A murit judecătorul Stan Mustață, omul condamnat pentru că nu a vrut să participe la executarea juridică a lui Dan Voiculescu.
Nicușor Constantinescu e grav bolnav, îngropat în dosare penale, condamnat pe niște spețe de o înfiorătoare stupizenie.
Am văzut de atâtea ori cum votul nostru a fost răsturnat de suspiciunile rezonabile ale unui „tovarăș” procuror. Am văzut toți cazul Rarinca. Am văzut toți drama femeii condamnată pentru un bilet de tren.
Am putut vedea cum Ludovic Orban a fost transformat, printr-o înscenare ordinară, dintr-un politician într-un sclav speriat și penibil al sistemului.
Am stat toți, uluiți, să vedem cum o bătrânică a fost ridicată și adusă de mascați la DNA pentru…niște ouă.
Am văzut toți cum au fost ridicați zeci de oameni și aduși cu autocarele pentru ”declarațiI”, de fapt intimidare…
Am privit la televizor cum într-o noapte președintele Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale cu niște voturi ”venite” din străinătate.
Am privit la televizor cum o isterie mediatică a făcut dintr-un șifonier, președinte.
Am privit la televizor revoltați cum un accident comis din neglijența și indolența unor rockeri a răsturnat un guvern legitimat prin vot și înlocuit apoi de o adunătură de yesmeni incompetenți- care chiar nu au făcut nimic pentru țara asta.
Am auzit cu urechile noastre înregistrări despre cum s-au făcut dosare și s-au nenorocit vieți doar pentru că stricau direcțiile și directivele de transformare a României într-un stat-eunuc.
Am aflat, apoi, despre incredibilele protocoale secrete care faultau statul de drept, drepturile omului, principii elementare de justiție pentru a se putea executa mai ușor cei care stăteau într-o formă sau alta, în calea castrării României.
Și am stat acasă. Cel mult ne-am uitat la Antena 3 sau România TV (eventual pe ascuns, să nu ne acuze,ăia, dăștepții, că ne uităm la televiziunile ”mogulilor”).
Poate că ne-a și plăcut. Că dacă ne era antipatic Mircea Băsescu, sau Nicușor Constantinescu, sau Dan Voiculescu, sau Elena Udrea, sau Teodosie Petrescu, parcă mai mergea câte un abuz, nu?
Iar ăștia o țin langa cu mitinguri de doi ani pentru că….cresc salariile, se pune capăt abuzurilor, se dă drumul la investiții, se mai îngrădește marele jaf, se pune punct (sau, mă rog, doar virgulă, sau punct și virgulă) diktaturilor venite de la ambasade, se readuce Constituția și legea ca argument în fața isteriei….
Ăia ies în stradă că le cresc lefurile, noi am stat în casă privind la televizor cum unii puneau de o dictatură….
Să ne fie rușine…
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca
…