În momentul de faţă, există pe agenda publică două evenimente încă în desfăşurare, care nu ar părea legate între ele dacă am crede în coincidenţe: 1) premierul ţine cu dinţii de un scaun care i-a fost oferit din poziţie de outsider, pe vremea când îşi ţinea încă reprimată puternica-i personalitate şi b) şefa DNA ţine cu alţi dinţi de hotărârea de a nu se prezenta la Comisia parlamentară.
Ce ar putea să facă o astfel de comisie în investigarea unor alegeri de acum 8 ani? Mai nimic! Poate doar să cheme persoanele implicate să-şi dea cu părerea şi, în afară de a le face de râs – precum pe domnii Maior, Iordănescu şi Onţanu – prezentându-ne erudiţia şi capacităţile de exprimare (bănuite, de altfel), alte lucruri concrete nu poate să producă. Bunăoară, domnul Maior, prin folosirea frecventă a sintagmei „eveniment privat“, încercase să inducă ideea aberantă că un şef de serviciu secret ar putea avea vreo secundă, în perioada mandatului, viaţă privată sau ar putea acţiona vreodată ca persoană privată (!). Domnu’ ambasador, aflaţi de la mine: un şef de serviciu secret, şi când se duce la toaletă o udă tot după regulile ORNISS, clar?!
Şi atunci, de ce a mai fost constituită comisia? Totul începe cu gestul de un curaj surprinzător al lui Sebastian Ghiţă, care, văzându-se trădat de toţi cei pe care îi sponsorizase, a început să vorbească – ceea ce, evident, i-a pus în pericol nu libertatea, ci viaţa. Magnitudinea dezvăluirilor camaradului IT-ist a condus la căderea celui mai puternic om din ţară, a generalului Coldea şi, odată cu el, a altor persoane pe care acesta le controla. Însă Coldea nu era nici el vreun lup singuratic, ci doar vârful unei piramide ale cărei niveluri imediat inferioare nu au fost nici măcar deranjate; şi care funcţionează în continuare. Se ştia de mai mulţi ani că în SRI exista aripa Coldea şi aripa anti-Coldea (Maior), cea din urmă prinzând un nesperat vânt din pupă, datorită lui Ghiţă. Numai că, dezvăluirile lui Ghiţă nu au fost de ajuns. Încrengătura de relaţii trebuia zguduită mai bine, și atunci, un alt camarad, vechi colaborator, cu trese pe cămaşa roz, a început să dea şi el din casă. Nu se ştie de ce a „defectat“ Dan Andronic – că relatările lui numai „investigaţie de presă“ nu pot fi numite – dar ceea ce este evident e că, din poziţie de om al serviciilor (doar nu se afla acolo în calitate de cronicar pentru posteritate), prin ceea ce povesteşte, se poziţionează clar în tabăra anti-Coldea. Această piramidă, spuneam, a fost doar uşor şubrezită şi era necesar să fie lovită zdravăn şi repetat, ca să nu aibă timp să se refacă, aşa cum s-a întâmplat în lunile din urmă. Ambele dezvăluiri făcute de Dan Andronic, despre sufrageriştii lui Oprea şi despre arhiva SIPA, privesc strict oamenii din gaşca lui Coldea. Pe baza dezvăluirilor, pentru că Laura Codruţa Kovesi nu vrea să plece, se creează o comisie parlamentară care are ca unic scop să o audieze şi să o facă de râs, în direct, la toate televiziunile. Ea ştie asta şi refuză audierea. Ştie că, de fapt, comisia aia este creată doar ca să-i ia capul, să o expună public cât mai înjositor cu putinţă, tocmai pentru că protectorul ei a picat.
Dar oare a picat de tot? DNA începe asaltul la Guvernul Grindeanu la începutul anului şi îi umileşte pe miniştri chemându-i la audieri pentru nişte glume fabricate, pe care le poate mirosi de la distanţă orice neinstruit, mai puţin ăia rezistenţi. La un moment dat, premierul Grindeanu pare că schimbă tabăra şi începe să se înconjoare de ofiţeri de informaţii despre care se ştie că sunt în barca lui Coldea. DNA-ul închide brusc dosarele. Dragnea face scandal, măsurile din programul de guvernare nu se aplică, nu se schimbă nimic la ANAF, nici la Transporturi, nici la Justiţie, nici la Fonduri Europene, nici la Sănătate. Cu alte cuvinte, Coldea, prin intermediari, conduce Guvernul. Sau oamenii lui, ceea ce este totuna. Îl conduce pentru ca, exact acolo de unde vin banii și puterea acestei găşti, să nu încerce nimeni să schimbe ceva. Amintiţi-vi-l pe Tudorel, cu eschivele sale, şi imaginea este suficientă. Şi atunci, mai ales că umbra Jilavei s-a îndepărtat un pic, după ce CCR a decis că este obligatoriu pragul la abuzul în serviciu, Liviu Dragnea mută pe două fronturi, împotriva aceluiaşi om, împotriva aceleiaşi structuri de putere paralele pe care acest om a creat-o şi cu care a paralizat şi parazitat ţara timp de 10 ani. Bătălia este pentru supravieţuire, iar Grindeanu va fi sacrificat, indiferent de cine îi este protectorul.
Autor: Dr. Razvan Constantinescu
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu