Politică aplicată la nivel de individ. Ai o familie și o casă. Zilnic te trezești la oră fixă, ai niște obiceiuri, impui niște reguli copiilor, că doar sunt ai tăi, ai niște credințe moștenite, experimentate, o aspirație către ceea ce crezi tu că-I drept, și îți îngrijești relația așa cum se cuvine, cum știi. Ai o identitate, o noimă intrinsecă, un folos, niște scopuri, o personalitate suverană, un spirit suveran, preferinte si dispreturi functionale. Proprii și personale.
Apare apoi un rebel și îți spune că ar trebui să fii mai flexibil. Mai îngăduitor cu tine, mai moale… mai puțin dur. Sau îți spune mai rău, că trebuie să te iubești! Te-a invadat deja, psihologic, e pe toate gardurile! Te invită la workshop-uri de parenting, la fel ca pe alți zeci de mii ca tine, și îți impune măsuri pentru educație. El le știe pe toate, e dictatorul nevăzut suprem. Dictatorul nevăzut, asemeni vînzătorului pașiv de emoții și vise, capabil să făurească din 2 -3 scheme un mic ideal, te-a și fascinat. E ceea ce tu nu vei fi niciodată. E ceea ce masele adoră, iar tu ai dat cam în umbră o vreme. De drag. Apoi, începe să-ți denatureze toate celelalte activități.
Peste noapte, dictatorul a dat legi și deține adevărul absolut, e un soi de Dumnezeu guvernamental pe pămînt. Distruge tot ce ai făurit, pe motiv că NU ERA BINE., și nici nu era …democratic! Copiii trebuie lăsați de izbeliște, iar nevasta, de dragul unei evoluții spirituale- ar trebui împărțită și cu alții. Îți spui că e bine, că omul din moment ce are atît de mulți bani și a devenit o putere, știe el mai bine, așa că încet-încet- accepți. Îți spune ce să mănînci, cum să te miști, ce să conduci, și cum să-ți conduci afacerea. De asemenea, îți spune și ce limbă să înveți ! Trec apoi ani, și începi să devii exact la fel ca oricare altul. Din totalitarul, stăpînul propriei familii și gospodării, ai devenit acum o omidă, subjugată de falsele nevoi de reguli. Ai ascultat de altcineva. Te-ai renegat pe tine, ți-ai nefericit copiii de moștenirea propriului tău EU. Cu identitatea șterpelită, manifești tăcut același vid interior despre care ai citit că l-au mai simțit și alții. Dar ești perfect democrat. Te strîng pantofii cei scumpi, dar strîngi și tu din dinți, că arăți bine. Din iubire, ajungi acum să respiri trufie. Felicitări, te-ai aliniat cu…”sursa”. Guvernul mulțumit de rezultate, își impune apoi ceafa lată peste toate celelalte gospodării, pe care le-a împroșcat meschin în picioare. Nicio familie fără apă, nicio casă fără ”ibuprofen”. Ca în reclame.
Devii apoi o oază de emoții, căci de-acum începi să fii testat și jucat la un alt nivel. Familia după care probabil ancestral ai tînjit atîta, iat-o,cum răsare ca un gînd psihotic la orizont. Toți suntem una, they say. Începi apoi să copiezi precum maimuța tehnici de relaxare, tehnici de ”evoluție”, așteptînd cuminte să se deschidă lunar cîte o poartă astrală. Ai uitat de soarele care-ți dojenea grîna și-ți hrănea chipul brăzdat de ridurile bucuriei pure, ai început s-o arzi acum șmecher cu Luna. Fără să știi că e astrul morții, și lumina întunericului, te închini și matale acum la toți morții. Zeitățile propuse de ”guvenrele spirituale” sunt safe. Pupi pămîntul din cînd în cînd ca să-ți fie bine. Un troc inconvenabil cu țărîna. Poate sex cu plante? Oferta e vastă, și are bătaie pe fiecare psihopatologie de-a omului. Nici n-ai voie să-i spui țărînă, acum îi zice Gaia. NouVorbă. N-ai voie în schimb să zici Dumnezeu.
Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu! șșșșt că se ofensează toți dracii !băi, dacă nu crezi, ce te tot omoară!?
Și peste toate, privind în urmă, constați apoi că deși uniformizarea nebună de gospodării, de oameni, de țări și de mase a devenit o joacă de o vechime zguduitoare, e prea tîrziu, ori nu-ți dai seama încă deloc că ai devenit COLONIE. Micro-Colonie. Pe toate planurile. Coloniavirusul, ceea ce urmează. Ți-au dat cu parenting, la început ai zis că e cool, căci sentimentul moștenit de la Adam de vinovăție, pulsează în noi toți ca o hidrocentrală, instigat de un purtător de vise și idealuri, care de fapt s-a adeverit a fi un microb de cea mai joasă speță. Dar e spoiler alert! Infectat apoi cu ale altora năzuințe, aspirații și idealuri, îngropat în lozinci mediocre, te cercetezi pe tine, căutîndu-ți trezvia oriunde se poate: în amintiri, în familie, în copilul devenit de-acum, în loc de o oglindă mai bună a ta, cobaiul îndoctrinării statului, acelui regim pe care-l proslăveai, căci te purta odinioară pe ape și simțiri abundente, și cool. Depresia e starea de fapt. Te-ai acomodat, la fel ca alții cu ea. În loc de cîine, ți-ai luat însă pisică, pisicindu-te asemeni ei, ca milioane de oameni. Vibrații înalte, they say. You say! Zvîcnește însă supărarea în tine, dar tu tot crezi că e cool. Latent, îngîmfat, izolat, sceptic și de la an la an, aflat într-o tot mai mică mobilitate și dinamică personală. În pas cu moda, urmărind trendul, mori treptat și nimicit de propriile slăbiciuni. Tu și întreaga ta țară! După norme, după timpi, și firește, după posibilități. NU-i obligatoriu să murim toți la fel! Rezistența era doar un cuvînt frumos pomenit de rebelii cu cauză, la un moment dat, în timp ce istovit de la nefericita muncă, te lăsai ghidat și inoculat cu felurite idei parvenite prin facebook. Te uitai cîndva cu dispreț la ei! Și acolo mureau, ideile, în fașă. Au trebuit să se întîmple toate astea, ca să înțelegi… Și da, va trebui să mori adînc, ca să înțelegi !
Mașinăria de propagandă și-a făcut deja scopul. Au trecut ani, și din omul identitar, lucid, tăios și blind pe alocuri, aflat într-o congruență mare cu sine, dornic să înmulțească talanții, ai devenit acum doar un număr într-o oarecare cireadă. Toți la fel, înghesuiți odată spre aceleași pulsiuni și idealuri, privesc debusolați în urmă, cu o claritate a ceea ce au pierdut odată, întristată de o asemenea viață. E greu să te resemnezi, dar la fel de greu este să taci, și să te mai ții minte. Noutatea vine peste tine ca un tăvălug: mîncare nouă, muzică nouă, haine noi, mașini noi, abundență nouă, postări noi, cărți noi, totu-I nou și nu ți se mai permite să rumegi nimic. Să stai, să zaci nițel intuitiv cu tine. Ești obligat însă să meditezi, să faci baie de frică. Nu Să creezi, să fii, să poți și să redobîndești cele de preț ce le AVEAI. Mișcarea și focul lăuntric au devenit condamnabile. Uite băi- un individ cu ADHD !! Să-i dăm niște pastile, să-l ”arestăm”, în noua instituție de infractori a statului- SPITALUL DE NEBUNI! Pardon, Investigații psihanalitice, sau psihiatrice, și de boli infecțioase.
Autor: Andreea R. Hosu
Sursa: Trăsături din front
Adauga comentariu