Inspirat de postările câtorva prieteni (Alexandru Racu și Anghel Buturugă), scriu și eu două- trei gânduri de duminică despre Dumnezeu și covid.
Eu nu cred că Dumnezeu are vreo treabă cu covidul.
Dumnezeu ne-a creat liberi. Iar păcatele noastre nu doar au pervertit această libertate ci, într-un sens, au și accentuat-o.
Istoria relației omului cu Dumnezeu, citită din punct de vedere creștin, punctează mai multe încercări contractuale de a construi și întreține o legătură: așa numitele ”legăminte”, dintre care ultimul este cel lăsat de Hristos.
Dar nici el nu este cu toată lumea, ci doar cu acei oameni care, de bună voie, prin propria lor voință și cunoștință, ”îl semnează” prin convertire și apa botezului.
Există lume și creștini. Doar creştinii sunt semnatarii acestei noi relaţii cu Dumnezeu.
Da. Creştinii mai pot fi certaţi de Dumnezeu pentru păcatele lor. Sau mai precis, pot simţi pe pielea lor consecinţele neascultării sau îndepărtării de Dumnezeu.
Dar restul lumii?
Covidul şi delirul politic ce l-a însoţit nu a afectat doar pe creştini. A afectat, lucru chiar fără precedent în istorie, întreaga lume. Nu a fost ţară în lumea asta, popor oricât de izolat, care să nu fi fost afectat mai mult sau mai puţin serios de către această isterie globală.
Deci nu putem vedea în covid vreo pedeapsă pentru păcatele noastre, aşa cum Israelul biblic vedea în molime sau foamete mânia lui Dumnezeu.
Covidul este manifestarea libertăţii noastre. În cazul acesta, manifestarea libertăţii noastre de a fi ipohondri, limitaţi intelectual, laşi, de a micţiona pe ….propria libertate.
Pur şi simplu, în plin globalism, covidul a fost un mare atac de panică, o isterie virtuală cu consecinţe politice, sociale şi economice dramatice, din păcate foarte reale….
Dumnezeu este doar spectator. Probabil unul foarte dezamăgit să vadă cum această viroză a arătat ce gol spiritual este de fapt Creştinismul….
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Adauga comentariu