Știți ce e cu adevărat simpatic?
Prin anii 50, cele mai mari nume din artele plastice și cultura românească (Jalea, Paciurea, Călinescu, Gala Galaction), au spus că Brâncuși este un artist talentat dar nu merită efortul să fie considerat genial.
Între timp, moda s-a schimbat și acum comiți o crimă împotriva spiritului dacă spui că nu îți place Brâncuși.
În fapt, și atunci ca și acum, majoritatea oamenilor se lasă duși de nas de modă, nu de propriul lor gust.
Și nu doar la noi….
Când Elvis Presley își trăia cariera muzicală, lumea bună dădea din nas revoltată. Beatles a provocat revolte ale bunului gust.
Iar acum sunt ”mai clasici” decât Mozart și dacă spui că nu cazi în fund după bretonații ăia englezi, ești privit cu compătimire superioară….
Chiar Mozart, la vremea lui, era considerat- și nu greșit, dacă chiar avem curajul să comparăm muzica lui cu a compozitorilor muncitori din epocă-superficial.
Acum dacă spui că era superificial, îți dai singur foc la valiză.
Dacă peste 30 de ani Irina Rimes sau fata cu ”interselarul” vor fi considerate vocile geniale ale muzicii românești, ”opinia publică” se va mula snob și disciplinat în această direcție și vor condamna cu caricatural aviz de iubitor de artă, pe cei care vor îndrăzni să aibă o părere diferită….
Concluzia? Istoria culturii este și o istorie….pastorală. Pastorală de la faptul că vorbim de turme de oi, ciobani, măgari, câini, brânză, smântână și urdă, desigur, toate ”culturale”.
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Adauga comentariu