“Poliţia, deschideţi!” La cuvintele astea, orice cetăţean al României încremeneşte şi, de voie sau de nevoie, deschide uşa. Traian Băsescu, primul cetăţean al României, n-a deschis poarta de la Cotroceni, deşi la uşă i-au bătut 6.000 de poliţişti. Oamenii legii au încălcat puţin legea, manifestând în faţă la Preşedinţie, mulţi şi-au aruncat caschetele, apoi au strigat: “Ieşi afară, javră ordinară!”, “Moarte lui Băsescu!”. Preşedintele i-a ignorat pentru că “participau la o acţiune ilegală”, apoi i-a lăsat pe reprezentanţii protestatarilor să vorbească singuri, având un consilier anonim pe post de decor. Deja, după asta, problema nici nu mai e dacă revendicările poliţiştilor sunt sau nu satisfăcute.
Problema serioasă e în ce hal a ajuns autoritatea de orice fel în România. Şeful statului e huiduit tocmai de oamenii care trebuie să vegheze la respectarea legilor statului. Stema României de pe zidurile Cotroceniului nu mai înseamnă nimic. Mândra acvilă cruciată, încoronată, cu spada şi sceptrul în gheare, parcă e o găină lovită de aviară, iar poliţiştii, cu uniformele lor albastre, o stropesc cu înjurături ca să o dezinfecteze. După tabloul ăsta zguduitor, unic în Uniunea Europeană, toată lumea pierde.
Traian Băsescu o vrea el să rămână în istorie ca preşedintele Reformei, dar, deocamdată, e preşedintele care a avut nevoie de jandarmi ca să scape de poliţie. La fel, pentru mulţi, poliţiştii nu mai sunt instrumente implacabile ale legii, temute dacă nu respectate, ci nişte mitingişti îmbrăcaţi ocazional în uniforme albastre cu caschete. Dar, cel mai mult, pierd cetăţenii.
Unii ar zice “ce treabă are asta cu noi, dom’le?”. “Să se înjure între ei, acolo, la Bucureşti”. Dar războiul ăsta ne priveşte pe toţi. În fond, autoritatea statului e un fel de infrastructură a construcţiei sociale în care trăim cu toţii, e la fel de importantă precum echilibrul bugetar sau infrastructura de transport. Bugetul l-am făcut praf, căile ferate sunt pubere, autostrăzi n-avem, dar mai rămăsese ceva de stricat.
În final, prin stilul lor de a conduce şi a comunica, preşedintele premier Băsescu şi Emil Boc, stiloul său înarmat, au făcut praf ultimele urme de respect pentru reprezentanţii statului. Un astfel de miting al Poliţiei era ultimul lucru de care avea nevoie România în criză. Urmele lui se vor simţi peste tot. Prin Costeşti şi aiurea, va creşte viteza de dispariţie a găinilor de prin coteţe, iar în Bucureşti se va umfla numărul anchetelor închise cu NUP. Traian Băsescu a rezolvat problema simplu: a fugit de Poliţie. Necazul e că, de frica Poliţiei, nu va mai fugi în curând nimeni.
Marius NIŢU
sursa: gandul.info