Hai să facem acest exercițiu de imaginație: ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi furat dintr-un Muzeu românesc vreo piesă rară, ultra-prețioasă, din tezaurul național olandez?
Bine, în primul rând nu ar fi ajuns așa ceva pe aici, nu? Că doar olandezii nu ar fi dat unor sărăntoci ca noi din est piesele lor prețioase. Dar dacă ar fi fost, oare ce scandal monstru ar fi făcut latrinele lor de serviciu? Ce funduri ar fi băunit de pământ, ce urlete, ce vaete autoflagelante, ce campanii, ce tudorchirili s-ar fi dat cu brăcinarele pe soușăl media, că nu se poate, că suntem rușinea Europei, că_ca_la_noi_la_nimenea, că uite, suntem un stat eșuat, că vezi, asta se întâmplă când votează românul aiurea etc samd. O litanie care ar fi ținut zile întregi, flicărind la televizoare, umplând feedurile.
La olandezi? N-am stat să monitorizez, dar ipoteza mea e că subiectul ăla abia de a prins pe ici, pe colo, prima pagină și jurnalele naționale, și în trei zile nimeni nu o va mai discuta.
Într-un fel, această tărășenie e metafora perfectă a momentului istoric actual. Cum mă să fii atât de imbecil încât în anul revanșismului dacopat să faci tu furate tocmai piesele astea, tocmai coiful ăla, și tocmai din Olanda, cel mai bun prieten al României din UE? Cum să le dai atât de lejer, cum să le ții atâta timp înstrăinate, de parcă Olanda e patria vizitatorilor de muzee cu piese antice, CUM?! Păi, cum, uite așa, cu mentalitatea lor de imbecili autocolonizați. E atât de perfectă încât dacă nu ar existat, ar fi trebuit neapărat făcută…
Autor: Buturuga Anghel
Adauga comentariu