Am mai scris asta, dar fără folos….
Esența creștinismului este schimbarea. Un creștin este creștin doar în măsura în care el crede cu adevărat că oamenii sunt schimbători.
Și ei se pot schimba, ideal în bine, cum s-a întâmplat cu Pavel, care din persecutor al creștinilor a devenit cel mai mare dintre apostoli- să mă ierte Petru. Dar se pot schimba și în rău, cum s-a întâmplat cu Iuda, apostolul cel mai de încredere (la el era punga cu banii) care a devenit trădător.
Oamenii se schimbă. Când sunt buni, când sunt răi, când sunt iar buni. Și de aceea, abia de aceea, nu e bine să ne judecăm aproapele cu judecăți definitive. Pentru că nu știm niciodată ce se va întâmpla cu el, ce se va întâmpla cu noi….
Cu toate acestea este o obsesie necreștină, esențialmente păgână, teoretizată și de filosofii antici- dar nu ne dăm mari pe aici, conform căreia idealul ar fi ca lucrurile să fie neschimbate, împietrite.
Și e firesc să se gândească așa. Pentru că așa nu îți mai obosești creierul: ai decret pe x rău? Gata, nu mai trebuie să te gândești că e și ceva bun în el, ba poate că va deveni bun pentru tine.
Această mentalitate necreștină era cea mai vizibilă în perioadele negre ale ideologiilor. Dosarul cu ce făcuseră părinții tăi, cu originea lor etnică, cu ce ai spus tu cândva, era mai greu decât toate realizările tale, cu toate gândurile și crezurile tale de mai târziu.
Dar tuturor ne place să judecăm oamenii pentru trecutul lor. Și Hristos la fel era judecat. E într-o Evanghelie (nu mă întrebați care, că scriu asta în timp ce aștept la telefon un angajat ENEL), că El a fost repede înmulțit cu 0: ”Nu știm noi cine îi sunt frații? Și cine îi sunt părinții?”
Schimbările în rău le-am văzut de multe ori.
Dar hai să ne oprim la schimbările în bine.
Pavel, care fusese fariseu activist și mare persecutor al evreilor, rabin cunoscător al Scripturii și dialecticii care va întemeia ulterior Talmudul, a folosit toate aceste cunoștințe pe care le dobândise când era contra lui Hristos, ca să le pună în slujba lui Hristos.
Și vezi la Pavel cum te face din cuvinte în multe din scrisorile sale, cum știe să se scoată rabinic din situații dificile, etc..
Deci nu e vorba doar de convertire de la rău la bine, ci și de punerea instrumentelor cândva folosite greșit, în slujba binelui. Căci nu doar te convertești tu, dar întorci și răul spre bine….
Desigur, această postare are legătură și cu Dragnea, acuzat încă pentru șoriciul de l-a consumat cu Codruța și cu Coldea…. Dar nu doar cu el.
E doar o invitație să vă gândiți la faptul că a fi creștin înseamnă a fi martorul unor schimbări continue și unei nestatornicii continue, a unor succesiuni de căderi și de ridicări, și nu cum greșit se crede, contemplatorul static al unei icoane statice. Dacă credeți în chestia asta cu statul, budhiștii sunt o opțiune spirituală mai potrivită
Autor: Bogdan Alexandru Duca
…”să prefere roșia românească mult mai frumoasei roșii grecești”… care rosii romanesti?
– Nene, matale ai crescut rosiile astea?
– Da domnu’. Pe cuvint. Sint din gradina mea.
…acasa, cu rosiile ”de la taran”, cind le tai dau de acelasi ”copac” verde ascuns in cotor, acelasi gust de ”fara gust”, acelasi ”cauciuc” al pielitei, aproape imposibil de mincat… si totusi nu m-a mintit omu’ cu rosiile… erau d’ale lui, din gradina… cum sint TOATE legumele din piata, ”de la taran”… numa’ ca nici o leguma nu mai este din seminte romanesti… provenienta semintelor este aceeasi ca si de la cele… grecesti, spaniole, unguresti, siriene… asa ca, din punctul acesta de vedere, mitul cu legumele romanesti, ”de la taran”, de la producatorii locali, este mort… niste ”inteligenti” din tara asta au anihilat TOT ce a insemnat fondul semincer al Romaniei… nu de ieri, de azi… ce ne spun, pe la tv, ”producatorii romanesti” sint baliverne… au EXACT aceleasi produse ca si cele pe care le critica, aprovizionindu-se cu aceleasi seminte si cultivind aceleasi plante… si de aici, daca tot sint la fel, este clar ca iau din cele mai ieftine… de ce sa-l ”protejez” pe producatorul meu? imi ofera acelasi produs la un pret mai mare, dind din gura ca este ”romanesc”… si eu, nationalist fiind, TREBUIE sa iau de la el? eh, aici nu mai sint ”nationalist”… acum o saptamina mi-a daruit cineva legume ”de casa”… rosii, ardei, vinete… identice cu alea din supermarket… asa ca, eu m-am vaccinat de ”nationalismul” legumelor…
…imi cer scuze pentru repetarea postarii… nu este locul ei aici si regret confuzia facuta…
Schimbarea crestina este daca omu’ se pocaieste, daca se indreapta – adica are folos mantuitor, nu-i asa?
Altfel, nu e crestina chiar daca e de inteles ca deh! – oameni sintem, adica … schimbatori.
… mi se pare mie sau autorul sugereaza admiratia fata de cum se “scot” rabinii din “situatii dificile”?
Pai, fariseismul, viclenia – ca astea sint rabinice ar fi bune daca le-ar folosi un crestin?
Aici cred ca autorul era nervos ca nu mai aparea ala de ENEL…
Cum sa FACA la fel cu cu “aia” unul care se schimbase si era -de fapt! – in opozitie?
Stim ca la crestinii “culturali”, la cei care NU SINT ORTODOCSI (cum e cazul autorului….) exista o pierzatoare admiratie fata de israelitii (termen biblic) mozaici da cred ca “s-a scapat”, nu ca vrea sa deturneze atentia.
Pavel s-a schimbat complet nu doar la vorba ci si la fapta, nu se asemana in nimic rabinilor (care nu se numeau asa pe atunci!) iar rabinii – desi instruiti in scrierile lor demonice si demonizate nu sint exemplu de gandire pentru crestini.
Dialectica talmudica nu este logica, nu este nici macar anti-nomica ci este perversa.