Încă mai am nedumeriri asupra modului în care Kremlinul conduce operațiunea din Ucraina. Nu există nicio îndoială că rușii au trebuit să vină în apărarea republicilor Donbass.
Nefăcând nimic altceva decât să furnizeze republicilor niște arme și informații, timp de opt ani Kremlinul a permis bombardarea ucraineană a Donbass-ului și ocuparea unor zone mari din Donbass de către milițiile naziste, în timp ce SUA și NATO au antrenat și echipat o mare armată ucraineană pentru a supune republicile.
Pe măsură ce s-a deschis anul 2022, republicile s-au confruntat cu o invazie a 100.000 de soldați ucraineni. Atrocitățile comise asupra populației de către milițiile naziste au fost tragice. Sentimentul de rușine din Rusia ar fi putut eroda capacitatea guvernului lui Putin de a guverna eficient.
Întrucât Kremlinul tolerase atât de mult timp, opt ani, fără niciun răspuns în afară de un Acord de la Minsk inutil, niciodată respectat de către Ucraina, este posibil ca Washington-ul să se fi bazat pe faptul că Putin și-a provocat propria prăbușire acceptând încă o provocare, de data aceasta una extrem de rușinoasă.
Se pare că Putin însuși a înțeles acest lucru, deoarece a spus în repetate rânduri că nu are altă alternativă decât să intervină pentru a preveni invazia ucraineană a republicilor Donbass.
Că Donbass a fost singura țintă a operațiunii militare limitate este clar din faptul că Donbass este locul în care se află forțele ruse. Armata ucraineană și milițiile naziste au fost încercuite în Donbass. Nu există trupe rusești care operează în vestul Ucrainei.
În ciuda avertismentelor Kremlinului că țările care au împiedicat operațiunea sa militară limitată vor fi tratate ca niște combatanți, rușii nu au luat nicio măsură împotriva țărilor NATO care i-au împiedicat operațiunea prin impunerea de sancțiuni și trimiterea de arme în Ucraina.
Potrivit unor rapoarte, există chiar ofițeri militari și servicii de informații din SUA și NATO care ajută forțele ucrainene. Fluxurile de arme către Ucraina au forțat Rusia să-și extindă operațiunea militară limitată în vestul Ucrainei, unde Rusia a folosit arme de precizie pentru a distruge stocurile de arme și mijloacele de transport ale acestora.
Astfel, prin trimiterea de arme în vestul Ucrainei, NATO a forțat Rusia să-și extindă operațiunile, extinzând astfel războiul.
Armele occidentale vin în Ucraina în principal din Polonia, iar Polonia a fost în fruntea celor care cer măsuri mai dure, chiar intervenție militară, împotriva Rusiei.
Cu toate acestea, Rusia a continuat să livreze gaze Poloniei și celorlalți inamici ai săi din NATO și le întrerupe doar dacă refuză să plătească în ruble. Departe de a trata Polonia ca pe un combatant, Kremlinul tratează Polonia și restul inamicilor ei ca aliați și parteneri de afaceri.
Este mesajul confuz pe care Rusia îl transmite, amenințând cu un lucru, dar făcând un altul, care este plin de pericole.
Un astfel de mesaj confuz, precum acceptarea provocărilor, denotă un calcul greșit. Îngrijorarea mea rămâne că răspunsurile limitate, slabe sau inexistente ale Rusiei la provocări invită la mai multe și la cele mai grave provocări ale NATO, până când se depășește o linie roșie care va duce la război nuclear.
Se pare că rușii nu l-au citit niciodată pe Machiavelli. Au preferat să fie iubiți decât temuți.
Procesul îndelungat de eliminare și distrugere a forțelor ucrainene din Donbass a creat oportunitatea provocărilor tot mai mari la adresa Rusiei, susținute de statele occidentale sub influența propagandei de război.
Aceste provocări pot conduce cu ușurință la o extindere a conflictului, la acțiuni mai puternice împotriva Rusiei până când situația explodează.
Pentru a preveni un proces prelungit, plin de oportunități de a aduna provocare peste provocare este motivul pentru care am crezut că Rusia trebuie să acționeze decisiv și să pună rapid capăt conflictului.
Acest eșec este adevărata amenințare în conflictul din Ucraina. Încercând să salveze câteva vieți ucrainene, Rusia ar putea pune în pericol viața a sute de milioane.
https://www.paulcraigroberts.org/
Paul Craig Roberts (născut la 3 aprilie 1939) este un economist și autor american. A deținut posturi la mai multe universități din SUA. Are un doctorat la Universitatea din Virginia. A lucrat ca analist și consilier la Congresul Statelor Unite, unde a fost creditat drept autorul principal al proiectului inițial al Legii fiscale pentru redresarea economică din 1981. A fost secretarul adjunct al Trezoreriei Statelor Unite pentru Politică Economică sub președintele Ronald Reagan și – după ce a părăsit guvernul – a deținut timp de zece ani scaunul William E. Simon în economie la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale și a făcut parte din mai multe consilii corporative. Fost editor asociat la The Wall Street Journal, articolele sale au apărut și în The New York Times și Harper’s și este autorul a mai mult de o duzină de cărți
Autor: Paul Craig Roberts
Sursa: Angelo Davidescu
Adauga comentariu