În inteligența lor fără speranță, reformatorii statului și salvatorii țării s-au gândit să elimine statutul de co-asigurat la sănătate, cică pentru a spori solidaritatea față de contribuitorii efectivi. Undeva la 650 mii de oameni (soț/soție, părinte etc) beneficiau de acest statut. De pe 1 septembrie toți aceștia nu vor mai fi asigurați. Ca să aibă, în continuare, acest „privilegiu”, toți aceștia trebuie să treacă pe la ANAF, să dea nu știu ce declarație, și să plătească, apoi, o contribuție care variază (se face un calcul) direct la Casa de Asigurări.
Deci, după ce că oricum elimini niște oameni din sistemul de asigurări, introduci și o procedură greoaie, neclară și absolut inutilă care nu rezolvă nimic., ci complică totul.
În primul rând, co-asigurații aceștia erau asumați deja, pe acte, de un membru al familiei care plătea contribuția.
În al doilea rând, mai toți acești co-asigurați erau astfel deoarece nu avea venituri proprii. Așadar, dacă ei vor plăti, nu o vor face de la ei, ci de la același membru care-i asumase deja, anterior (căci erau CO-asigurați, remember).
În al treilea rând, așa-zisa solidaritate nu va exista sub nicio formă, ci va fi încărcat mai mult același membru al familiei care anterior contribuia, deja, la asigurările de sănătate.
În al patrulea rând, dacă tot încarci omul și-l pui la plată suplimentară, de ce nu simplifici? De ce-l pui să alerge la ANAF, să meargă la CAS, când totul se putea rezolva cu o simplă bifă asiguratul, membrul familiei plătitor la CAS, o completa într-un formular, asumându-și noua taxă?
Dar nu, nu doar că trebuie să plătești mai mult, dar trebuie să te și cari de la ghișeu la ghișeu, să faci calcule pe algoritm, să urmezi un soi de ritual de umilire, că doar așa știu mințile pro-europene să facă reformă.
Solidaritate? Hai, sictir!
Autor: Buturuga Anghel
Adauga comentariu