Comunitățile locale au fost înlocuite cu secte “specializate” care să suplinească (=exploateze) nevoia naturală a individului de apartenență la un grup. Autonomia funcțională a micilor comunități locale din perioada mobilității reduse era asigurată prin organizarea de tip microsistem, în care membrii comunității își găseau ușor locul și utilitatea, pentru că activitățile necesare erau ușor de identificat și obligatoriu de asigurat, lipsa pragmatismului fiind exclusă. Odată cu pulverizarea comunităților și apariția formațiunilor tumorale numite aglomerări urbane, care nu mai respectă modelul formă-structură-funcție, pragmatismul asocierilor a fost înlocuit de ideologii, iar grupurile rezultate nu pot să aibă decât specificul partizanatului, prin natura lui subiectiv, polarizant și ușor de scos din raza de acțiune a raționalului. Așa ne-am ales cu o societate de activiști, suporteri, enoriași sau cum mai vreți să-i numiți, iar fostele comunități au devenit cluburi, asociații, organizații, platforme și alte adunături-surogat, care funcționează, fără excepție, pe principiul fanatizării adepților. Ca atare, individul nu mai este parte integrantă a unei structuri care depinde și de el, ci conținutul lichid al unui recipient, încălzit și răcit după bunul plac al proprietarului, adus din când în când la punctul de fierbere pentru a simula necesitatea unor decizii.
Autor: Anca Radu
Adauga comentariu