Arhitectura Iadului – cu cât suntem mai sus în ierarhia valorilor de azi cu atât suntem mai aproape de Lucifer

Iadul e un concept religios – dar care oglindeşte cumva lumea reală. El este oglinda lumii reale în care se vede răul.

Iadul nu este creat de Dumnenezeu ci este o realitate produsă de om: spun teologii. Iadul este ca şi răul – rezultatul actelor noastre. Actele noastre produc efecte – ce semănăm şi creştem, culegem.

Nu avem în toate textele Scripturii o descriere a Iadului: dar ştim criteriile despre cum se produce Iadul. Ştim cauzele producerii lui.

Iadul este un rezultat al actelor noastre – noi cei care predeterminăm această situaţie.

Dar cel mai important: Iadul ca şi Raiul sunt situaţii ale unei relaţii cu celălalt. Adica Iadul nu e o Cetate şi o politică. O politică a cetăţii.

William Shakespeare spune exact – Iadul este gol şi toţi diavolii sunt aici. Căci diavolii suntem noi – sunt cu noi permanent. Diavolii sunt ca nişte animale pe care le domesiticim sau le ţinem în cuşti şi din când în când îi scăpăm. Diavolii sunt în noi.

Ştiţi arhitectura Infermului construit de Dante: s-a învăţat la şcoală. Sau nu? Divina comedie cuprinde: Infernul, Purgatoriul, Paradisul. Rămânem la Infern. Să vedem ce-mi mai amintesc din liceu.

El arată aşa:

– Primul cerc: aici ai toţi cei nebotezaţi, păgânii şi marii filozofi și poeți greci care s-au născut înaintea lui Hristos. Sunt cei mai puţin nevinovaţi.

– Al doilea cerc: desfrânaţii şi păcătoţii din dragoste. Nu stau rău nici ei.

– Al treilea cerc: mâncăii – cei ce nu cunosc cumpătarea în desfătările trupești. Consumerismul obscen.

– Al patrulea cerc: zgârciţii şi risipitorii: cei ce acumulează fără noimă şi risipesc aiurea.

– Al cincilea cerc: furioşii, cei ce nu au răbdare, cumpătare şi se aruncă să judece iraţional şi violent. Plin de furioşii politici.

– Al şaselea cerc: ereticii, blasfemitorii, scepticii.

– Al şaptelea: violenţii, sinucigaşii şi cămătarii: toţi cei care aduc violenţa faţă de aproapele lor. Bancherii sunt aici.

– Al optulea cerc: proxeneţii, linguşitorii, ghicitorii şi simoniacii, adică cei ce fac trafic, comerţ cu valor spirituale. Un soi de cercul experţilor şi influiensărilor

– Al nouălea cerc: trădătorii – cei ce stau lângă Lucifer. Elita actuală e acolo.

Dacă ne uităm atent: Arhitectura Infernului dantesc – Arhitectura Iadului – ne descrie perfect lumea actuală. Doar că răsturnată. În raport cu valorile lumii în care trăim azi – cu cât suntem mai sus în ierarhia lumii actuale cu atât suntem mai în fundul iadului.

Adică: valorile actualei lumi sunt valorule ultimelor cercuri din Infern. Oamenii model de azi în Infernul dantesc ar fi mai aproape de Lucifer. Nu cred că e cazul să traduc sensul fiecărui cerc infernal.

De aceea eu susţin că Hristos nu mai poate învia într-o lume ca a noastră: nu are pentru ce. De aceea cred că creştimismul deja e distrus şi dizolvat de tipul de societate contruit de noi – profund anticreştină. Poate e mai bine aşa. Hristos poate învia strict cât să mai poată fi răstignit o dată cu acelaşi patos: Hristos mai poate învia doar ca divertisment pentru noi – aşa e în Iadul nostru construit pe consum, acumulare, trădare, individualism, darwinism social, hetereală violentă, plăcere şi simonism al divertismentului .

Maxim ce putem spera este să ajungem în Purgatoriu.

A invinge Iadul ce înseamnă? Există un moment în cultura creştină – Hristos moare şi înainte de Înviere vizitează Iadul, starea de Iad. Cum îl învinge? Aducând învierea, viaţa: o metaforă puternică.

Iadul poate fi învins doar de ceea ce aduce viaţa – în toate formele ei.

Ştiţi care a fost primul cuvânt rostit de Hristos cînd a înviat? Pace! Nu Dragoste, Credinţă sau Speranţă ci Pace. De ce Pace? Pentru că Pacea e condiţia de bază, minimă, ca să poţi construi Cetatea. Sau măcar Purgatoriul.