Hey, dragile mele.
Eu nu-mi duc copilul la biserică și nu vreau să-l învăț cu ortodoxia fiindcă nu ni se pare normal să-i IMPUN religia mea. E dreptul lui să-și aleagă o religie, dacă vrea, când o să fie adult.
A-i impune o religie e ca și cum l-aș duce la meci. Eu ținând cu Steaua, i-aș insufla și lui stelismul și astfel i-aș răpi oportunitatea de a deveni dinamovist, rapidist etc atunci când va crește.
De aia nici nu-l dau la sport. Cine sunt eu să-i impun să învețe fotbal, înot sau săritura în lungime când el, la vârsta adultă, va putea opta singur pentru bowling, curling sau șah? Va avea toată viața înainte să-și construiască un fizic sănătos. Săli sunt destule.
Sau muzica. De ce să învețe notele muzicale exersând la pian sau vioară – alegerile mele – când, la 20-30 de ani, poate face același lucru utilizând, de pildă, fagotul? Nu, nu-l dau la niciun instrument, pentru că nu vreau să-i impun eu calea pe care va merge.
Sau mâncarea. Eu personal îi deschid frigiderul și-l las să aleagă: chipsuri, parizer, carne de mici, quinoa, ciocolată, rață cu bambus, falafel sau bere. Astfel, fiecare masă e ca o tăiere de moț.
Limba română? În niciun caz. Nu-i citesc și nu vorbesc prea mult cu el, ca să nu-i dau bias. Poate că el va vrea să fie englez sau arab sau chinez. O să învețe să vorbească, să scrie și să citească atunci când își va fi ales limba și alfabetul.
Lăsați copiii în pace. Nu-i mai îndoctrinați voi. Au dreptul să-și aleagă cine s-o facă.
Autor: Brad Florescu
Adauga comentariu