Dacă lipim portretele celor două personaje politice pe un geam și încercăm să le comparăm, să vedem ce le aseamănă și ce le diferențiază, ajungem la tot felul de rezultate ciudate. Primul lucru surprinzător este că prin amîndoi se vede ca printr-o sticlă murdară.
Nici Traian Băsescu și nici Klaus Iohannis nu au nici un strop de mister. Unul vorbește ca o moară stricată, fiind un soi de doctor flecar în a comenta orice nimic și orice gogomănie, celălalt fiind muțenia întruchipată. Băsescu este circul. Iohannis – calupul de gheață tăiat cu securea din podul translucid de peste lac. Și cînd spune ceva ai sentimentul că tace adînc și că se topește încet.
Ce-i mai diferențiază? Înălțimea și alura. Pretențiile și ambițiile lor sunt diferite. Traian Băsescu s-a visat pictat pe cupola bisericii, înconjurat de vedete, de înțelepți și de oameni cu bani. Traian Băsescu a fost marinarul care s-a visat ministru și șef de stat și a hăhăit mereu, ca o confirmare de țel atins. Iohannis pare nepăsător. Gloria este mult mai puțin ispititoare și mai puțin importantă decît nevasta. Iohannis este doar un atlet îmbățoșat. Spre deosebire de el, Traian Băsescu este iute, spumos, caricatural și abil.
Ce îi aseamănă pînă la disperare? Amîndoi sunt lipsiți de un ideal pe care să-l transmită populației. Ba, după ce privim mai atent la prestația lor, observăm că afacerile celor doi se aseamănă. Și fostul primar de Sibiu și fostul primar de București au fost implicați în restituiri de proprietăți. Casele par a fi obsesia amîndurora. Pe seama a doi foști primari circulă tot felul de legende și acuze. Amîndoi sunt ușor de definit de proprietăți, nu de ctitorii. Nu putem recurge și la o comparație între averile celor doi, mai ales că finalul de domnie al lui Klaus Iohannis pare a fi încă departe.
Amîndoi au jucat rolul de oameni ai dreptății, în mandatele amîndurora dreptatea fiind cel mai tare cotonogită. La Iohannis – prin nepăsare, la Traian Băsescu – prin sforăreală. Trebuie să fim drepți și să-i dăm o anume întîietate lui Băsescu. Pe vremea lui lucrurile au scăpat de sub control și riscă să rămînă referință de abuzuri pentru toată istoria României. La Klaus Iohannis, aiureala s-a mai liniștit. Nu din contribuția președintelui și din plictiseala și oboseala sforarilor.
Dar cel mai tare se aseamănă cei doi în relația cu SRI-ul, cu DNA-ul și cu justiția. Traian Băsescu a dus mecanismul puterii la un nivel de organizare de tip malefic, cum nici comunismul nu a reușit să prelucreze abuzul. Klaus Iohannis n-a făcut decît să-l moștenească și să beneficieze. Și unde a început să crape l-a lăsat să crape. De fapt, Klaus Iohannis a moștenit tot mecanismul, aproape tot publicul lui Traian Băsescu și toate trucurile acestuia.
Și amândoi au avut grijă să îi promoveze pe judecătorii care i-au ajutat să își rezolve diferite probleme pe care le-au avut prin instanțe.
Cei doi seamănă ca două picături de apă și în relația cu serviciile secrete. Că Traian Băsescu l-a ajutat pe Iohannis pentru a-și asigura viața după sfîrșitul mandatului nu mai am nici o îndoială. Dacă citim cu atenție ultima declarație a lui Traian Băsescu făcută la România TV, devine destul de limpede că actualul președinte îi este dator celui care a nenorocit România.
Ca o ironie a sorții, și Traian Băsescu și Klaus Iohannis au suferit ca niște cîini că nu au avut parte prea mult de un guvern fidel. Cît l-a avut Băsescu pe Emil Boc la dispoziție și cît i-a mers lui Klaus Iohannis cu Dacian Cioloș, nu au fost decît două picături de sirop în burțile a doi uriași care ar fi înghițit cisterne de miere și dulceață.
Amîndoi sunt părinții celei mai oribile forme de politică, aceea care sărăcește sufletul românesc de speranța și încrederea care mai rămăseseră pe fundul sacului.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: Cotidianul
si cei care le-au montat “cheitele” sunt niste sfinti?!