Noul Cod de Procedură Civilă, care a intrat astăzi în vigoare, aduce o serie de modificări în privinţa executării silite, printre cele mai importante numărându-se faptul că executarea unui bun imobil ipotecat poate fi realizată, indiferent în mâinile cui se află la momentul executării, iar vânzarea de către creditor a bunurilor mobile ipotecate se face cu încuviinţarea instanţei, fără intervenţia executorului judecătoresc. “Potrivit noului Cod de Procedură Civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare”, a declarat pentru Curierul Naţional av. Laura Scutaru, membru al Casei de Avocatură Coltuc.
La rândul său, Ionuţ Şerban – avocat asociat al Ţuca Zbârcea & Asociaţii, a subliniat că “prin Noul Cod de Procedură Civilă (NCPC) se asigură o mai bună sistematizare a dispoziţiilor cu caracter general aplicabile în materia executării silite”. “De asemenea, spre deosebire de reglementarea anterioară, NCPC organizează, în cadrul unui singur titlu (Titlul I) prevederile care reglementează scopul, principiile, formele, părţile sau condiţiile de realizare a executării”, a menţionat av. Şerban.
Sub aspectul urmăririi imobiliare, acesta a semnalat că valoarea- prag a creanţei pentru care poate fi începută urmărirea silită imobiliară este situată la nivelul sumei de 10.000 lei, cu excepţia cazului în care debitorul nu are alte bunuri urmăribile sau acestea nu pot fi valorificate (art. 812 alin. (5)).
Pe de altă parte, “executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel”, a mai explicat av. Scutaru.
Şi bunurile neipotecate pot fi urmărite dacă gajul este insuficient
Noul Cod de Procedură Civilă instituie regula potrivit căreia urmărirea imobiliară se poate face pe imobile în întregimea lor (art. 813 alin. 1), prevăzându-se în mod expres că imobilele ipotecate pot fi urmărite de creditor în mâinile oricui s-ar afla (art. 816 alin. 1). “Se introduce regula expresă potrivit căreia creditorii ipotecari nu pot urmări în acelaşi timp şi bunurile neipotecate, decât dacă bunurile ipotecate nu sunt suficiente pentru acoperirea creanţei (art. 816 alin. 4)”, a precizat av. Şerban.
Acesta a precizat însă că partea din imobile deţinută în coproprietate de debitorul lor nu poate fi urmărită de către creditori, aceştia având obligaţia de a solicita partajul (art. 817 alin. 1).
“Creditorii pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără partaj, dacă aceasta este neîndoielnic stabilită şi lămurită şi este înscrisă în cartea funciară. Coproprietarii pot, în acest caz, să solicite punerea în vânzare a întregului imobil în condiţiile art. 822 (art. 817 alin. 3)”, a mai spus av. Ionuţ Şerban.
Modalităţi de executare silită
În ceea ce priveşte modalităţile de executare silită, aceastea se realizează, potrivit av. Laura Scutaru, “prin urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor”. “O altă modalitate de executare silită este predarea către creditor a bunurilor prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deţinute fără drept de debitor”, a mai spus av. Scutaru.
Ce se poate executa
În ceea ce priveşte obligaţiile susceptibile de executare silită, av. Laura Scutaru a explicat că pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
“În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite de executorul judecătoresc, acesta din urmă, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei”, a mai spus ea, subliniind că, în cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
Veniturile şi bunurile supuse executării
Potrivit avocaţilor, veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor. Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
În tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor băneşti sau altor bunuri ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata obligaţiei să se facă în alt mod admis de lege.
Domeniul de aplicare şi temeiul executării silite
Executarea silită poate fi pornită împotriva oricărei persoane fizice sau persoane juridice, de drept public sau de drept privat, cu excepţia acelora care beneficiază, în condiţiile legii, de imunitate de executare.
În ceea ce priveşte temeiul executării silite, avocaţii au precizat că prin modificarea dispoziţiilor privind temeiul executării silite, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu constând din hotărâri executorii, hotărâri definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Executarea hotărârilor supuse controlului instanţelor judecătoreşti
Punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs. În cazul în care titlul este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz. Aceste reguli se aplică în mod corespunzător în cazul punerii în executare a unei hotărâri arbitrale.
Actul de adjudecare poate fi atacat într-o lună de la înscrierea în cartea funciară
Publicitatea urmăririi imobiliare se face cu respectarea regulilor privind notarea urmării imobilului în cartea funciară (art. 821). “NCPC introduce noi reguli privind efectele urmăririi imobiliare în ceea ce priveşte locaţiunea şi cesiunea de venituri (art. 827) sau în ceea ce priveşte evaluarea imobilului (art. 835). De asemenea, tot ca element de noutate, titularul unui drept de preempţiune care nu a participat la licitaţie nu va mai putea să îşi exercite dreptul după adjudecarea imobilului (art. 847)”, a explicat av. Ionuţ Şerban.
Potrivit acestuia, în mod “diferit faţă de Codul de Procedură Civilă anterior, care stabilea un termen de 3 ani (art. 520 alin. (1)), în noua reglementare actul de adjudecare poate fi atacat în termen de o lună de la înscrierea provizorie în cartea funciară, pe calea contestaţiei la executare (art. 854 alin. 1)”.
Hotărârile executorii sunt, potrivit Codului, următoarele:
• hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel;
• hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul.
Hotărârile definitive sunt următoarele:
• hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;
• hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
• hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;
• hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;
• hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;
• orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Hotărârile din categoriile de mai sus devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.
Laura Scutaru, avocat, membru al Casei de Avocatură Coltuc: “Spre deosebire de principiul actual al aplicării imediate a normelor de procedură, dispoziţiile noului Cod de Procedură Civilă se vor aplica numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare. În privinţa executărilor silite însă, chiar dacă hotărârile judecătoreşti sau arbitrale au fost pronunţate sub legea veche, dacă executarea începe după 15 februarie 2013 se vor aplica noile reguli. Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Acest lucru înseamnă faptul că justiţiabilii care au litigii începute înainte de 15 februarie 2013 nu vor putea beneficia de termenele mult mai scurte, de confidenţialitatea şi de contextul mai larg al mijloacelor de probă admisibile, instituite de noul Cod de Procedură Civilă”.
Ionuţ Şerban, avocat asociat al Ţuca Zbârcea & Asociaţii: “NCPC consacră o procedură specifică privind depunerea titlurilor de creanţă de către creditorii urmăritori şi de către cei intervenienţi în procedura executării silite (art. 868-869) în vederea participării la eliberarea şi distribuirea sumelor obţinute din vânzare”.
Autor: Afrodita Cicovschi
sursA: curierulnational.ro
Adauga comentariu