă și anume îndemnul adresat magistraţilor „să accepte ideea că, urmând…recomandările, nu le este, în mod subtil, încălcată independenţa”. Cu siguranţă, niciunul dintre cele două documente nu era deloc, dar deloc subtil în raport cu încălcarea tropăită a independenţei judecătorului.

Ca să fie și mai clar rostul apariției acestui Ghid în raport de direcționarea judecătorilor de a dispune pedepse cât mai mari ca durată și numai cu executare în regim de detenție, precum și menirea sa de mijloc pus la dispoziție altor componente de Proiect pentru a fi invocat ca reper, este suficient de redat un pasaj din Raportul MCV din ianuarie 2014: „… actele de corupție nu sunt întotdeauna tratate ca infracțiuni grave. În cadrul sistemului judiciar, procentul ridicat de pedepse cu suspendare pare să indice o anumită reticență a judecătorilor de a-și asuma consecințele unei constatări a vinovăției, ceea ce se află în contradicție cu ghidul de stabilire a pedepselor al înseși Înaltei Curți(!?! -n.a.)”.  Urmare acestui îndemn MCV, judecătorilor li se flutura prin față „uite ce scrie în MCV, dacă vrem Europa, dați doar închisoare și multă”, judecătorii se conformau, cum să nu te conformezi dacă așa scrie în MCV, apoi avalanșa de pedepse date exemplar era preluată unde în altă parte decât tot în MCV, care puncta asupra corupției „endemice” din România, pedepsită exemplar de judecători și astfel cercul sprijinirii și invocării reciproce a componentelor de Proiect se închidea. Acest tipar de acțiune va fi detaliat în capitolele următoare.

Pentru că măsura arestării preventive în masă a tuturor celor selectați nu era nici posibilă și nici credibilă, mijlocul procedural legal la îndemână pentru anihilarea aproape totală a activității/prezenței țintei în spațiul public sau al grupului din care făcea parte, sau chiar al familiei, îl constituia controlul judiciar.

În practica DNA până și aceste măsuri restrictive de izolare/blocare a țintei au fost forțate peste limitele legale, încercându-se aplicarea lor unor categorii de ținte(parlamentari, miniștri), în pofida faptului că acestea erau protejate de imunități legale imperative. În cursul lunii iunie 2015, un procuror DNA a impus deputatului S. G. ca măsură de control judiciar, să nu părăsească localitatea de domiciliu, deputatul respectiv domiciliind într-o altă localitate decât municipiul Bucureşti, unde se află sediul Parlamentului României. Consecinţa directă a acestei măsuri era că deputatul nu mai putea participa la lucrările Camerei Deputaţilor, fiindu-i practic suspendată de facto calitatea de deputat. În acelaşi timp, deputatului i s-a interzis să comunice printre alţii şi cu primul ministru al Guvernului României. Deşi aparent, ambele măsuri se bazau pe textele citate în supra ale codului de procedură penală, ele contraveneau cadrului legal pentru că produceau în realitate alte efecte decât cele pentru care fuseseră legiferate. Fiecare măsură dispusă nu poate produce decât efectele pentru care a fost instituită, în speță de a nu părăsi localitatea, dar nu poate fi dispusă pentru ca prin ricoșeu să producă efectele unei alte măsuri, în cauză interzicerea activității de deputat.

Măsurile cu consecințe de ricoșeu depășeau cadrul legal chiar și în cazul unui cetățean obișnuit și cu atât mai mult în cazul unui parlamentar protejat de imunități constituționale și legale. În același registru interpretativ trebuie privită și cealaltă măsură impusă deputatului, de a nu comunica cu primul ministru. Acceptarea legalității acestor ricoșeuri ar echivala practic cu încălcarea normelor de imunitate instituite tocmai să asigure acel cadru securizat de funcţionare a instituţiilor Statului, implicit şi a persoanelor ce vremelnic ocupă funcţii de demnitate instituţională, protejându-le împotriva unor decizii individuale, personal-subiective, care cu uşurinţă pot derapa spre arbitrariu sau discreţionarism, ori pot fi influenţate sau determinate de conjuncturi de putere sau interese de grup. Nu este greu de imaginat care ar putea fi efectele unei astfel de măsuri în situaţia în care preşedintele Senatului nu ar avea dreptul să comunice cu senatorii, primul ministru cu miniştrii, un judecător al Curţii Constituţionale cu colegii săi, un judecător cu colegii săi de complet, ori medicii cu colegii lor medici ori asistenți medicali. Măsura interdicției de a comunica în orice fel cu anumite persoane în astfel de situații ar avea efectul practic al interdicției de exercitare a funcției/profesiei, deși fapta pentru care este cercetată persoana respectivă nu are legătură cu profesia/demnitatea publică și nu ar putea fi, legal, instituită expres.

De aceea, orice măsură dispusă în cadrul controlului judiciar împotriva unei persoane ce exercită o funcție publică protejată de imunități legale și constituționale şi care aduce atingere exercițiului deplin al respectivelor funcții, excede atât normei constituționale, cât şi celor legale invocate mai sus, iar folosirea individual-subiectivă a instituției controlului judiciar în scopul eludării, sau chiar având drept efect indirect eludarea normelor imperative de imunitate, nu poate fi acceptată.

Prin frecvența cu care DNA  a folosit metoda ricoșeu în toată perioada 2005-2014 se poate reține că scopul urmărit prin instituirea unei anumite măsuri de control judiciar îl reprezenta nu efectul direct al măsurii, ci efectul de ricoșeu al acesteia, acela de împiedicare a unei activități/demnități publice și care nu putea fi, legal, instituită direct, exemplul de mai sus al deputatului S. G. fiind elocvent.

Subsecțiunea 3.6. –Falsificarea/fabricarea de probe. Șantajul 

Deși în toată perioada 2007-2014, în cazuri individuale, cei cercetați și apărătorii acestora avocați, au invocat sute de nelegalități în legătură cu modul de obținere a probelor și de administrare a acestora atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, acestea au fost respinse liniar de procurori/judecători, cu principalul argument al legalității bazate pe Protocoalele încheiate cu SRI.

Odată cu desecretizarea Protocoalelor încheiate între Parchetul General și SRI și declararea lor ca nelegale prin decizie constituțională, coroborat cu defectarea unor verigi ale resursei umane componente ale Proiectului, gravele abuzuri în materia obținerii și administrării probatoriilor în cauzele covârșitor instrumentate de DNA, au explodat.

Având justificarea Deciziei nr. 26/2019 a Curții Constituționale, de a cenzura probele obținute prin colaborarea Parchet – SRI, judecătorii au constatat nereguli majore în modul lor de obținere și de administrare: transcrierile unor interceptări nu aveau nicio legătură cu suportul informatic depus la dosar, fiind trunchiate ori falsificate, în anumite dosare acel suport electronic lipsea, interceptările erau dispuse și efectuate peste lege de entități necompetente, martorii erau fictivi, tabelele cu semnături probă erau false, declarațiile unor denunțători erau contrafăcute sau fuseseră obținute prin șantaj, denunțuri false, procurorul de caz era și martor sub acoperire ș.a.m.d.

Au fost redate în supra câteva pasaje din hotărârea de achitare a fostei șefe a Autorității Electorale Permanente, A.M.P., privind „tehnica de lucru” a procurorilor DNA de la unitatea de elită DNA Ploiești și nu vor fi reluate. Mai jos este suficientă citarea integrală a două comunicate ale Parchetului General și a unui extras dintr-un Raport al Inspecției Judiciare CSM, care scutesc orice comentariu sau dovadă.

1. „Procurorii Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au dispus trimiterea in judecata a inculpatilor O. L. G., sub aspectul savarsirii infractiunilor de participatie improprie la inducerea in eroare a organelor judiciare, represiune nedreapta, cercetare abuziva, instigare in forma continuata la comiterea, fara vinovatie, sub forma participatiei improprii a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privatasi N. M., sub aspectul savarsirii infractiunilor de participatie improprie la inducerea in eroare a organelor judiciare, complicitate la represiune nedreapta, instigare in forma continuata la comiterea fara vinovatie sub forma participatiei improprii a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata. In rechizitoriul intocmit in cauza s-a retinut urmatoarea situatie de fapt: Inculpatul O. L. G., in calitate de procuror la Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Ploiesti, in instrumentarea a doua dosare penale, in calitate de procuror de caz, impreuna cu inculpatul N. M., in calitate de procuror la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, in cursul lunii mai 2015, l-au determinat pe un martor denuntator sa plasmuiasca un denunt in numele unei persoanei imaginare, sa intocmeasca in fals, in format electronic, tabele care contin numele unor persoane – locuitori ai Republicii Moldova, care ar fi avut cetatenie romana in anul 2014, cu scopul de a dovedi infractiunea de coruperea alegatorilor pretins savarsita de persoana impotriva careia s-a formulat denuntul. De asemenea, in calitatile mentionate anterior, inculpatul O. L. G., cu ajutorul inculpatului N. M., la data respectiva procuror la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, a dispus punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea de coruperea alegatorilor fata de o persoana despre care stia ca nu este vinovata. Totodata, inculpatul O. L. G., cu sprijinul inculpatului N. M., in cursul lunii mai 2015, in solutionarea celor doua dosare penale, a ticluit probe nereale prin exercitarea de constrangeri asupra martorului denuntator. In rechizitoriu, se mai retine ca inculpatul O. L. G., in calitate de procuror la Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Ploiesti, in mod repetat, impreuna cu inculpatul N. M., in calitate de procuror la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, in perioada aprilie – mai 2015, l-au determinat pe martorul denuntator sa contrafaca, prin exercitarea de constrangeri, a unui denunt si a unor tabele in format electronic continand nume de persoane din Republica Moldova care ar apartine unor cetateni romani imaginari” – comunicat PîCCJ, 15 iulie 2019.

2. „Biroul de informare si relatii publice din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, este imputernicit sa aduca la cunostinta opiniei publice urmatoarele:

La data de 16 iunie 2020, procurorii din cadrul Sectiei de investigare a infractiunilor din justitie a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au dispus trimiterea in judecata a unui fost procuror (eliberat din functie in cursul anului 2019 ca urmare a aplicarii sanctiunii disciplinare a excluderii din magistratura) sub aspectul savarsirii infractiunilor de: cercetare abuziva, prev. de art. 280 alin. 1 si 2 din Codul penal; influentarea declaratiilor martorilor, prev. de art. 272 alin. 1 din Codul penal (patru infractiuni); participatie improprie la inducerea in eroare a organelor judiciare sub modalitatea instigarii in forma continuata, prev. de art. 52 alin. 3 din Codul penal in referire la art. 268 alin. 2 din Codul penal rap. la art. 47 din Codul penal si art. 35 alin. 1 din Codul penal. In fapt, in urma probatoriului administrat s-a constatat ca inculpatul, in calitate de procuror de caz intr-un dosar al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, ar fi ticluit probe nereale prin construirea unui scenariu mincinos, respectiv obtinerea unui denunt de la o persoana deja cercetata in acelasi dosar si consemnarea de declaratii nereale sub pseudonim de la mai multe persoane, ar fi realizat actiuni de determinare prin constrangere morala asupra a patru persoane, trei dintre acestea fiind audiate atat cu identitate protejata cat si cu identitate reala, sa dea declaratii mincinoase, totul in scopul de a proba existenta unor fapte de evaziune fiscala si coruperea alegatorilor si de a atrage raspunderea penala a unei persoane nevinovate pentru fapte imaginare”.

3. Raportul Inspecției Judiciare nr. 5488/1J/2510/DIJ/1365 /DIP/2018 privind respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorității Judecătorești în cauzele de competența Direcției Naționale Anticorupție vizând magistrați sau în legătură cu acestea: „Din perspectiva respectării garanțiilor prevăzute de lege pentru magistrații implicați în cauzele aflate pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, se poate constata existența unor deficiențe majore în ceea ce privește efectuarea actelor de urmărire penală într-o serie de cauze. În multe cauze, s-au constatat perioade de inactivitate nejustificată (de ordinul anilor) subsecvente dispunerii unor măsuri de supraveghere tehnică, de multe ori pe durate de timp semnificative, măsuri care, prin natura lor, prezintă un grad de intruziune extrem de ridicat în drepturile și libertățile magistraților vizați. În multe situații, inactivitatea organelor de urmărire penală a fost dublată de măsuri de amânare a încunoștințării persoanelor vizate despre supravegherea tehnică exercitată, fapt care, fără îndoială, a amplificat consecințele negative asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale magistraților vizați. În același timp, se constată, în cauzele expuse, un dezinteres vădit al organelor de urmărire penală pentru soluționarea cauzei, chiar în condițiile în care, așa cum s-a reținut uneori în ordonanța de clasare, nu existau indicii privind săvârșirea unei infracțiuni”. S-au mai reținut ca deficiențe necomunicarea către cel înregistrat/interceptat că a fost supus acestei proceduri, inexistența ordonanțelor de începere a urmăririi penale „in rem”, tehnica sesizărilor din oficiu împotriva magistraților și practica solicitării de dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești în vederea evaluării măsurilor/soluțiilor pronunțate de judecători…constituind  un potențial factor de presiune. Abaterile grave de la normele procesual penale, concretizate în nerespectarea obligației de informare a persoanelor supuse măsurii de supraveghere tehnică, lipsa ordonanței de începere a urmăririi penale in rem, emiterea unor ordonanțe de delegare a atribuțiilor „în alb” (măsură de natură a permite întocmirea unor lucrări cu date nereale), redistribuirea dosarelor fără nicio justificare/motivare a măsurii, efectuarea unor acte specifice de urmărire penală de către ofițeri ai Serviciului Român de Informații în cauzele privind magistrați sau practica solicitării de dosare aflate pe rolul instanțelor, în vederea evaluării măsurilor/soluțiilor judecătorilor, pe lângă consecințele procedurale asupra cărora se pot pronunța doar organele judiciare competente, generează, fără îndoială, în percepția publică neîncrederea în obiectivitatea organelor de urmărire penală sau, mai mult, temerea justificată că activitatea acestora nu este subordonată legii. Astfel, relevant este numărul mare al judecătorilor vizați de activitățile de urmărire penală în cauze aflate pe rolul Direcției Naționale Anticorupție (Structura Centrală și structurile teritoriale), privit în corelație cu numărul total al judecătorilor din instanțele respective, pe de o parte, și cu faptul că în majoritatea covârșitoare a acestor cauze au fost dispuse soluții de neurmărire penală. Practicile procurorilor DNA care au instrumentat cauze cu judecători în modalitățile mai jos menționate au reprezentat forme de presiune asupra acestora, cu consecințe directe în ceea ce privește înfăptuirea actului de justiție. Astfel, tehnica sesizărilor din oficiu împotriva judecătorilor și cercetarea lor pentru soluțiile dispuse în cauze este un fapt inacceptabil, de o gravitate fără precedent, care, fără îndoială, reprezintă un factor de presiune nu doar asupra celor vizați, ci asupra întregului corp profesional al judecătorilor. Suspiciunile asupra modului de lucru al procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt amplificate și de împrejurarea că dosare care au fost lăsate în nelucrare o perioadă mare de timp, după ce anterior se dispuseseră în acestea măsuri de supraveghere tehnică pe durate semnificative, au fost soluționate în bloc, prin netrimitere în judecată, chiar înainte de operaționalizarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. O astfel de practică ridică serioase semne de întrebare cu privire la rațiunile care au justificat menținerea pe rol a unor cauze pe durate de timp de ordinul anilor și determină suspiciuni legitime în privința constituirii și, în acest mod, a unui factor de presiune asupra activității magistraților și, finalmente, asupra dreptului părților la un proces echitabil.”. Raportul a fost aprobat prin Hotărârea nr. 225 din 15 octombrie 2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Acestor documente instituționale le va fi adăugat exemplul concret al fostului primar PSD al sectorului 5 din Capitală, M. V., „anchetat” timp de 5 ani, pentru ca în final, tot procurorii DNA să dispună clasarea cauzei: „Totul a inceput in decembrie 2014, când la DNA a fost depus un denunt impotriva lui M. V., in care se acuza ca primarul Sectorului 5 ar fi primit mita 2,5 milioane euro de la compania de salubritate … in vederea incheierii unui contract pe o durata de 8 ani, banii fiind primiti la Hotelul … din Bucuresti. Denuntul a fost inregistrat in evidenta cauzelor penale in 25 mai 2015, iar in 25 august 2015 s-a declansat urmarirea penala in rem cu privire la pretinsa infracțiune de luare de mita. Dosarul nr. 479/P/2015 de luare de mita si abuz in serviciu (aceasta pretinsa fapta cu urmarirea penala inceputa) a stat in lucru la DNA pana in 2020.  Dupa cinci ani de la inceperea acestui dosar, cauza a fost clasata de procurorul DNA D. M. P. atat in ceea ce priveste abuzul in serviciu (in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) teza I din Codul de procedura penala – „fapta nu este prevazuta de legea penala”), cat si in ceea ce priveste luarea de mita (in temeiul art. 16 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala – “fapta nu exista”). Cu privire la acuzatia de luare de mita, procurorul … a retinut urmatoarele: „ se va observa ca nicio proba nu susține  acuzația adusa, motiv pentru care se va dispune clasare. Se va observa in acest sens ca nu a fost decelata nicio proba din care sa rezulte ca primarul Sectorului 5, M. V., ar fi primit mita pentru care s-a intocmit procesul verbal de sesizare din oficiu”.

…am si fost amenintat ca voi fi arestat, ca n-am vrut sa dau declaratii. Acum 4 ani de zile, cand am candidat, am fost chemat exact dupa ce mi-am depus candidatura, pe data de 5 mai, am fost chemat daca vreau sa dau declaratii. Am spus ca nu vreau sa dau declaratii. …Dupa cinci ani de zile de hartuire, dupa tot felul de chemari la Directia Nationala Anticoruptie si incercand tot felul de lucruri cu mine in toata aceasta perioada, ce credeti? Fapta nu exista. Vine al treilea procuror, care spune: fapta nu exista. Clasarea cauzei este cu litera a. Litera a inseamna ca fapta nu exista. Achitare totala. Nu a existat luare de mita, nu a existat nicio intalnire, nu a existat nimic din ceea ce au spus cele doua personaje sinistre, pe care nimeni nu le cunoaste. Deci dupa cinci ani de zile, trebuia sa vina al treilea procuror si sa spuna: nu exista mita; exista doi denuntatori care au auzit ei ca s-a dat o spaga. Nu exista abuz in functie (s-a incercat si prin abuz in functie). O sa vedeti acolo: am fost chemat, am fost amenintat ca voi face 10 ani de puscarie, mi-a fost nevasta chemata, mi-a fost soacra chemata, ne-au spus ca ni se iau toate casele si ca voi ajunge pe drumuri. ‘Singura sansa [e cea] de colaborare cu noi, ca sa poti sa scapi, daca vrei’. Doi ani de zile la rand, in timpul procesului, in timp ce eram la Tribunalul Bucuresti, acest baiat – fortat de imprejurari si amenintat – a trebuit sa puna tehnica pe el, sa se duca la peste 50 de persoane si sa incerce  sa-i inregistreze. La intrebarea pe care am pus-o „de ce v-au trimis sa-i inregistrati pe acesti oameni, care n-aveau legatura cu primaria?’, a spus: ‘Asa mi s-a zis. Daca vreau sa scap, asta este singura solutie. Un alt martor (un ospatar) vine si declara acum doi ani jumate: ‘N-a fost M. V., nu i-a platit nimeni masa lui M. V., nu s-a intamplat cu M. V.’. Ce credeti? A doua zi, i-au facut dosar pe marturie mincinoasa, ducandu-l pe acest N. M., chemandu-l in timpul procesului, dupa doi ani, in timp ce ne judecam, dupa ce am stat zeci de zile sub control judiciar, il chemau pe domnul M., ii puneau cablare si l-au trimis dupa ospatar, sa-l santajeze, sa-l inregistreze. Incercau sa-i faca dosar de marturie mincinoasa. Dintre dosarele in care am avut clasare, la unul dintre ele nici nu am fost vreodata anuntati: daca am fost ascultati, daca am fost urmariti, daca am fost filati, daca ni s-a pus tehnica in sediile noastre… Eu va spun ca s-au intamplat lucrurile astea ilegal, fara sa fim anuntati. Veti gasi pe site-ul meu mult mai multe declaratii din procesul actual, sa vedeti cum majoritatea dintre oameni (si oameni seriosi) spun cum li se oprea audierea cand nu le convenea (n.r. procurorilor), erau putin scosi afara, pe hol, si venea cate cineva si le spunea ca ar fi bine totusi sa declare in sensul asta, ca sa nu intre alaturi de M. V.” –  declarații M. V., preluate și comentate de luju.ro, 17 iulie 2020, George Tărâță. Valentin Busuioc.

Subsecțiunea 3.5. – Eliminarea țintei din viața publică/economică

Eliminarea țintei și a influenței sale din mediul și grupul în care se manifesta activ constituia scopul final al întregii proceduri de aplicare a Proiectului, iar din acest punct de vedere, Rapoartele anuale de activitate ale DNA, coroborate cu cele anuale MCV, de regulă identice, înșiruiau ca pe trofee de vânătoare mulțimea celor excluși din viața publică și funcțiile de demnitate ocupate de aceștia, în fruntea listei situându-se prim miniștri, miniștri, deputați, senatori, magistrați, președinți de consilii județene, primari, etc.

Eliminarea țintei se realiza în două variante, la fel de eficiente din perspectiva punerii în aplicare a Proiectului, care nu era interesat neapărat de principiul condamnării cuiva pentru că a săvârșit o infracțiune și trebuia pedepsit, ci urmărea doar rezultatul pragmatic al îndepărtării acelei persoane din poziția de influență și decizie pe care o deținea în societate ori în cadrul unui grup și care putea periclita interesele grupului de Proiect. Aceasta este explicația pentru care demersurile penale ale DNA nu urmăreau cum ar fi fost firesc performanța profesională care în cazul parchetelor este cuantificată prin procentul de condamnări/achitări raportate la numărul de trimiteri în judecată, ci eliminarea din viața publică a oponenților Proiectului. Dovada o constituie chiar datele statistice ale activității DNA, unde procentul de achitare era înspăimântător de mare în raport cu celelalte unități de parchet. Acest parametru statistic definitoriu pentru activitatea oricărei unități de parchet, catastrofal în cazul DNA, nu a fost niciodată și nu este nici astăzi  explicat logic, propaganda de Proiect internă și externă, menținând liniar același șablon de asociere a DNA cu o elită a parchetelor, cu rezultate excepționale prezentate triumfal în fiecare an cu ocazia bilanțurilor, dar și remarcate constant în toate rapoartele MCV.

Prima variantă, cea a condamnărilor cu orice preț, viza personalități marcante fie prin statura lor de lideri politici la nivel național(Adrian Năstase, Liviu Dragnea) ori local(Radu Mazăre. Nicușor Constantinescu, Relu Fenechiu), fie de oameni de afaceri cu mare influență(Dan Voiculescu, Ioan Nicolae), lideri sindicali(Marius Petcu), patroni de cluburi și oameni de sport influenți pe zona lor(George Becali, George Copos, Gică Popescu, Dorel Obreja). A nu se înțelege greșit că enumerarea de mai sus constituie o analiză vinovat/nevinovat. Condamnarea lor era precedată ani de-a rândul de acele constant-furibunde campanii de demonizare, astfel încât la momentul condamnării, opinia publică să fie pregătită să aprecieze la unison: „era normal”.

Cea de a doua variantă de eliminare din viața publică nu viza neapărat, iar uneori chiar deloc, o eventuală condamnare, ci strict doar dispariția țintei din peisajul public de influență și/sau decizie. Exemplele sunt numeroase, dar cazul procurorului G. B. este reprezentativ.  Profesionist autentic (instrumentase alături de oficialități americane prăbușirea avionului de la Balotești în anul 1995),  manager de excepție al unităților de parchet, ultima fiind parchetul de pe lângă Curtea de apel București, ales de procurori ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii și ales de colegii membri CSM în funcția de vicepreședinte CSM, G. B. a avut „ghinionul” de a-l fi pregătit cu ani în urmă pe procurorul Victor Ponta ca procuror stagiar. Victor Ponta a devenit premier în anul 2012 iar nominalizarea procurorului Bălan pentru ocuparea funcției de procuror general era percepută în lumea juridică o simplă formalitate, nu pentru că îl pregătise pe Ponta, ci pentru că realmente era cel mai potrivit postului prin anvergura sa profesională. G. B. era însă neProiect, motiv pentru care, peste noapte a fost acuzat că ar fi „complotat” cu alți procurori în sensul formării unei viitoare echipe de conducere a parchetului general, inculpat și trimis în judecată. A fost suspendat din funcția de procuror și, rămas fără niciun venit, a fost nevoit să demisioneze din magistratură. De aici încolo Proiectul nu a mai fost interesat de finalizarea procesului penal instrumentat fostului procuror, candidatura acestuia la funcția de procuror general nemaifiind de actualitate. După patru ani de procese în fond și cale de atac, G. B. a fost achitat.

Aceleași erau procedura și rezultatul urmărite și în cazul altor numeroase ținte, mai ales economice. Sechestrul asupra  bunurilor companiei, blocarea conturilor, măsurile preventive privative sau nu de libertate aveau drept rezultat previzibil destabilizarea entității economice, imposibilitatea onorării contractelor, a aprovizionării, a livrării, a participării la licitații, finalizate cu ieșirea de pe piață a celui vizat. Din acel moment nu mai avea relevanță cursul procesului penal, ținta fiind rapid înlocuită în segmentul său de piață de adepții luptei anticorupție și ai noii ordini urmărite de Proiect. Și în aceste situații, componentele media, postacii și societatea civilă aveau rolul lor bine definit, prezentând eliminarea țintei de pe piață drept o asanare a mediului de afaceri.

Indiferent de modalitatea de realizare efectivă, eliminarea din poziții de decizie și influență societală a unor persoane, prin pârghia justiției penale, era deja o realitate cotidiană de necombătut și un obiectiv îndeplinit.

Subsecțiunea 3.6. –Elogierea „eroilor” anticorupție. 

Pentru a avea eficiența scontată în planul percepției publice, campaniile de demonizare/defăimare/decredibilizare a „corupților și penalilor” trebuiau dublate și susținute în flux continuu prin campanii concertate de elogiere a luptătorilor anticorupție, în centrul acestora fiind situați fără excepție Direcția Națională Anticorupție și șefii succesivi ai structurii, Daniel Morar și Laura Codruța Kovesi.

În funcție de context, campaniile de susținere/elogiere derulate neîntrerupt timp de 14 ani începând cu anul 2005, menite să acopere și gravele abuzuri ale componentelor instituționale ale Proiectului(procurori, judecători), s-au materializat prin mijloacele și metodele devenite familiare, toate componentele naționale și externe ale Proiectului(instituțional, media, postaci, ong-uri, strada, MCV, comisie europeană, oficiali europeni, ambasadori) acționând concertat prin mijloace specifice fiecăreia pe tema prezentării activității luptătorilor nu doar din perspectiva „realizărilor”, ci, concomitent și din perspectiva rezistenței lor eroice în fața asaltului penalilor și corupților care încercau să destabilizeze lupta anticorupție din România. Exemplele în acest sens abundă în întreaga lucrare de față, astfel încât reluarea lor aici ar constitui ceva nenecesar.

1. Media

În locul a nenumărate intervenții punctuale pe tema dată, vor fi redate doar postările unui singur jurnalist, Cristian Tudor Popescu, motivat de faptul că extazul față de Kovesi și DNA combinat cu radicalismul veninos și profund subiectiv al autorului(unii i-au spus caustic) față de oponenții tandemului DNA-Kovesi, sunt reprezentative pentru acest tip de jurnalism și scutește selectarea și a altor comentarii și citate. Redarea acestor opinii nu constituie o critică la adresa jurnalistului, acesta neinvocând vreodată în spațiul public pretenția de obiectivitate a punctelor sale de vedere, astfel încât dreptul la propria opinie exprimată public nu îi poate fi imputat, așa cum la fel acest drept nu poate fi contestat niciunui alt jurnalist. Sinceră sau nu, afiliată sau nu, „propagandău(termenul aparține CTP – n.a.) sau nu, gratuită sau contra cost, opinia sa constituie o redare  tipică a modului cutumiar de abordare a unor subiecte din partea tuturor componentelor de Proiect – elogiu pentru ai mei, agresivitate, denigrare, condamnare, excludere, pentru toți ceilalți, combinate cu tehnica ridiculizării unor subiecte potențial periculoase pentru zona de Proiect.

 „Întrebat ce îi vine în minte cînd aude numele Kovesi, CTP răspunde fără să ezite:  Nefertiti. De ce?! Pentru că m-a impresionat… Domnule, a stat o oră și jumătate la Digi24, pe scaun, în poziția faraoancei Nefertiti: cu mâinile pe genunchi, dreaptă, nemișcată, stone face – nicio expresie -, și a răspuns ca un mecanism. A spus de fiecare dată exact ce trebuie, cât trebuie, fără niciun fel de ezitare, fără niciun fel de încercare să câștige bunăvoința sau ceva de genul acesta. Impecabilă. O oră și jumătate să stai în poziția asta, fără să clipești, să fii extrem de exactă… Mi-a trezit toată admirația această femeie”. (B.I.) – Inpolitics.ro 22 februarie 2018.

– „Ceea ce vedem acum este un act de terorism prefesional la adresa doamnei Kovesi. Ca să nu spun de asasinat profesional. Nu de acum se încearcă împiedicarea ei în să își mai exercite meseria în vreun fel, în ROmânia, Europa sau oriunde. Ceea ce nu au reușit deocamdată Tudorel Toader și trimișii PSD la Bruxelles, această haită care se află la conducerea țării a reușit. Până și pentru un oligofren este evident ceea ce se întâmplă acum. Este un dosar fantasmagoric.. …Acești inși sunt în stare de absolut orice. De orice. După cum vedem, chiar de terorism profesional la adresa doamnei Laura Codruța Kovesi..” – Onlime, 15 februarie 2019.

– „Dna Kovesi e singură în acest moment, pe ea nu o susține nimeni, … în clipa de față ea e exploatată electoral, exclusiv exploatare electorală…. Dl Iohannis, în perioada în care trebuia să semneze, în 2018, când trebuia să semneze revocarea dnei Kovesi, obligat fiind de Curtea Constituțională, i-a cerut dnei Kovesi să demisioneze. I-a cerut în mod expres, expressis verbis, acest lucru – dați-vă demisia. De ce? Pentru ca eu să nu fiu pus în situația de a vă semna revocarea, pentru că pierd niște capital electoral. Evident că nu avea niciun fel de duioșie în legătură cu Kovesi” –  Republica, 28.03.2019.

– „Ăștia de acum sunt și impostori, nu doar ticăloși. Uitați-vă la toți guvernanții de acum. S-au făcut comparatii cu Ungaria. Ele stau și nu stau în picioare, pentru că și-n Ungaria sunt niște ticălosi la putere acum, dar deosebirea e că aceștia de aici sunt cu toții sterpi, ca niște cioturi uscate. Nu produc nimic, decât idioții semianalfabete” – 14.04.2018, digi 24.

– „Idealul, funcția-obiectiv este, minunat ar fi, pentru Secție(Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, SIIJ – n.a.), pentru Gestapo și pentru PSD-ALDE, ca doamna(Kovesi – n.a.) să fie arestată, ăsta ar fi idealul. Deocamdată, încă nu și-au asumat, ați văzut că au luat-o progresiv. Încă nu-și asumă arestarea Secția. Ce s-a întâmplat acolo? ….NIMIC! …Și atunci au ales acest mecanism, format foarfecă: 1. te țin șapte ore; 2. îți interzic să spui ceva despre de ce te-am ținut cele șapte ore. Ca să genereze ideea asta: domnule, cu doamna Kovesi sunt probleme! Și asta, firește, preluată acum de vorbeții, de zvonerii, de lătrăii partidului, asta va fi ideea”. – 29.03. 2019, Digi24.

–  „Este foarte clar, din nou, manipularea(subiectul viza tragedia de la clubul Colectiv – n.a.), este aluzia la ceea ce circula prin popor, pentru ca a fost tot timpul raspandit de propagandaii PSD, ideea ca Iohannis a pus foc, ca a zis fraza aia acolo: a trebuit sa moara atatia oameni ca sa plece Ponta din functia de prim-ministru si coruptia ucide. Si pe baza acestor fraze, nu-i asa? Rezulta ca Iohannis, cu tehnica din strainatate – sunt analize, ca a mers flacara cu 40 de metri pe secunda, asa ceva nu exista, materiale civile, numai substante militare – deci Iohannis a pus focul, cu niste agenti din afara, eventual al lui Soros, ca sa-l dea jos pe Ponta”. –  Colectiv wall street, 2 11 2019.

– „Ministrul Justiției, T. Toader, o, carevasăzică, dă în gât la Uniunea Europeană pe fosta șefă DNA, L.C. Kovesi…..Marele Magistru Tudorel dă de-azvârlita cu bazele dreptului în același tomberon în care a aruncat avizul CSM și poziția președintelui Iohannis? Crede M.M. Tudorel că europenii nu știu foarte bine ce au făcut CCR și el în cazul Kovesi, de vreme ce „rupe tăcerea” și le trimite o „dezvăluire” mai ceva ca la A3? A fi pârâtă de M.M. Tudorel poate fi pentru Kovesi un titlu de glorie mai important decât toate ordinele și medaliile pe care le-a primit de la Europa și America?” – Republica, 6.02.2019.

2. Societatea civilă

– Februarie 2018, interviu acordat postului de televiziune Digi 24 de  Gabriel Liiceanu, membru al GDS(Grupul de Dialog Social, înființat în decembrie 1989 și contactat încă de la înființare de George Soros). Întrebat dacă „este doamna Kovesi prezidențiabilă?”, Liiceanu a răspuns: „Din plin. Deci v-am răspuns, intrând în scenariul întrebării dumneavoastră simple și provocatoare. Da. M-am gândit cum ar arăta România cu un asemenea om care prin comportamentul ei devine aproape o abstracție de slujire. Este SLUJIREA însăși”. 

– „Am asistat cu toţii la conferinţa de presă susţinută de doamna Laura Codruţa Kövesi. Eu, unul, mă declar (plăcut) surprins de ceea ce am văzut. Aveam dinainte un personaj calm, politicos, răbdător(elogii pentru al meu – n.a.), gata să reacţioneze prompt şi civilizat la zgândăreala mediocră, cu fălcile strânse(denigrare pentru ai lor – n.a.), a unui grup de jurnalişti”, Andrei Pleșu, Adevărul.ro., 22 02. 2018.

– „Grupul pentru Dialog Social salută decizia recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care stabilește că revocarea fostului procuror-șef al DNA, dna Laura Codruța Kövesi,  s-a făcut în condițiile încălcării unor drepturi fundamentale, Această decizie aruncă o lumină negativă asupra României ultimilor ani, în care asaltul la adresa independenței justiției a avut loc în mod repetat și pe toate fronturile: modificarea legilor în parlament, hărțuirea de către politicieni a magistraților, campania de discreditare a lor dusă de instituțiile media aservite intereselor politice etc. Valoarea simbolică a acestei reparații este enormă. Într-un gest de mare noblețe, dna Laura Codruța Kövesi a acționat în instanță statul român și a câștigat, dar fără să ceară daune materiale. Laura Codruța Kövesi a devenit un simbol al luptei anticorupție și al spiritului corectitudinii atât în România cât și peste hotare” – 7 mai 2020

3. Postaci. 

A fost selectată doar una dintre cele mai civilizate postări în materia analizată, sub un nume real sau fictiv, Aschilean Doru,  7.02.2019

„Minți Tudorel Toader tu și corupți hoți infractori ati hotărît că a făcut abuzuri împotriva politicienilor hoți infractori corupți tupeisti și cu ajutorul CCR-ului ați forțat mîna președintelui Iohanis pentru a o revoca din functie !!!”(subiectul era despre faptul că guvernul României nu a susținut-o pe Kovesi.la șefia parchetului european, pentru că, printre altele, fusese revocată din funcția de șefă a DNA pentru grave derapaje manageriale – n.a.)).

4. Strada 

– „Sute de oameni au iesit in strada la Timisoara pentru a-si arata sustinerea fata de Laura Codruta Kovesi, La orele 19.00 in Piata Victoriei din Timisoara se stransesera aproximativ 300 de oameni care scandau mesaje de sustinere pentru Laura Codruta Kovesi, dar si sloganuri impotriva puterii. „Codruta, nu uita/Noi suntem de partea ta”,”Jandarmeria apara hoti” sau „Partid de hoti si de mafioti”, „Uniti salvam toata Romania”, „CCR, sluga PSD”, „Jos Tariceanu, Dragnea si Dorneanu”, „Nu vrem sa fim condusi de hoti”,”PSD, ciuma Rosie”,”Parlament penal mars la tribunal”,”Justitie nu coruptie”, strigau timisorenii pe platoul din fata Operei. „In disperare de cauza, puterea corupta a inventat o justitie paralela, care actioneaza, la fel ca pe vremuri, la apasarea pe buton. Dragnea si ceilalti infractori care conduc Romania, precum comunistii/nazistii, au masluit o structura judiciara „speciala”, cu rol represiv numita Secția Speciala de anchetare a magistraților… Un nou SS haituie magistratii care nu reactioneaza la ordinele politice. Actuala lor tinta e LC Kovesi, pe care incearca s-o impiedice sa ocupe o onoranta pozitie de procuror sef european. Nu vom accepta ca România să devină un stat represiv. Strada va ține, ca și până acum, România în Europa” –  15 februarie 2019, Opinia Timișoarei.

– „Locuitorii din Turnu Magurele…au iesit miercuri seara la o manifestatie de sustinere pentru Laura Codruta Kovesi…Pentru aceasta zona in care ani de-a randul Liviu Dragnea a fost un soi de semizeu este un act real de curaj sa-ti expui opiniile antiPSD in strada. Cu atat mai mult este de remarcat ca vreo 50 de oameni s-au strans in centrul orasului, protestand fata de PSD si scandand lozinci antiguvernamentale, arata Liber in Teleorman. Oamenii au scandat: „PSD, ciuma rosie!” si „La puscarie. Cu hotii, la puscarie”, dar au transmis si mesaje de sustinere pentru Laura Codruta Kovesi: „Kovesi, nu uita! Noi suntem de partea ta” – Ziare com 28 februarie 2019.

– „Laura Codruţa Kovesi a fost primită cu flori la intrarea la Parchet. Mai multe persoane au scandat “Codruţa, nu uita, noi suntem de partea ta!” și “PSD, ciuma roşie!” – Știri protv  15 02 2019.

– „Aproximativ 1.000 de oameni marsaluiesc, vineri seara, pe strazile Sibiului, pentru a o sustine pe Laura Codruta Kovesi si cer demisia Guvernului…Sustinatorii Codrutei Kovesi au scandat „Codruta nu uita, Sibiu-i de partea ta”, „Tudorele fa ceva! Da-ti demisia!”, „Vrem Codruta la Bruxelles”. La Cluj-Napoca protesteaza peste 300 de persoane, pentru a doua zi consecutiv, fata de ceea ce ei numesc „intimidarile Guvernului” la adresa fostului sef al DNA, Laura Codruta Kovesi. Participantii la mitingul de vineri din Piata Unirii au pancarte cu mesaje precum „Refuzam sa fim condusi de oameni necinstiti, cu condamnari penale pentru furt de voturi si furt din banii cetatenilor”… Ei au scandat „Kovesi nu uita, Clujul e de partea ta”, „Justitie nu coruptie”, „Kovesi pentru toti sa scapam tara de hoti”, „Vrem UE nu PSD”, „Vrem anticipate” si „Jos Guvernul”. Mitinguri similare au loc si la Iasi sau Brasov, unde insa au iesit in strada mult mai putini oameni” – orange.ro, 15.02.2019.

5. Mecanismul de Cooperare și Verificare(MCV) 

Lecturarea unui singur raport este suficientă pentru a putea rezuma conținutul tuturor celorlalte: DNA luptă, rezistă atacurilor, are succese peste succese, Parlamentul este gruparea de penali care se opune tuturor eforturilor DNA de luptă împotriva corupției, instanțele, cu excepția secției penale ÎCCJ, sunt prea indulgente, CSM-ul este așa și așa, în funcție de configurația fiecărei promoții de membri, președintele este pozitiv, iar Curtea Constituțională este ba demnă de respect, atunci când îl păstra pe Băsescu președinte la referendum, ba adoptă decizii cu ingerință în justiție atunci când deconspiră protocoale și constată nelegalitatea completurilor de la ÎCCJ..

– „Realizările sunt însă fragile. Lipsesc atât un consens politic larg privind reformele, cât şi hotărârea neechivocă a tuturor partidelor politice în ceea ce priveşte eradicarea corupţiei la nivel înalt. Referitor la combaterea corupţiei la nivel înalt , au fost luate o serie de măsuri. Ministerul Public şi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) din România au realizat un istoric pozitiv al urmăririi penale a cazurilor şi au iniţiat proceduri de demarare a anchetelor într-o serie de cazuri la nivel înalt în care sunt implicaţi foşti miniştri şi membri ai Parlamentului. În ciuda progreselor satisfăcătoare în ceea ce priveşte etapa de anchetare, România poate prezenta puţine rezultate tangibile referitor la combaterea corupţiei la nivel înalt. Deşi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) continuă să înregistreze frecvent rezultate pozitive în ceea ce priveşte urmărirea penală a cazurilor de corupţie la nivel înalt, sentinţele judecătoreşti sunt în continuare indulgente şi inconsecvente. Cu toate acestea, eforturile DNA-ului de a continua anchetele în anumite cazuri importante au stagnat deoarece Parlamentul nu a recomandat demararea procedurilor judiciare. Din cauza reticenţei magistraţilor şi a Parlamentului de a permite anchetarea acestor cazuri la nivel înalt se pierde încrederea opiniei publice. Dezbaterea parlamentară privind modificările la Codul de procedură penală menite să restricţioneze colectarea anumitor probe creează insecuritate juridică şi influenţează negativ anchetele în curs” – iulie 2008.

– „Rezultatele Direcției Naționale Anticorupție (DNA) privind investigarea și urmărirea penală a cazurilor de corupție la nivel înalt, inclusiv a cazurilor în care sunt implicați foști sau actuali membri ai Parlamentului sau ai Guvernului, sunt în continuare convingătoare. În acest sens, este esențial ca Parlamentul să acorde un sprijin politic puternic în combaterea corupției. De la ultima evaluare a Comisiei, Parlamentul a votat împotriva începerii urmăririi penale pentru acuzații de corupție împotriva unui fost ministru, actualmente membru al Parlamentului, a refuzat să aprobe cererile de percheziție în cadrul unei alte anchete, aflată în curs, și a refuzat arestarea preventivă a unui alt membru al Parlamentului” – septembrie 2011

– În ultimele rapoarte MCV au putut fi constatate rezultate mai bune în ceea ce privește combaterea eficace a cazurilor de corupție la nivel înalt, o tendință care s-a confirmat în 2014. Acest lucru este valabil atât la nivelul urmăririi penale realizate de DNA, cât și în etapa judecării cauzei de către ICCJ. Acest lucru este, încă o dată, o indicație a faptului că problema corupției rămâne una majoră. Activitatea DNA în 2014 a acoperit un spectru larg de cazuri de corupție la nivel înalt, de la toate nivelurile funcției publice și implicând persoane publice din diferite partide politice. Au fost trimiși în judecată și au făcut obiectul investigațiilor foști și actuali miniștri, parlamentari, primari, judecători și procurori cu funcții de conducere importante. În cea mai mare parte a anului 2014, încercările DNA de a convinge Parlamentul să ridice imunitatea unor parlamentari pentru a permite inițierea de anchete și aplicarea măsurilor de detenție preventivă nu au dat niciun rezultat. Răspunsul Parlamentului la solicitările DNA pare arbitrar și lipsit de criterii obiective. În schimb, președintele României a răspuns pozitiv(evident, nu-i așa? – n.a.) tuturor solicitărilor de ridicare a imunității unor miniștri ” – ianuarie 2015

– „Bilanțul de activitate al instituțiilor implicate în combaterea corupției la nivel înalt este în continuare solid, incluzând cu regularitate puneri sub acuzare și soluționări ale unor cazuri care vizează politicieni de marcă și funcționari publici de nivel înalt. Direcția Națională Anticorupție (DNA) a raportat o creștere a numărului de sesizări din partea populației: acest lucru pare să reflecte încrederea publicului în instituție, care este evidențiată și de sondajele de opinie . Sprijinul public pentru acțiuni împotriva corupției a fost recunoscut drept un factor important în timpul demonstrațiilor care au condus la demisia prim-ministrului în noiembrie 2015. În cursul anului 2015, DNA a trimis în judecată peste 1 250 de inculpați, printre aceștia numărându-se prim-ministrul, foști miniștri, parlamentari, primari, președinți ai Consiliilor județene, judecători, procurori și o gamă largă de înalți funcționari. De asemenea, DNA și-a intensificat măsurile intermediare de înghețare a averilor în aceste cazuri, cuantumul averilor înghețate fiind de 452 de milioane EUR. În 2015, Parlamentul a refuzat aproximativ o treime din cererile formulate de DNA de ridicare a imunității unor parlamentari pentru a permite inițierea de anchete sau aplicarea măsurilor de arest preventiv – un aspect monitorizat în rapoartele privind MCV anterioare. Deși majoritatea cererilor au fost admise, rămâne valabil faptul că răspunsul Parlamentului la solicitările DNA este lipsit de criterii obiective pe baza cărora să se furnizeze o justificare clară și consecventă în fiecare caz, în special pentru refuzuri” – ianuarie 2016

– „Direcția Națională Anticorupție (DNA) a constituit o țintă predilectă în ceea ce privește exercitarea unei presiuni de natură să aducă atingere independenței sale. Pe lângă criticile dure în spațiul public și în mass-media formulate de politicienii de rang înalt, faptul că atât în revocarea procurorului-șef în funcție al DNA, cât și în propunerea de numire a unui nou procuror-șef al DNA nu s-a ținut seama de avizul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii a generat serioase îndoieli cu privire la acest proces. Ministrul justiției a lansat, de asemenea, procedurile de numire a unor noi adjuncți și șefi de sector, urmând aceeași procedură. De asemenea, legile justiției modificate dau naștere la potențiale dificultăți în ceea ce privește personalul, care ar putea fi nevoit să părăsească DNA. În luna octombrie, guvernul a adoptat o nouă ordonanță de urgență care ar modifica cerințele de vechime pentru procurorii DNA, ceea ce ar putea avea efecte negative suplimentare asupra capacității operaționale a DNA” – 13.11.2018.

– „În perioada care a trecut de la raportul din noiembrie 2018, în pofida situației extrem de dificile, instituțiile judiciare implicate în combaterea corupției la nivel înalt au continuat să ancheteze suspiciunile de corupție și să sancționeze infracțiunile de corupție la nivel înalt. Raportul din noiembrie 2018 a constatat că principalele instituții anticorupție, în special Direcția Națională Anticorupție (DNA) și Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) sunt în mod recurent supuse presiunilor și că există o preocupare crescândă cu privire la capacitatea acestor instituții de a-și îndeplini în continuare misiunea, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ireversibilității luptei împotriva corupției. Deși bilanțul realizărilor în materie este în continuare pozitiv, există semne(!?! – n.a.) că presiunea continuă la care sunt supuse aceste instituții a avut un impact nefavorabil” – 22.10.2019.

6. Ambasade

Începând cu anul 2005 activitatea ambasadorilor unor anumite state, acreditați în România, a cunoscut un derapaj nespecific uzanțelor diplomatice, reglementate prin Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961 şi ratificată de Statul Român încă din anul 1968. Astfel, conform art. 41 alin.1-2 din Convenţie, membrii misiunilor diplomatice „au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat…Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredințate misiunii de către statul acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul său, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi convenit”.

În ciuda acestor norme neechivoce, parte dintre ambasadori, în general mereu aceiași, au desfășurat nestingheriți activități directe cu entități ale sistemului judiciar român, ori cu magistrați, individual sau asociativ, astfel de contacte directe devenind cutumiare, ca și chemările intempestive ale vârfurilor justiției la sediile diverselor ambasade. Lipsa de reacție a oficialităților române în sensul curmării unor atari obiceiuri nediplomatice cu iz de vasalitate românească, a încurajat atât partea străină, cât și reprezentanții români, la intensificarea acestui tip de contacte directe, care au ajuns să fie privite ca firești, dar  despre conținutul cărora Statul Român afla numai dacă părțile erau amabile și îi comunicau ceva. Așa s-a ajuns ca ambasadorii unor state să intervină direct cu recomandări, aprecieri, susțineri partizane față de activitatea unor segmente ale justiției și în cazurile de ocupare a unor funcții de conducere cu precădere în sistemul de parchete, fără niciun fel de restricții măcar formale din partea oficialilor români.

Cu trecerea timpului, începând cu anul 2011-2012, acest tip de  intervenții s-a diversificat ca forme de manifestare/susținere și s-au aliniat aceluiași tipar de mesaje publice adoptat de Rapoartele MCV, în sensul că tot ceea ce avea legătură cu activitatea DNA era prezentat elogios și decorat la propriu, iar prin contrast, tot ceea ce semnifica inițiativă de modificare a legislației DNA ori de critică a derapajelor acestei entități, erau descurajate fățiș. Intervențiile diplomatice de susținere nu au fost necesare până în anul 2011, pentru că punerea în funcțiune a Proiectului și a tuturor componentelor sale la nivel de masă a început odată cu al doilea mandat al președintelui Băsescu. Acest tip de intervenție a fost necesar ulterior anului 2011 pentru că pe de o parte, în acea perioadă au început să iasă în evidență derapajele majore ale DNA, iar pe de altă parte în anul 2012 s-a instalat o nouă guvernare, neProiect, Uniunea Social Liberală(USL), începând să se contureze o mișcare națională coordonată politic și unitar de combatere a derapajelor luptei anticorupție. De aceea era momentul pentru componenta externă a Proiectului să acționeze, atât în sensul elogierii DNA și a șefilor DNA, dar și să descurajeze/inhibe mișcările tot mai numeroase de reconsiderare conceptuală a strategiei și mijloacelor de luptă anticorupție:

– „Mark Gitenstein(ambasador SUA) a apreciat in termeni elogiosi actiunile sefului DNA. „Daniel Morar a făcut o treabă excelentă”. El si-a manifestat speranta ca seful DNA va fi cel numit pe postul de procuror general al Romaniei. „Inca nu am discutat cu ministrul Justitiei, dar ii voi recomanda să-l numească pe Morar. E greu de găsit cineva mai bun ca el. Integritatea sa profesionala nu poate fi pusa la îndoială. Oricine altcineva ar fi pus ca procuror general va fi comparat imediat cu Kovesi si Morar”, a argumentat Gitenstein. Ambasadorul american a dezvaluit ca pune si el umarul, cum poate, la efortul românilor de a combate corupția”.

– declaraţiile ambasadorului american la Bucureşti, Mark Gitenstein, în legătură cu numirea procurorului general al Direcţiei Naţionale Anticorupţie: „Nu am discutat acest subiect cu noul ministru al Justiţiei. Il voi discuta(?!?-n.a.). Nu ştiu dacă Daniel Morar  va fi numit procuror general. Indiferent cine va fi numit, integritatea si credibilitatea acelei persoane trebuie să nu poată fi pusă la indoială. Cred că Daniel Morar este un astfel de om”, iar într-o altă intervenţie din decembrie 2011, pe aceeaşi temă, acelaşi diplomat afirma că „ar fi un lucru foarte bun (n.r. prelungirea mandatului lui D. M.). Nu ştiu dacă se poate, dacă nu, trebuie amendată legea. Nu sunt familiar cu regulile româneşti. Dar, cu cât il ţineti pe Daniel Morar în funcţie mai mult timp, cu atât mai bine va fi”.

– „Procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, a primit, joi seară, premiul cel mare de la însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA, Duane Butcher, în cadrul primei ediţii în România a premiilor „Femei curajoase din întreaga lume”.„. Ar fi bine dacă ar exista mai multe ca ele în lume”, a spus diplomatul american, adăugând că are „marele privilegiu” de a o premia pe Laura Codruţa Kovesi… „…doamna procuror-şef Kovesi a luptat pentru a păstra DNA puternică, relevantă şi independentă. Ea este o forţă care luptă pentru reforma justiţiei şi a statului de drept”,

– „La Ambasada Suediei a avut loc, joi dimineaţă, ceremonia de decorare a Laurei Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA, care a fost distinsă cu titlul de Comandor al Ordinului Steaua Polară de către regele Suediei pentru „lupta susţinută şi curajoasă împotriva corupţiei din România”. Titlul i-a fost înmânat Laurei Kovesi de către ambasadorul Suediei la Bucureşti, Anneli Lindahl Kenny, în prezenţa ambasadorului Statelor Unite la Bucureşti, Hans Klemm, precum şi a mai multor ambasadori ai unor state din Uniunea Europeană, a reprezentanţilor DNA şi ai altor instituţii şi ONG-uri din România care luptă împotriva corupţiei, informează News.ro. „Avem onoarea de a recunoaște o femeie curajoasă, a cărei muncă impresionantă a rezonat în lume…”, a declarat ambasadoarea Suediei, Anneli Lindahl-Kenny. „Prin tine, România a dat un exemplu Europei și lumii. Prin dăruirea ta, ai reușit să dai speranță Românei”.

– „Procurorul șef al DNA din România, Laura Codruța Kovesi, a fost decorată de Republica Franceză cu însemnele de cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare. „…datorită dumneavoastră și numeroșilor dumneavoastră colegi devotați cauzei, DNA se bucură de o mare popularitate.… devenind un model de urmat la nivel european”, a spus ambasadorul. Potrivit acestuia distincția i-a fost oferită șefei DNA pentru…simțul datoriei cetățenești îndeplinite și pentru „extraordinarul curaj”. Franța a mai decorat-o pe Kovesi, în 18 mai 2011, cu Ordinul Național al Meritului, în grad de ofițer.”.

-„DNA a pus oameni puternici în închisoare, iar ei luptă împotriva DNA. Oameni amenințători se întorc împotriva Codrutei Kovesi foarte dur. Lupta va trebui să continue. Șefa DNA a obținut rezultate impresionante in a aduce in fata justitiei pe cei bogati si cu influență care au furat România si pe români. Va dorim succes in continuare si nu uitati ca cei din comunitatea internațională au o poziție fermă in susținerea dvs”.

– „Statele Unite o susţin ferm pe Laura Codruţa Kovesi, procuror-şef al DNA şi toate instituţiile de luptă împotriva corupţiei din România. Activitatea lor este vitală pentru viitorul României”, a afirmat diplomatul.

– „noi avem o încredere deplină în, de exemplu, Direcţia Naţională Anticorupţie şi în conducerea sa”,.

Într-o postare pe pagina sa de socializare, preluată de ziare.com pe data de 7 iulie 2017, președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România(UNJR), judecătoarea Dana Gîrbovan a suplinit reacția firească a Statului Român față de „uzanțele diplomatice” în materie de justiție rezervate doar României de către ambasadorii unor state: „DNA-ul a ajuns în această criză pentru că autoritățile statului – acelea în care zicea ambasadorul american că are ‘încredere’ – au evitat și ezitat prea mult să își exercite efectiv rolul de verificare și control, bazându-și inacțiunea tot pe declarațiile laudative ale ambasadelor, deși acestea nu au nici atribuția legală și nici instrumentele necesare pentru o evaluare de profunzime a unei instituții sau a unui sistem de justiție dintr-o altă țară. Altfel spus, mentalitatea instituțiilor românești a fost de genul că, dacă ambasadele ‘laudă’ și ‘aplaudă’, noi nu putem spune că lucrurile nu-s chiar așa pentru că ne contrazicem ‘partenerii’. Modul acesta tipic comunist, în care s-au prezentat bilanțuri și discursuri glorioase în ropote de ‘aplauze’, care au ignorat însă cu totul orice tip de probleme, a adus DNA-ul în situația critică de azi. Ar fi mult mai util ca ambasadorii străini in România, atunci când fac declarații despre chestiuni ce țin de justiție, să se asigure înainte că au cunoștințe temeinice despre sistemul de drept românesc, iar declarațiile pe care le fac sunt lipsite de echivoc. „Aplauzele” despre activitatea unei instituții ori persoane nu se pot face pe sărite, luând numai ce dă bine, dar ignorând problemele, în timp ce se clamează principii mărețe de genul „susținem lupta anticorupție” ori „statul de drept. Efectul final al unor astfel de declarații echivoce, care lasă loc la interpretări în toate direcțiile și nu punctează probleme concrete, nici chiar atunci când acestea sunt vizibile, aruncă în derizoriu aceste principii, mai ales dacă sunt emise de ambasadori ai unor țări cu sisteme democratice mai consolidate decât cel românesc. Încrederea într-o instituție poate fi păstrată numai la pachet cu responsabilitatea sa. Cu alte cuvinte, depinde direct de gradul de eficiență și profesionalism cu care autoritățile abilitate își vor exercita atribuțiile de evaluare și control, dacă o instituție ca DNA-ul va continua pe trendul descendent sau se va recredibiliza prin responsabilitate”.

7. Recompensa/noua misiune – procuror șef european

Pe data de 22 februarie 2018, ministrul justiției, prof.univ.dr. Tudorel Toader  declanșa procedura de revocare a Laurei Codruța Kovesi din funcția de procuror șef DNA: „Am realizat o analiză privind organizarea eficientă, comportamentul, comunicarea, asumarea responsabilităților, aptitudinile manageriale în perioada februarie 2017-2018. Raportul de evaluare a eficienței manageriale, urmare a pronunțării de către CCR a deciziei prin care s-a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public, parchetul General, respectiv DNA, și Guvernul României, generat  de arogarea de către DNA a dreptului de a verifica legalitatea unui act normativ. Am conchis atunci faptul că rezultatele negative pot repune în discuție oportunitatea revocării conducătorilor instituțiilor menționate sau alte măsuri. Am pornit de la controlul solicitat Inspecției Judiciare, de a face o verificare managerială de fond la DNA, în condițiile în care în 10 ani nu se făcuse nicio evaluare. În raport s-au reținut circumstanțele întocmirii acestora. Am spus că voi lua o decizie pe baza examinării tuturor  circumstanțelor. Partea de concluzii a prezentului raport se bazează pe acumulările de la începutul perioadei de analiză, pe acțiuni și fapte concrete, inclusiv declarații publice. Concluziile sunt fundamentate pe 20 de puncte care prezintă 20 de categorii de acte și fapte. Am reținut o situație fără precedent în cadrul raporturilor dintre autoritățile publice. Într-un singur an, în 2017, au fost înregistrate trei conflicte juridice de natură constituțională, în care DNA, prin conducerea acesteia, a fost chemată în fața instanței de contencios constituțional. În două dintre acestea, CCR a sancționat comportamentul DNA. În sine, o singură decizie a CCR nu are aptitudinea de a duce la revocarea conducerii instituției. Conduitele pot fi corectate. Concluziile sunt diferite când încălcările devin sistematice. În mai puțin de jumătate de an de la publicarea unei decizii, DNA a fost chemată iar în fața CCR, pentru încă două conflicte. Așadar, trei sesizări într-un an, în două curtea a constatat încălcări a Constituției de către DNA. În a treia situație, CCR nu a constatat un conflict, dar a făcut precizări în care a corectat conduita DNA, în sensul că nu poate controla oportunitatea unei HG. E cu atât mai imputabilă, cu cât CCR arătase deja că procurorul nu se poate substitui decidentului. Numărul conflictelor juridice ale DNA, semnificative în bilanțul CCR – 3 din 13. Prin decizia 757/2017, legată de conflictul juridic legat de două hotărâri de Guvern, deși CCR nu a constatat un conflict, Curtea a decis că unitatea de parchet nu are competența de a începe urmărirea penală în ceea ce privește oportunitatea, ci în ceea ce privește legalitatea. DNA s-a erijat în evaluator, inclusiv asupra aspectelor de oportunitate în adoptarea hotărârii de guvern. În legislația penală avem aproape 1000 de infracțiuni, dar niciuna nu constă în adoptarea unui act normativ cu încălcarea tehnicii legislative, aici verifică CCR.

Ulterior acestui fapt, afirmând că cele cuprinse în comunicatul DNA au exprimat simple opinii, apreciem că este inadmisibilă o astfel de abordare prin care sunt încălcate drepturi ale unor persoane. Nu poți exprima simple opinii când te referi la prestigiul, libertatea unei persoane.

Comisia de la Veneția prevedea în 2012 faptul că în România cultura politică trebuie dezvoltată și că există o lipsă de respect față de instituții. Am reținut comportamentul excesiv de autoritar, discreționar. În realizarea angajamentului asumat prin precedentul raport, am solicitat în 2017 realizarea unui control la DNA de către Inspecția Judiciară. Acolo se consemnează o serie de comportamente, inclusiv indicii cu privire la obstrucționarea activității inspectorilor judiciari de către conducerea DNA. Raportul IJ relevă comportamentul autoritar discreționar al procurorului-șef de la DNA.

Implicarea în anchetele altor procurori. Rezultă inclusiv din declarații publice făcute de procurorul șef al DNA. Se observă implicare în anchetele altui procuror. Trecerea timpului nu a dus la o îndreptare a acestui tip de comportament, ci la o acutizare a problemei.

Prioritizarea soluționării dosarelor cu impact mediatic. Dosarele nu se rezolvă după rezonanța publică pe care o au, nu pe funcția persoanei, ci în ordine cronologică.

Contestarea actelor și autorității CCR. Cu prilejul unor evenimente publice, șefa DNA a învinovățit CCR, punând pe seama acesteia pretinsa imposibilitate a DNA de urmărirea unor fapte apreciate de natură penală și acoperire a unor prejudicii. La începutul anului 2017, a declarat pentru BBC că se teme de desființarea DNA. Într-un alt interviu pentru Euronews s-a lansat într-o critică dură la adresa proiectelor de modificare a legilor justiției, aflate în dezbatere parlamentară, atacând politicieni. Au fost exprimate critici vehemente cu privire la propuneri de modificări legislative, care s-au dovedit a fi constituționale. Afirmațiile sunt fără precedent și nereale, au afectat imaginea României. Sunt de natură să creeze o imagine falsă asupra României și statului de drept.

Încercarea de a obține condamnări cu orice preț, în condițiile în care s-a afirmat că trebuie să venim cu dosare importante, să ajungem la miniștri, la persoane cu rang înalt. Este absolut contrar oricărui stat de drept. La mijloc este destinul unui om egal cu toți ceilalți. Cauzele nu trebuie rezolvate după grad.

Creșterea numărului de achitări, creșterea cheltuielilor, raportări eronate. Se raportează numărul de inculpați trimiși în judecată, din 2016, de exemplu, și numărul de achitări din 2016, concluzionându-se că a scăzut rata achitărilor. Dar cei trimiși în judecată în 2016 nu se regăsesc între cei achitați în 2016.

Mircea Negulescu a fost lăudat, în loc să fie verificat. Am notate hotărâri judecătoreşti, instanţa a statuat neconcordanţa între ce se aude şi ce se vede, motiv pentru care cauza a fost trimisă înapoi la urmărire penală, mie mi se pare a fi foarte grav.

Tergiversarea soluţionării unor cauze – CPP şi Curtea Europeană prevăd soluţionarea cauzelor în termen rezonabil. Termenul rezonabil este mai mult decât termenul de prescripţie al urmăririi penale. Am avut un caz recent pe care nu ai cum să-l uiţi, să-l laşi în nelucrare(era vorba despre dosarul Microsoft, unde ar fi trebuit audiați, în cazul continuării anchetei, oficialii Microsoft și trei ambasadori străini acuzați de presiuni și trafic de influență – n.a.) Este în opinia mea absolut inadmisibil.

Lipsa de reacţie în verificarea activităţii profesionale şi conduitei unor procurori – când toată opinia publică, când s-a ajuns ca procurori cu funcţie să se reclame între ei, există obligaţia minimală ca şef să vezi dacă e sau nu adevărat.

La ministerul public, un dosar costă sub 2000 lei, la DIICOT – 6000, la DNA – 39.400 şi ceva de lei, dar dacă iei bugetul întreg al DNA şi împarți la numărul de rechizitorii îţi dă aproape 40.000 de lei pe rechizitoriu, dar DNA are mult mai mulţi procurori decât DIICOT. Un procuror DNA scoate pe an 2 rechizitorii.

Concluzii: Potrivit art 1 din Constituţie, România e stat de drept, s-a dezvoltat componenta de combatere a corupției. Buna activitate a DNA e consemnată în documentele interne şi internaţionale, standardul luptei anticorupţie nu poate să protejeze comportamente neconstituționale, nelegale, defăimătoare la adresa României conducătorilor instituţiilor publice cu competenţe constituţionale. DNA trebuie să continue să funcţioneze în mod legal. DNA nu se identifică cu procurorul şef al acesteia, ale cărei acţiuni au demonstrat că pot pune în pericol chiar instituţia pe care o conduce, exces de autoritate, comportament discreţionar, sfidarea activităţii Parlamentului, contestarea deciziilor CCR şi a autorităţii acesteia. Numai respectul reciproc poate duce la stabilirea unor practici mutual acceptate care sunt în conformitate cu patrimoniul constituţional, care permit unei ţări să evite şi să depăşească crizele posibile.  Lucrurile bune nu le justifică pe cele rele. Trebuie să eliminăm lucrurile rele. Nu contează numărul de cazuri, contează existenţa unuia. Ferească Dumnezeu ca vreunul să fie victima unei erori judiciare!

Pentru aceste acte şi fapte de netolerat, în temeiul prevăzut de art 54, coroborat cu art.51 alin 2 din Legea nr. 303/2004, declanşez procedura de revocare din funcţie a procurorului şef al DNA”.

Aceasta a fost radiografia profesională a activității depuse de Laura Codruța Kovesi în funcția de procuror șef DNA, pe baza căreia ministrul justiției a propus revocarea din funcția de conducere. Propunerea de revocare, însoțită de un aviz negativ al secției de procurori a CSM, a fost transmisă   președintelui Klaus Johannis în luna martie 2018. Președintele a refuzat să o demită, afirmând că raportul argumentativ al ministrului nu l-a convins. A fost sesizată Curtea Constituțională care l-a obligat pe președinte să o demită, ceea ce s-a și petrecut pe data de 9 iulie 2019.

Pentru a clarifica orice fel de dispută pe tema consistenței raportului de revocare întocmit de ministrul de justiție, este suficientă invocarea chiar a bilanțului de activitate a DNA pe anul 2018. Rezultă de acolo că procentul de achitare a inculpaților trimiși în judecată de această structură condusă de Kovesi în anul 2018, a fost de 36,3 % în cauze neafectate de decizii ale CCR. Doar și pe baza acestui procent dezastruos pentru orice unitate de parchet din galaxie, șeful structurii, indiferent cum s-ar fi numit acesta, trebuia demis instant, fără niciun alt motiv suplimentar, în secunda imediat următoare publicării datelor, în cazul în care caracterul mai tăbăcit sau foaia de parcurs primită la învestirea în funcție l-ar fi împiedicat pe acel șef să demisioneze chiar anterior publicării datelor.

În luna martie 2019, fosta șefă DNA a fost inculpată de Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție(SIIJ) din cadrul Parchetului General în două dosare penale pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, abuz în serviciu (cinci acte materiale) și mărturie mincinoasă, fiind pusă sub control judiciar, obligată să nu părăsească țara și să nu discute în presă despre caz.

Anterior, în luna ianuarie 2019, Laura Codruța Kovesi își depusese candidatura pentru funcția de procuror șef al nou înființatului Parchet European(European Public Prosecutor’s Office – EPPO), a cărui organizare și funcționare au fost stabilite prin Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului European din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European. Condițiile necesare pentru candidatură erau prevăzute în Secțiunea 2, art.14 alin.2, printre acestea fiind și cea de a deține „calificările necesare pentru numirea în cele mai înalte funcții de la nivelul parchetelor și al magistraturilor din statele lor membre…”, respectiv, pentru Kovesi, de a deține gradul profesional de parchet general. Kovesi nu deținea acest grad, pentru că nu susținuse examenul de grad profesional nici măcar pentru curtea de apel. În pofida evidenței scriptice a evoluției sale profesionale de nivel inferior, Kovesi a solicitat CSM să îi recunoască gradul de parchet general pentru că fusese odată procuror general. CSM i-a respins cererea, dar judecătoarea R. E.T. de la Curtea de apel București, secția contencios administrativ i-a admis-o, cu motivarea că „reclamanta a câștigat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casatie si Justitie prin numirea sa în funcția de Procuror general al acestui parchet la data de 02.10.2006, fiind irelevant ca aceasta nu a susținut un examen de promovare in funcții de execuție(!?!?! – n.a.)”.  Hotărârea de recunoaștere a gradului în primă instanță a fost atacată de CSM la instanța supremă, termenul de judecată al recursului fiind stabilit la data de 11 noiembrie 2021.

În apariții oficiale pe subiectul candidaturii Kovesi, primul ministru al României în anul 2019, Viorica Dăncilă, declara că „nu susținem un mandat pentru Laura Codruța Kovesi. Nu susținem acest mandat pentru că mi se pare o abordare firească, atunci când există suspiciuni asupra unui om, indiferent de funcția pe care o ocupă, trebuie să lămurească aceste lucruri și pe urmă să ocupe această funcție. Îmi mențin poziția pe care am avut-o…Eu nu fac astfel de târguri, de trocuri politice. Nu s-a pus problema unei asemenea înțelegeri, singurele mele negocieri sunt în favoarea României. Ambasadorul României la Uniunea Europeană, Luminița Odobescu va vota împotrivă”.

Acesta era contextul faptic obiectiv deloc favorabil Laurei Codruța Kovesi, candidată pentru funcția de procuror șef european.

Pentru că Laura Codruța Kovesi constituise totuși una dintre principalele componente instituționale ale succesului Proiectului pilot în România și justificase deplin încrederea ce îi fusese acordată, toate componentele Proiectului, interne și externe, au fost activate într-o reacție concertată și fulminantă nu numai de susținere a candidaturii acesteia, ci și de contestare agresivă și demolatoare a tot ceea ce reprezenta opoziție față de Kovesi pe plan intern și extern.

– „Pentru politicienii corupți din România, Laura Kovesi a fost un coșmar. Numită în funcţia de şef al DNA în 2013, implacabila procuroare a supervizat condamnările a peste 1.000 de oficiali, oameni de afaceri și politicieni, inclusiv nouă foști miniștri. În iunie, DNA a obţinut o condamnare împotriva lui Liviu Dragnea, care, în calitate de șef al PSD, partidul aflat la conducere, este cel mai puternic politician al României. Cu toate acestea, aliații domnului Dragnea au ripostat, acuzând-o neconvingător pe doamna Kovesi de incompetenţă şi vânarea politicienilor care nu-i sunt pe plac. În februarie, ministrul Justiției a cerut demiterea ei, însă președintele Klaus Iohannis a refuzat să semneze destituirea. Curtea Constituțională a luat partea guvernului, iar pe 9 iulie domnul Iohannis a demis-o fără tragere de inimă” –  The Economist

– „A fost şocant să aflăm că o citaţie emisă împotriva doamnei Kovesi după ce a fost inclusă pe lista scurtă ar putea s-o împiedice să participe la audieri în Parlamentul European. Este de datoria PE să nu anticipeze rezultatul audierilor care vor avea loc la sfârşitul lui februarie şi să garanteze un proces corect pentru toţi cei trei candidaţi. De aceea, vă solicităm să interveniţi în apărarea procesului de selecţie şi să cereţi autorităţilor române să garanteze că dna Kovesi poate participa pe deplin la audieri şi poate apărea în faţa PE.” –  liderul ALDE din Parlamentul European, Guy Verhofstadt,

– „Ca să răspund foarte scurt, noi o susținem clar. Credem că abordarea politică trebuie să stea departe de alegerea procurorului european. Deci, numai gândindu-ne la capacitatea ei tehnică, o susținem” –  Esteban Gonzalez Pons, vicepreședintele PPE.

– Mai mulți eurodeputați, printre care și câțiva din conducerea Comisiei LIBE, au criticat măsura controlului judiciar dispusă de secția de anchetare a magistraților în cazul Laurei Codruța Kovesi, candidat la șefia Parchetului UE. „Un motiv în plus pentru ca doamna Kovesi să fie numită Procuror-șef European. Săptămâna viitoare este a treia rundă de negocieri cu Consiliul”, a scris Judith Sargentini, pe Twitter, publicând un articol din presa străină despre punerea sub control judiciar a fostei șefe DNA. O altă membră din Comisia LIBE, Ana Gomes, membra portugheză din grupul europarlamentar al socialiștilor PES, a scris pe Twitter: „Un truc josnic al actualei guvernări corupte a lui Liviu Dragnea și a premierului său marionetă. Este extrem de dubios și îngrijorător ce se întâmplă în România acum: Guvernul român încearcă de ceva vreme să o împiedice pe Laura Codruța Kovesi de a deveni Procurorul-șef european. Acum, o entitate judiciară nou formată care este direct controlată de către exact același guvern, o acuză de corupție. România trebuie să garanteze o investigație independentă și complet transparentă!”, a scris și Ska Keller, candidatul fruntaș al Verzilor la europarlamentare Ea este membra supleantă a Comisiei LIBE din Parlamentul European” – Stiri Realitatea 29 martie 2019.

– „Avem mare respect pentru capacitățile sale și credem că este pe deplin calificată pentru funcția de la Bruxelles, aceea de Procuror European” – ambasadorul SUA, Hans Klemm, într-un interviu acordat postului Europa Liberă în martie 2019.

– „Sunt surprins. Trebuie să spun că, pentru prima oară, vom avea un procuror-şef european care se va lupta pentru statul de drept şi împotriva corupţiei europene. Este o surpriză pentru mine că Guvernul din România nu o sprijină pe această doamnă. Eu cred că România ar trebui să fie mândră că primul procuror-şef european ar putea fi un cetăţean român, de aceea noi sprijinim această candidatură în totalitate” – Manfred Weber, candidatul PPE la șefia Comisiei Europene.

– „În ciuda campaniei agresive dusă de PSD și de guvernul Dăncilă împotriva unui român aflat în competiție cu candidați ai unor țări puternice, noi am reușit să obținem susținerea Parlamentului European pentru candidatul român (după ce Consiliul votase pentru candidatul francez), să menținem această susținere și după alegerile europene, să accelerăm formarea comisiei de negociere și să convingem mai mulți parteneri din PPE (și nu numai) să își modifice poziția și să susțină candidatura doamnei Kovesi. Un succes al candidatului român este un succes al României” – Ludovic Orban,  președintele Partidului Național Liberal.

– „Invit liderii tuturor partidelor politice să susţină candidatura Laurei Codruţa Kovesi la funcţia de procuror-şef european! PNL o susţine pe Laura Codruţa Koveşi, deoarece cariera domniei sale este dovada că profesionalismul, normalitatea şi bunul simţ pot oferi încrederea într-o Românie europeană, care are suficiente forţe să lupte împotriva corupţiei şi a diletantismului”, vicepreşedintele PNL Raluca Turcan

– „Vă scriu pentru a sprijini candidatura doamnei Laura Codruta Kovesi pentru postul de procuror șef al Procuraturii Europene (EPPO). Uniunea Salvați România (USR) își exprimă încrederea că numirea doamnei Laura Codruta Kovesi în această funcție va fi un succes, contribuind în mod semnificativ la consolidarea încrederii în sistemul judiciar european în rândul cetățenilor din UE și din țările nemembre ale UE din regiune. În calitate de procuror general al României (2006-2012) și, ulterior, procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) din România (2013-2018), doamna Laura Codruta Kovesi a reușit să demonstreze că, inclusiv într-un mediu politic ostil sistemul de justiție poate fi independent și că lupta împotriva corupției trebuie să fie înrădăcinată ca o condiție fundamentală pentru orice stat democratic. Ea a dovedit că schimbarea în bine a sistemului de justiție este posibilă. Experiența și dedicarea doamnei Kovesi în timpul mandatului său la conducerea DNA-ului ar putea fi o sursă de inspirație, un exemplu de urmat atât pentru statele membre ale UE, cât și pentru țările vecine precum Serbia, Ucraina, Republica Moldova sau Georgia, în proces de internalizare a valorilor UE în timp ce aspiră la integrarea europeană. Vă invităm să o îi acordați un vot de încredere în Parlamentul European” – scrisoare adresată de președintele USR, Dan Barna, către liderii grupurilor din Parlamentul European pentru susținerea candidaturii Laurei Coduța Kovesi pentru postul de procuror european, 11. 02. 2019.

– „Am susţinut-o din capul locului pe doamna Kovesi şi acest lucru i l-am spus şi doamnei Kovesi, şi mai multor conducători relevanţi din politica europeană. Acest lucru se ştie în Europa, că eu o susţin pe doamna Kovesi. În chestiunea procurorului șef european pot confirma că am comunicat doamnei ambasador Odobescu(ambasadorul României la UE – n.a.) opinia mea despre candidatura doamnei Kovesi. I-am comunicat că eu, președintele României, sunt pentru doamna Kovesi la funcția de procuror șef european” – Klaus Johannis, președintele României

– „avem oare a câta oară un scandal în spațiul public(publicarea unei înregistrări audio în care Kovesi îndemna procurorii DNA la o ședință de lucru să „decapeze” până ajung la primul ministruPonta). Din punctul meu de vedere, niște penali fac o încercare disperată să atace și să discrediteze DNA și conducerea sa. După părerea mea, această încercare este una jalnică și neconvingătoare. Opinia mea despre DNA o cunoașteți, dar îmi face plăcere să o repet: din punctul meu de vedere DNA și conducerea DNA fac o treabă bună. Iar acest atac este de natură să îmi confirme că DNA face treabă bună” – declarație Klaus Iohannis, februarie 2018

– „Presedintele francez Emmanuel Macron i-a transmis lui Klaus Iohannis, într-o convorbire telefonică ce a avut loc vineri, că Franta își va retrage candidatul pentru șefia Parchetului European si o va sustine in schimb la Laura Codruta Kovesi pentru aceasta functie: …Franța o susține pe Laura Codruta Kovesi și va propune tuturor partenerilor din Consiliu să îmbrățișeze aceeasi pozitie„, se arată în nota trimisă de Franța Consiliului UE” – ziare. com, 19 iulie 2019

– „Gunther Krichbaum (CDU), preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestagul german, i-a solicitat ministrului român al Justiţiei, Tudorel Toader, să o sprijine pe Laura Codruţa Kovesi pentru funcţia de procuror-şef european:…predestinată pentru această funcţie… Germania şi Franţa ar putea ajunge la un compromis(!?! – n.a.) şi la a găsi o soluţie de comun acord în favoarea candidatului român. Am adresat şi o solicitare ministrului român al Justiţiei de a sprijini candidatul român….Domnul Toader a spus textual: „M-aş bucura dacă ea, adică doamna Kovesi, v-ar face şi dumneavoastră ceea ce ne-a făcut nouă aici, în România”. Tot ce a făcut, de fapt, doamna Kovesi a fost să lupte în favoarea statului de drept, a combătut corupţia şi de fapt merită sprijinul şi nu altceva”– 7 februarie 2019, radio Europa Liberă România.

În finalul acestor intervenții, va fi redat în extras un interviu solicitat și redat de ziare.com europarlamentarei malteze Roberta Metsola, coordonatoarea PPE din Comisia LIBE, interviu publicat pe ziare.com pe data de 14 februarie 2019. Interviul a fost selectat dintre multe alte luări de poziție de aceeași factură pentru că reprezintă o sinteză de abordare tendențioasă, lipsită de informații reale de la sursă, partizanat propagandistic pe față în favoarea PPE, lipsă de respect față de autoritățile statale românești, bârfe și dezinformare: „ – Credeti ca România are sanse sa fie admisa in Schengen in acest an? – Ar trebui sa-si convinga partenerii, precum guvernul olandez, care se opune. Ar trebui ca guvernul roman sa dovedeasca faptul ca respecta institutiile, ca nu reprima prin forta protestele pasnice la adresa sa. Am primit tot felul de mailuri din partea reprezentatilor guvernului socialist de la Bucuresti, cu diverse motive pentru care nu o sustin pe candidata din Romania. Mai ales atunci cand un guvern are un comportament anti-democratic, din orice tara ar fi, trebuie sa fie ascultate cu atentie toate partile.”.

Fosta șefă DNA a avut drept contracandidați la funcția de șef al Parchetului European un reprezentant al Germaniei și unul al Franței. Candidatul Germaniei nu a fost votat nici de conaționalii săi, care au votat-o pe Kovesi, iar candidatului francez, favorit detașat, i s-a oferit un post de mare responsabilitate în plan național și a renunțat la candidatură. Kovesi a rămas singură în competiție și a câștigat, fiind numită în funcție în luna octombrie 2019.

Întregul parcurs al procedurii de numire a constituit un adevărat tsunami declanșat chiar de oficialii instituțiilor europene împotriva propriilor lor principii de funcționare.

Candidata aleasă era urmărită penal în țara sa și fusese revocată din funcție pentru grave deficiențe manageriale prin proceduri legale certificate de către Curtea Constituțională a României. Trecând peste stânjenitoare elogii aduse candidatei, oficialii europeni au calificat, prin pasaje stupefiante, deciziile oficialităților guvernamentale și de justiție române ca fiind  neconvingătoare, un truc josnic al actualei guvernări corupte a lui Liviu Dragnea și a premierului său marionetă, au acuzat direct Curtea Constituțională că a luat partea guvernului, au calificat secția de parchete care a acuzat-o penal pe Kovesi, ca fiind o entitate judiciară nou formată care este direct controlată de către exact același guvern, l-au menajat pe președintele coordonator Johannis – PPE, spunând despre el că a demis-o pe Kovesi fără tragere de inimă, totul culminând cu o cerere apogeu către guvernul României de a interveni într-un dosar instrumentat de o secție a Parchetului General pentru a-i permite candidatei aflate sub control judiciar să poată participa pe deplin la audieri şi să poată apărea în faţa PE.

Tot acest parcurs de numire și eforturile semnificative naționale și externe, politice, media, civice, stradale, contradicțiile flagrante generate chiar de către oficialii europeni între principiile UE și ieșirile oficiale contrare acestora, blamarea de plano a unei guvernări dintr-o țară membră, a Curții Constituționale a unei țări membre, a justiției dintr-o țară membră, toate acestea în favoarea unei persoane, au nedumerit.

Din perspectiva documentului de față, două pot fi explicațiile logice, ambele bazate pe prezumția că aplicarea Proiectului pilot în România a fost un succes. De aceea, fie Laura Codruța Kovesi a primit această funcție pe post de recompensă pentru contribuția decisivă la succesul Proiectului, fie i s-a încredințat o nouă sarcină, cea a aplicării Proiectului la scara Uniunii Europene. Nicio altă variantă nu ar putea justifica logic desfășurarea concertată a unor uriașe eforturi naționale și europene din partea tuturor familiilor politice europene și a arsenalului lor logistic și de propagandă față de o persoană care, profesional, nu a putut depăși gradul mediu al parchetului de tribunal, sancționată instituțional și legal în propria sa țară pentru incompetență managerială și urmărită penal pentru săvârșirea de infracțiuni privind profesia. În același sens, relevant nu doar prin conținut, ci mai ales prin faptul că provine dintr-o altă sursă, fără nicio legătură cu documentul de față, este raționamentul argumentativ exprimat sub semnătura Martin Niemoller, pe site-ul luju.ro, pe data de 30 martie 2019, care va fi redat in extenso, tocmai pentru că reprezintă bornele de parcurs profesional-uman ale primului procuror șef european:„ Uniunea Europeană o vrea pe doamna Laura C. Kovesi procuror șef nu pentru ea, ci pentru România. Că dacă doamna Kovesi ar fi fost numită procuror șef pe viață în România, ori pentru câte mandate ar fi încăput în traista ei, ori până când domnia sa ar vrea să se pensioneze, ori să aducă pe lume copii și dacă aceste mandate ar fi fost anunțate dinainte, oricât de nelegale ar fi fost ele, aici rămânea! Cine crede că birocrații plin de fumuri, corupți – și nu doar de putere – până în măduva oaselor (cum ei înșiși se denunță adesea), o vor pe doamna Kovesi pentru știința sa de carte ori pentru că vor un parchet european independent și integru se înșală. De pe poziția în care va fi înscăunată, dacă acest lucru se va petrece, treaba ei nu vor fi hoții de fonduri europene din Olanda, Franța și Germania (triada care se va așeza curând la cârma UE dacă Regatul Unit se va retrage cu adevărat), ci românii, care, oricum nu beneficiază în mod real de aceste fonduri (pentru că banii din fondurile UE se întorc tot la ei) și cei străini care vor cârti împotriva triadei și a celor arătați cu degetul de celebrul parlamentar Nigel Farage: „este ironic ca o organizație ale cărei conturi nu au fost de 20 de ani să vă spună că sunteți o țară coruptă. Sunteți pe cale de a fi tratați ca cetățeni de rangul doi!” Și este amabil cu noi domnul Farage când ne spune că suntem pe cale de a fi tratați doar așa! În realitate, tratamentul aplicat nouă de către birocrații împrăștiați și plimbați prin Bruxelles, Strasbourg și Luxemburg este incalificabil. În ochii lor, animalele au mai multe drepturi decât cetățenii României. Nu-i vorbă, și noi facem tot ce ne stă în putință să dovedim că înainte amintiții au multe motive să ne trateze necuviincios. Iar cel mai solid dintre motive ni-l spune un alt parlamentar european, Matteo Salvini: „experiența mea în Parlamentul European mi-a arătat că (acolo, n. a) ori te impui ori te păcălesc”. Iar ca să ne impunem în PE, ar trebui să știm, să ne iubim țara necondiționat și fără de cuprins și să fim uniți. Cu cine să ne impunem noi acolo unde parlamentari români votează împotriva României?! Cei care au propus-o în urmă cu 15 ani pe doamna Kovesi în funcții nepotrivite profilului ei psihologic, cunoștințelor, experienței și vârstei domniei sale (Monica Macovei, Emil Boc) și cei care au pus-o și repus-o în funcții (Traian Băsescu, Victor Ponta, târguind-o politic în mod jalnic, odată cu un alt nepregătit care a plătit deja pentru că a crezut că ar putea fi într-adevăr șeful doamnei Kovesi) și cine o mai fi decis pentru domnia sa, firele fiind mult mai multe și mult mai lungi și mai încâlcite decât le știam noi (așa cum ne dezvăluie ziariști bine informați precum Răzvan Savaliuc, Bogdan Chireac, Dan Andronic, Ion Cristoiu, ori politicieni precum Traian Băsescu, Elena Udrea, Sebastian Ghiță, Victor Ponta, dar ce cutremur ar provoca Gabriel Oprea, dacă ar vorbi, numai că acestuia din urmă i-au aplicat tratamentul făcutului de dosare al doamnei Macovei) știau ce fac și de ce fac ce fac mai mult decât cea care, la data numirii ei, avea puține dar necesarele „calități”: era fiica unui procuror cu prieteni puternici în politică și, precum s-a văzut, și în serviciile de informații și era destul de orgolioasă ca să își dorească postul dar și mult prea necoaptă ca să înțeleagă atunci de ce este pusă acolo. Iar cei care au povățuit-o (părinții, prietenii?) să accepte demnitatea din care, punându-se în slujba altora iar nu a legii și din care s-a luat de mână cu doamna Livia Stanciu și alți câțiva pe care cele două i-au făcut slugi spre a slugări un alt nepotrivit pe locul ocupat și de care a abuzat, i-au fost rău sfetnici. Și unii și alții sunt mai vinovați decât doamna Koveși pentru că ei și-au urmărit scopurile lor, nu pe ale legii, nu pe ale țării. A nu se înțelege însă că aș crede că doamna Koveși ar putea fi nevinovată pentru că a acceptat să fie în lumea dreptului ceea ce nu era pregătită să fie și că nu ar trebui să plătească pentru că a făcut ceea ce a făcut, adică pentru grozăviile pe care doar inchizitorii medievali le-au mai săvârșit. Teza ei de doctorat în drept penal trădează o sărăcie de cunoștințe juridice care a determinat doi evaluatori străini (de fapt, români cu merite prin școlile din Franța) și unul român, care au spălat-o de acuza de plagiat, dar care nu au putut trece, totuși, peste lipsa de valoare științifică a lucrării, să recomande nepublicarea tezei în forma în care a fost susținută (rapoartele celor trei sunt publice). Or acest lucru este cel puțin la fel de grav, dacă nu chiar mai grav decât acuza de încălcare a regulilor de etică în activitatea de cercetare doctorală. Ar fi nedrept ca doamna Kovesi să nu plătească pentru multele ei abuzuri și pentru multele sale victime și de care și-a bătut joc cu cinism: un procuror general (care, repet, nici el nu avea ce căuta unde a fost pus), judecători („faceți dosare judecătorilor și veți avea soluții de condamnare!”, a poruncit doamna Macovei după înscăunarea ca ministru și probabil că nu vom ști niciodată câți judecători au fost „cumințiți” în acest mod ticălos), avocați, oameni politici, oameni de afaceri, oameni cu funcții publice, oameni pur și simplu! Oameni pe care i-a călcat în picioare cu ură, odată cu legea pe care trebuia să o apere, i-a arestat (domnia sa a spus asta, demonstrând cine conducea cu adevărat justiția în țara asta), i-a expus oprobiului public, i-a batjocorit fără milă, cu ură, terfelindu-le onoarea, viața, libertatea! Într-un anume fel, pentru domnia sa, indiferent de ce-i va rezerva viitorul: șef de parchet european (Doamne ferește pentru justițiabilii români!) ori lipsa de libertate (Doamne ferește pentru ea!) ori trecerea ei în istorie și uitare (de iertare neputând fi vorba!), ceea ce i se întâmplă acum este o lecție de viață, de lege, de respect pentru oameni și ceea ce faci pentru ei sau cu ei ori împotriva lor și pe care o merită din plin, cuvenindu-i-se, prin urmare, ceea ce trăiește! Doar că reacțiile ei arată că nu-i în stare să privească în spate, să vadă răul lăsat în urmă, să înțeleagă, să accepte că a greșit și să se căiască!  Despre cuvenita plată și despre felul în care va plăti doamna Kovesi, de va plăti vreodată … ! Un procuror nedrept hăituit și bănuit de câțiva, dar drept, hotărât, lipsit de spaime, cumpătat, cu respect față de lege și drepturile celor vătămați dar și al celor cercetați și căruia un tată guraliv i-a făcut mult rău, vorbind când trebuia să tacă, va avea ocazia să dovedească dacă se poate întâmpla și la București ceea ce se poate în Germania sau în Franța (ca să luăm doar două exemple de arătători de paie din ochii altora și care nu văd bârnele din ochii lor). Adică, să (se) facă dreptate! Deși având procurorul general pe care îl avem (și care își datorează demnitatea de care nici el nu este demn, subordonatei sale, doamna Kovesi), având politicienii și miniștrii pe care-i avem, mi-e teamă că vom fi îngenuncheați fără milă cu toții și că doamnei Kovesi i se va înmâna curând o sabie și mai mare și mai ascuțită cu care să-i apere pe germani, olandezi, francezi ori pe birocrații denunțați, nu demult, de un parlamentar britanic ca fiind nerușinat de corupți și cu care să taie pe contestatarii ei din România. Și ne merităm într-un fel soarta, pentru că suntem o țară de nimic, o țară care se distruge din interior și care este tocată din exterior pentru că nu are cine să o apere. O țară care, aparent doar, este condusă un partid în care fiecare membru ceva mai important are cel puțin o legătură de grenade în geantă și o mitralieră pe umăr și mult prea puțini cunoștințele, cumpătarea, bunul simț și iubirea de țară fără de care nu ai ce căuta în politica la vârf, conducerea reală părând a o avea mai degrabă opoziția, o opoziție care, și ea, lucrează pentru a crea haos iar nu ordine în țară! Din nefericire cei care au propus-o și au numit-o și cei care li s-au adăugat lor cu vremea (serviciile de informații) făcând dintr-un înalt demnitar în Parchet, murdară unealtă, n-o să plătească pentru că au pus-o unde nu-i era locul și pentru că au pus-o acolo pentru nevoile lor și nu pentru calitățile, știința și experiența ei profesională, pentru că nu-i pedeapsă penală pentru vinovățiile morale. În plus, aceia care au îndemnat-o la abuzurile pe care le-a făcut nu au morală și nu le pasă de lacrimile ei de acum și aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum susține fostul ei patron, doamna Kovesi le-a întors (puțin, nu de tot, că era periculos și pentru ea) spatele, atunci când aceștia începeau a deveni istorie și nu mai contau în politică și la putere, plecându-se în fața noilor care se pregăteau să le ia locul celor vechi. Dar nu până la pământ cum făcuse pentru predecesori, pentru că între timp a prins gustul puterii pentru ea însăși, demonstrând că dacă nu a fost coruptă de putere de la început, puterea corupe pe oricine prin curgerea vremii și că limitarea puterii în timp este măsură de precauție necesară atât pentru puternici cât și pentru supuși. Au fost lacrimile doamnei Kovesi de mai zilele trecute adevărate? Nu cred! Dar și dacă au fost lacrimi, acestea nu i-au fost provocate pentru că ar fi fost bântuită de regrete pentru grozăviile din trecutul în care domnia sa și cei din subordine „stăteau cu fundul pe dosare” (cuvinte care descalifică orice șef al oricărei instituții publice care are respect de sine, de colegi și de … dosare și care, ieșind din gura unei femei, ar fi trebuit să fie urmate de plecarea rușinată și de bună voie a „doamnei” din șefia deținută pentru bunul și simplul motiv că s-a dovedit a fi nedemnă în atitudine și în cuvinte) și care demonstrează din plin că în DNA (instituție antinațională prin tot ce a făcut sub șefia ei, instituție care a fost înființată și care funcționează neconstituțional, rău pe care, dacă judecătorii ar avea curaj să-l denunțe ar face dreptate până la capăt) dosarele nu se făceau cu capul, ci pentru că i se întâmplă ei ceea ce i se întâmplă. Și care nu seamănă deloc, așa cum spun unii care-i urează cu satisfacție năroadă „bun-venit în clubul penalilor”, cu ceea ce până mai ieri, regiza ea însăși, cu dispreț pentru lege, pentru legiuitori, pentru judecători și pentru justițiabili, cu o imaginație bolnavă și lipsită de margini în rău, în groteștile spectacole cu cătușe televizate care făceau din cei deveniți „eroi” în filmele ei, vinovați înainte de a fi măcar cercetați până la capăt, ignorând ceea ce orice aspirant la drept știe deja: că legea îi declară vinovați doar pe cei găsiți astfel de către judecători. Cei care au propus-o și au pus-o în funcție (și în funcții) pe doamna Koveși știau bine ce fac, cum știau și că motivele pentru care o făceau erau dintre cele mai ticăloase. Știau că-și pun în postul din care se putea hotărî (vremelnic, cum s-a dovedit) viitorul politic al camarilei și scoaterea din politică a inamicilor politici cu legea pre lege călcând și cu ajutorul cătușelor folosite ca arme politice, omul de care aveau nevoie pentru ca voia lor să se întâmple și că aceasta va face lege din voia lor. Probabil că decidenții nu și-au dat seama că dezastrul pe care îl vor provoca (distrugerea vieții atâtor oameni, dinamitarea capitalului românesc, compromiterea imaginii României în lume, compromiterea ideii de justiție, cheltuirea aberantă a banilor publici fără nici un folos) va fi atât de mare. Știau însă, cu siguranță, cel puțin doi dintre actorii majori din lumea politică dâmbovițeană (majori, nu în sensul că ar fi fost importanți în politică prin lucruri făcute în folosul țării, ci doar pentru că aveau 18 ani în meseria asemuită cu a prostituatelor) și care au hotărât pentru ea, și că aceasta va avea sfârșitul urât pentru România și justiția românească și dezastruos pentru domnia sa, așa cum el se întrevede. Sau cum ar trebui să fie! De altfel, unul dintre aceștia a și adăugat fulgere la furtuna abătută asupra ei în ultima vreme, ajutând la coborârea ei de pe un loc pe care a fost pusă să urce imatură, mult prea devreme pentru ca numirea să fie serioasă și mult prea lipsită de experiență ca să-i facă față. Un magistrat se formează după cel puțin 6 ani de învățat și după vreo 5 de muncă. Este sigur pe el, pe ceea ce face și pe ceea ce trebuie și poate să decidă fără ură și fără părtinire după vreo 10 ani de muncă. Este olimpian după vreo 20 de ani de făcut dosare sau de judecat oameni și fapte și se menține așa pentru vreo 20-25 de ani de ani de activitate. Nu degeaba sunt țări în care nu poți fi magistrat înainte de a împlini vârsta de 35 de ani și după ce ai dovedit că ești în stare să devii cineva prin tine însuți, iar nu prin puterea pe care ți-o dă roba sau numirea în funcție de către cel aflat în capul statului. La noi însă, e ca la nimeni! Pentru că nu mai este țară în lume în care un judecător de la instanța supremă să-și dorească să se pensionează pentru a aduce pe lume copii. Idee despre care a vorbit și doamna Kovesi cu vreun an, doi în urmă (domnia sa având însă doar grad de procuror de parchet de pe lângă tribunal! La lista celor vinovați de dezastrul provocat de doamna Koveși se adaugă, din păcate, un număr de judecători, importanți nu neapărat numericește, cât mai ales prin funcțiile deținute de unii dintre ei și mai ales prin „volumul” intervențiilor și decibelii acestor intervenții. Spun „din păcate” pentru că ei, judecătorii adevărați ar fi putut-o opri pe doamna Koveși și cei care i s-au asociat în rele și nu au făcut-o. Judecătorii sunt aceia care având de partea lor statutul de inamovibili, legea, și obligația de a opri pe toți cei care au abuzat de lege, oricare ar fi locul din care au comis nedreptățile, aveau obligația să o oprească. Să-i oprească pe toți cei care făceau ca ea din proprie inițiativă sau din ordinul ei! Și nu au făcut-o! Este adevărat că inamovibilitatea [care, de altfel, fostei președinte a Înaltei Curți, azi, judecător la Curtea Constituțională (!?!) îi părea lucru de nimic] nu a folosit multora dintre ei care au fost supravegheați, intimidați, șantajați, amenințați ori chiar arestați de procurorii abuzivi (nu toți au fost așa, cei mai mulți nu au fost așa, dar cei care au contat au fost cei răi și puțini și care au fost tolerați de cei mulți), dar și de asta sunt vinovați judecătorii care aveau datoria de a fi scut pentru lege și sabie împotriva abuzurilor. Au fost și dintre aceia care au vrut să facă să domnească legea și nu doamna Koveși și cei asemeni ei. Dar vocile lor au fost acoperite de cei puțini și nedrepți care s-au luat de mână cu ea și s-au declarat (public unii, pe ascuns alții) parteneri întru abuzurile doamnei Koveși și a celor conduși de doamna Koveși, precum și ai domnului general Dumbravă, a tristului său șef, domnul general Coldea, ori a trimisului extraordinar și plenipotențiar al României în Lumea Nouă, Lume care are în România un ambasador pe care și o țară africană l-ar urechea, diplomatic, desigur, dacă nu ar cere chiar retragerea lui (așa cum s-ar fi cuvenit să facă demult ministrul nostru de externe spre a convinge că totuși … există!). Câți și cine au fost aceia care s-au unit cu răul? Câți și de ce au abandonat legea? Câți au făcut-o din convingere și câți din constrângere? Câți pentru că urmându-se de către procurori, ordinul doamnei Macovei li s-au făcut acestora dosare pentru a da soluțiile cerute de păpușarii aflați la butoane și la tras sfori? Trebuie să se afle, pentru că oamenii au dreptul să știe! Pentru că toți cei care se hrănesc din taxele și impozitele plătite de cei care creează produs intern brut real trebuie să dea seamă în fața celor care îi plătesc. Pentru că toți cei cărora le-au fost distruse viețile, le-au fost falimentate afacerile, li s-au risipit averile, li s-a furat liniștea, le-a fost batjocorită imaginea, toți acei care au pătimit nedrept, tuturor acestora trebuie să li se întoarcă tot ce li s-a luat, iar celor care nu li se mai pot repara nedreptățile făcute (și sunt mulți aceștia) au dreptul de a-i ierta. Dacă vor vrea și dacă vor putea ei ierta! Că de uitat, ne-a spus un fost (bun) ministru al agriculturii și al finanțelor, domnul Decebal Traian Remeș, că așa ceva nu se poate și că nimeni nu are dreptul să-i ceară să uite! Iar cei care plătim pentru abuzurile celor care au abuzat în demnitățile deținute, trebuie să știm pentru cine și de ce plătim daunele care li se acordă celor nedreptățiți și trebuie să ne întoarcem împotriva lor.  Doamnei Kovesi și celor care s-au așezat de-a curmezișul legii, al omeniei și al dreptății le-ar folosi, pentru a se vedea cum au fost și cum sunt, câteva lecturi despre „Experimentul Milgram” și „Experimentul Stanford”. Poate vor învăța câte ceva. Poate vor înțelege ce înseamnă obediența și unde poate duce puterea!  Vrem prea mult cerându-i să se comporte nu așa cum ea însăși cerea celor pe care îi cerceta, ci pur și simplu normal? Să facem atunci o scurtă trecere în revistă a celebrei afaceri judiciare cunoscută în istoria justiției din Hexagon sub numele „Afacerea Outreau” și poate că doamna Kovesi (dar și cei care au urmat-o orbește), va înțelege ce ar fi trebuit să facă în fața valului de achitări din dosarele în care a (au) distrus onoarea, averea, libertatea, viețile atâtor oameni. Multe! Incredibil de multe! Și poate că ar fi obținut iertarea! Sau poate că nu! Sau poate că domnia sa nu crede că are nevoie de ea (de iertarea cuiva) și că îi este mintea, sufletul, conștiința, fără pată! Poate că trăiește împăcată cu ea însăși, așa cum spune, dovedind că nu a înțeles nimic din viață și din ce s-a întâmplat! Reamintind acele întâmplări poate vor înțelege și cei care fac legile și cei care au trimis în Parlament pe cei care fac legile, dar și ministrul român al justiției, de ce trebuiau, demult și cu Constituția în brațe, schimbate legile justiției și neconstituționalele legi penale cu care procurori abuzivi, judecători care au abdicat de la datoria lor sfântă, avocați care n-au vorbit (de frica sabiei care le amenința limba!) și politicieni care tăceau de frica nedrepților devenind astfel complicii abuzatorilor, au dat, cu toții, foc cetății!

Sursa: https://cotidianulhd.ro/ce-i-cu-justitia-capturata-si-protestele/?fbclid=IwY2xjawOt3fRleHRuA2FlbQIxMQBzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEe6jY3-mIuAfrY9JhB-KVDvgYMXpxMTjLfiF2Qutmz28ovtlBndhNTwiY_5iQ_aem_hEpb3P_YWXt1b2GCqVCFcQ