Un alt lucru pe care-l arată victoria conservatorilor polonezi este că mișcarea populistă din România e un fenomen butaforic, lipsit de substanță, controlat în multe feluri.
În Polonia mișcarea conservatoare e consistentă la firul ierbii, racordată la întregul Bisericii Catolice, cu priză la tineret. Există intelectuali serioși, care participă la mișcarea de idei contemporană în mod notabil.
Și, probabil, în Polonia chiar există ceva statalitate, adică o inerție mai mare a intereselor locale față de ordinele din exterior.
AUR s-a mărginit la un fenomen care există exclusiv pentru că mânia populară a fost captată și canalizată atent, de la început, spre… nicăieri. Există ceva care să miște la firul ierbii? Există o structurare politică inteligentă, abilă, în care să se regăsească tineri? În afară de niște gesturi publice stridente, există vreo cooperare cu ce ar trebui să însemne Biserica?
Autor: Buturuga Anghel
Adauga comentariu