Anarhie monetară sau colaps deflaţionist? Europa îşi regăseşte drumul spre totalitarism

Bob Janjuah de la banca japoneză Nomura spune că băncile centrale inflamează o bulă speculativă a cărei spargere va lăsa cicatrici pe decenii asupra economiei globale

Sfârşitul va fi ori o anarhie monetară cu inflaţie în economie, ori un colaps deflaţionist spune analistul care înclină pentru a doua variantă

“Cu cât aşteptăm mai mult deznodământul acestei curbe speculative, cu atât mai devastator va fi finalul”

Motive de optimism din pieţele financiare? Indicele Dow Jones Average Industrial al Bursei de la New York se află în zilele acestea în zona nivelului de 13.000 de puncte, cel mai ridicat din ultimii trei ani şi jumătate şi cu mai puţin de zece procente sub maximul istoric ce a fost consemnat în vara anului 2007. Bob Janjuah, strategist la banca japoneză Nomura Holdings, se îndoieşte de acest parcurs pozitiv al activelor de risc despre care spune că este alimentat aproape în exclusivitate de lichidităţile pompate de băncile centrale.

Într-un comentariu preluat de publicaţia online Zero Hedge, Janjuah, analist recunoscut pentru că a anticipat criza din 2007-2008 atunci când lucra pentru banca britanică Royal Bank of Scotland, spune că acum doar asistăm la o nouă bulă speculativă antrenată de sistemul financiar după modelul celei precedente.

Premisa de la care se pleacă este aceea că nu trebuie să avem falimente – ceea ce constituie un nonsens – şi de aceea acum bancherii centrali nu fac decât să repete la pătrat politicile care au condus la criză. “Sunt pur şi simplu şocat de faptul că factorii de decizie politică arată într-atât de unidimensionali, atât de dominaţi de problemele pe termen scurt şi atât de lipsiţi de curaj şi de idei”, zice Janjuah gândindu-se în primul rând la Mario Draghi, şeful Băncii Centrale Europene.

Criza a fost cauzată de bancherii centrali care au indus semnale false privind costul real al capitalului, ceea ce a condus la alocarea greşită a acestuia. Datoriile au escaladat o bulă speculativă al cărei colaps a distrus vieţile a zeci de milioane de oameni relativ nevinovaţi. Dacă ne uităm acum la Draghi şi la şeful Rezervei Federale Americane, Ben Bernanke, vedem că singura lor soluţie este aceea de a distorsiona piaţa astfel încât aceasta să evalueze din nou greşit costul capitalului şi să stimuleze alocarea greşită a acestuia inflamând baloane speculative pe active.

Un astfel de rally, alimentat de băncile centrale, poate dura zile, săptămâni, luni sau chiar se poate extinde până în 2013. Indicele S&P500 al Bursei de la New York chiar poate ajunge din nou la maximul de 1.500 de puncte. Problema este că acolo s-ar atinge anumite praguri de sustenabilitate de la care spargerea balonului creditării devine iminentă.

Pieţele consimt să participe la un joc măsluit de băncile centrale

Bob Janjuah recunoaşte că în toţi aceşti ani a subestimat dorinţa pieţelor de a merge – prin negare disperată – pe această cale a unei politici aducătoare de ruină. El chiar spune că nu este echipat pentru a naviga în astfel de baloane speculative în care vederile tactice şi viziunile seculare se amestecă derutant cu decizii investiţionale pe termen scurt luate ca urmare a excesului de lichiditate. În plus, anarhia monetară împinge la discrepanţe sporite între economia reală şi pieţele financiare. “Pieţele de bonduri şi valutare sunt într-atât de măsluite de către factorii de decizie încât nu am ce indicaţii să ofer în afara temerilor legate de spargerea balonului speculativ”, declară analistul de la Nomura. El spune însă că prudentă este includerea în portofoliu aurului şi a obligaţiunilor emise de corporaţiile nefinanciare.

Nu va mai avea cine să ne salveze

Avansul cotaţiilor bursiere din această perioadă este rezultatul unei politici a bancherilor centrali potrivit căreia bulele speculative au puterea de a ne induce în eroare că suntem bogaţi. Totuşi, la spargerea acestor baloane de săpun, iluzia se risipeşte lăsând în faţă doar riscul sporit de faliment. Adevărul este că atunci când un bubble explodează nu este cale uşoară de ieşire, aminteşte Janjuah. De data aceasta, spre deosebire de 2008 nu va mai veni nimeni să ne salveze. Deopotrivă băncile, statele şi gospodăriile populaţiei au bilanţurile deteriorate. Mai solide apar corporaţiile nefinanciare, însă nici acestea nu se ştie cum vor rezista impactului cu care vor fi lovite dinspre economia reală. În orice caz, chiar şi dacă vor dispune de cash, marile companii nu vor fi interesate de un bailout, ci vor prefera achiziţionarea ieftină a activelor după ce cotaţiile îşi vor fi parcurs întregul picaj.

Ce se va întâmpla la spargerea balonului?

Ceea ce se întâmplă acum ne arată că nu ne-am însuşit nicio lecţie de pe urma crizei din 2007-2009. Dimpotrivă, Bernanke şi Draghi contribuie la inflamarea de baloane peste tot, de la acţiuni şi bonduri, până la aşteptări de creştere şi preţuri ale mărfurilor. De aceea şi consecinţele spargerii sale vor fi mai grave şi mai extinse decât cele din 2008. “Aspectul cu adevărat periculos al acestui nou bubble este acela că va ruina actuala credibilitate a băncilor centrale”, spune Janjuah adăugând că acestea au bilanţuri financiare supradimensionate, pline de active toxice. Actul de decizie al băncilor centrale este compromis puternic, iar aceste instituţii îşi pierd însăşi raţiunea pentru care există, aceea de a fi un împrumutător credibil de ultimă instanţă.

Atât timp cât va mai ţine credibilitatea băncilor centrale, va mai ţine şi balonul speculativ. Pot fi cinci zile, cinci săptămâni, cinci luni sau cinci trimestre, zice Janjuah care spune că este convins doar de un singur lucru: “Cu cât aşteptăm mai mult deznodământul acestei curbe speculative, cu atât mai devastator va fi finalul.”
Acest sfârşit poate lua forma unei anarhii monetare cu inflaţie mare în economia reală sau a unui colaps deflaţionist al creditului. Analistul de la Nomura spune că este înclinat mai degrabă către a doua variantă întrucât nu crede că Bernanke şi Draghi pot face tot ce îşi doresc şi există limite ale nesăbuinţei factorilor de decizie. Astfel, indicele Dow Jones Average Industrial ar urma să ajungă la 7.000 de puncte într-un an sau doi. Dacă însă bancherii centrali vor fi lăsaţi să persiste în promovarea actualelor politici, acestea vor lăsa cicatrici pe decenii în economia globală.

Europa îşi regăseşte drumul spre totalitarism

Criza Greciei a parcurs drumul de la farsă la tragedie, însă aceasta lasă să transpară adevărata opţiune a factorilor de decizie politică care se preocupă de protejarea şi prezervarea unor interese particulare, arătând în paralel puţine consideraţii faţă de condiţiile îngrozitoare la care este supusă populaţia, spune Bob Janjuah. Liderii politici din zona euro par dispuşi în continuare să arunce banii contribuabililor în gaura neagră a datoriei publice elene doar pentru a ajuta băncile. Abordarea acestei viziuni condamnă însă ţările Uniunii Europene la o perioadă extinsă de creştere economică slabă, care va contribui la deteriorarea sustenabilităţii datoriei.

Janjuah este contrariat de faptul că unele concepte precum democraţie sau domnia legii – piloni ai lumii moderne – au fost spulberate de interesele politice de moment. Înlăturarea unor lideri aleşi democratic şi instaurarea unor “tehnocraţi” care să servească interesele elitelor a devenit o practică normală în Europa. Totalitarismul impus treptat astfel poate avea consecinţe care să le întreacă pe cele ale tiparniţelor băncilor centrale.

“Sunt pur şi simplu şocat de faptul că factorii de decizie politică arată într-atât de unidimensionali, atât de dominaţi de problemele pe termen scurt şi atât de lipsiţi de curaj şi de idei” (Bob Janjuah, strategist la banca japoneză Nomura Holdings)