Încă-purtătorii-de-mască sunt de un anumit tipar. Parcă sunt trași la indigo.
M-am uitat astăzi foarte atent la un cuplu de tinerei. Amândoi mascați până sub ochi.
Erau în fața mea. A fost destul de aglomerat, așa că am avut timp suficient să îi observ. Deh, ce nu face omul de plictiseală.
Nu și-au vorbit deloc, niciun cuvânt. Au stat amândoi drepți precum un soldat în fața căpitanului. Păreau dintr-o altă lume. Bineînțeles că au păstrat tot timpul distanța față de doamna aflată în fața lor.
Eu am încălcat regulamentul arafatian și m-am apropiat de ei. Credeam că îmi vor spune ceva, că se vor lua de mine, dar nu, și-au văzut de ale lor. Și-au așezat foarte meticulos produsele pe bandă, într-o ordine matematică, parcă. O apă plată mare, 4 iaurturi, 2 lămâi, 4 suluri de hârtie igienică, o casoletă cu nu știu ce vegetale și, nelipsitul, dezinfectant. Bineînțeles că au plătit cu cardul. Știm cu toții că banii cash sunt plini de microbi și viruși foarte periculoși.
Mare mi-a fost mirarea că s-au băgat în mijlocul vulgului needucat și primitiv, și nu și-au scanat singur produsele.
Asta chiar a fost o scăpare impardonabilă.
Autor: Catalin Amieroaie
Adauga comentariu