Alt aspect al societății fără cash este că banca devine abonată la fiecare leuț căștigat prin muncă, ca să-și tragă și ea un comison din acel leuț. Și asta nu fiindcă omul merge el de bunăvoie la bancă pentru a se ajuta cu banca când își mișcă banii de colo-colo, ci deoarece guvernul îl obligă pe om, prin lege, ca să-i dea bani băncii, banii omului, câștigați din munca lui.
– Dar de ce? întreabă omul chibzuit. De ce mă obligă statul să-i dau banii mei munciți unei firme private?
– Fiindcă ai nevoie de bancă.
– Nu am chiar o așa de mare nevoie ca să-mi fac abonament la dat bani.
– Dar banca are nevoie de banii tăi.
– Pentru ce?
– Ca să funcționeze.
– Mi se rupe.
– Măi, mie mi se pare că tu ești un reacționar care se pune de-a curmezișul progresului.
– Pe mine mă interesează mai întâi progresul meu, iar progresul meu are de suferit dacă mă taxează banca. Cum poate progresa lumea dacă progresul meu este șuntat?
– Toți trebuie să contribuim.
– La ce?
– Bă, tu ești putinist, te faci că nu-nțelegi? La bancă, cum la ce.
Autor: Călin-Liviu Georgescu
Adauga comentariu