Zeii lumii noastre nu sunt politicienii.
Majoritatea zdrobitoare a politicienilor sunt prizonieri ai democrațiilor mai mult sau mai puțin originale. Chiar și Putin sau Xi.
Ei trebuie să aibă tot timpul grijă ca societățile pe care le conduc, să fie relativ mulțumite, cât de cât calme, neinteresate să gireze vreo opoziție.
Politica în postmodernitate este show și negociere mai mult decât putere.
Adevărații zei ai lumii noastre sunt Zuckerberg, Gates, Bezos și alții ca ei (că sunt mulți). Ei sunt niște oameni care au dobândit relativ facil, fără să trebuiască să facă compromisuri majore, averi morbid de mari. Sunt oameni care au pe mâna lor, averi cât bugetele unor guverne de țări mari. Iar corporațiile de sub ei administează bugete cât PIB urile unor mari puteri. Niciun lider politic nu are puterea lor reală.
Pentru că ei, efectiv, pot cumpăra orice își doresc și pe oricine își doresc. Cum ? Pentru că pot licita mai mult decât ne imaginăm.
Averile personale peste un miliard de dolari sunt un pericol pentru societate. Averile care depășesc sute de miliarde de dolari sunt deja un dezastru.
Acești oameni sunt noii fuehreri ai bravei lumi noi. Noi ne uităm la Biden, Boris J., Macron și zicem că ar conta. Pe naiba. Ăia stau temători că pierd finanțatori de campanie electorală, că pierd alegeri, că își nemulțumesc publicul.
Cât costă o campanie electorală ca să faci un președinte în SUA? Cică campania lui Trump și Biden, împreună, a costat 14 miliarde de dolari. Ca să fie ales „cel mai puternic om din lume”. Adică campaniile celor doi candidați pentru conducerea SUA au costat cât…..10 la sută din averea personală a lui Bill Gates. Care nu e cel mai bogat dintre acești zei.
Știm toți cât rău a putut face în politica din estul Europei Soros. Și cine e Soros? Soros are ca avere cam 10 la sută din averea lui Musk. Ca să vă faceți o idee…
Dar o să spuneți că a mai fost asta. Rockefeller și Rotschild sunt nume care și acum fac impresie după ce mult timp au făcut istorie.
Însă acum e altceva: noii zei sunt morbid de bogați. Și nu sunt niște burghezi educați precum înaintașii lor. Nu sunt nici trecuți prin viață.
Soros e filosof și savant prin comparație cu aceștia. George ”al nostru” citea enorm, cunoștea istorie, trăise istorie.
Acești noi zei sunt niște oameni care realmente nu înțeleg nimic din viață.
Toți sunt produsul societății americane a bunăstării. Nu au văzut niciun război, vin din familii sigure și stabile economic, au făcut o școală proastă, au fost educați să fie niște cetățeni mediocri.
Mai mult, toți sunt niște tocilari frustrați, probabil cei care încasau toate bătăile de la școlile și din cartierele lor. Urâți toți, nu au fost iubiți de fete și și-au ascuns complexele și frustrările în pasiunea pentru IT.
Lipsiți de experiența vieții, provenind dintr-o societate a bunăstării, mediocri intelectual și uman, plini de complexe, băieții au descoperit niște chestii tari în domeniul lor. Și au ajuns să îl controleze. Au venit peste ei, aproape peste noapte, averi uriașe, putere extraordinar de mare și cultul inevitabil al personalității.
Mai țineți minte pe acel sărman (vorba vine) imbecil de Steve Jobs, acel osho cu maletă și sacou? Ăla chiar credea că e un geniu. Și a convins și pe mulți de asta.
Dar toți devin așa.
Gates e acum peste tot. Nu ca să ne vorbească de Windows-ul lui ci ca să prognozeze pandemii, să găsească soluții și tratamente globale.
L-am îmbogățit ca să putem juca Solitaire la birou și acum deja ne spune cum să ne tratăm și ce trebuie să facem.
Și dacă aveți răbdarea să îndurați interviuri cu oricare dintre ei, veți vedea că toți sunt niște amărâți intelectual, niște limitați care se cred vizionari, niște complexați deveniți peste noapte tipii cool din liceul lor, niște imaturi…..
Repet, Soros e academician pe lângă toți la un loc. Iar între ei și Rotschild este cam diferența dintre McDonalds-ul din Gara de Nord și un restaurant cu stele Michelin.
Dar sunt zei pe bune. La averile și la puterea lor uriașă nu sunt doar niște miliardari. Sunt zei. Suntem captivii unor zei frustrați și imaturi.
Autor: Bogdan Alexandru Duca
sursa: https://bogdanduca.org/
Adauga comentariu