O enormă mașină de manipulare, adesea văzută la lucru în anii nouăzeci de noi, cei care am trăit Revoluția și tranziția din stradă, s-a revărsat zilele astea cu scopul manifest de a provoca alegeri anticipate. Alegerile anticipate, să o spunem clar, sunt o soluție bună atunci cînd un partid de guvernământ își pierde popularitatea și există o alternativă la el.
Dar, deși în demonstrația etichetată propagandistic a „diasporei” erau toate partidele de opoziție (mai puțin Dacian Cioloș, bravo lui, dar cum toți oamenii lui erau acolo iată și limitele lui, degeaba ești personal decent dacă nimeni nu se ia după tine), această alternativă nu exista vineri, și nici nu poate exista într-o zi de vacanță parlamentară. Organizatorii reali ai manifestației, cei care au promovat-o pe TV, online și au umblat prin străinătate să strîngă și cîțiva diasporeni să se ascundă după ei știau foarte bine că nu are cum să cadă nici măcar guvernul, darămite Parlamentul pentru că se străng cîteva zeci de mii de oameni într-o Piață. Și atunci care a fost scopul lor, dacă nu să ia puterea în noaptea de vineri 10 august? Și nici să rezolve ceva, pentru că la o demonstrație la care cererea principală este ”Plecați voi, ca să venim noi” nu ai ce dialoga și cu cine?
Scopul lor a fost altul, și acela a fost atins.
Scopul numărul unu a fost să creeze în presa străină imaginea că în România e o dictatură, astfel încăt deși Dragnea și Tăriceanu sunt înjurați la toate orele (ce să mai spun de Carmen Dan) în public, fără nici o amendă pentru nimeni, nici măcar de la CNA, să apară în gazetele pe care le citește Timmermans că nu există libertatea cuvîntului la București. Dovada e un băiat cu mușchi de sepepist prezentat ca „suedez” care nu are libertatea să își scrie „M…PSD pe mașină”. Ce să mai vorbim, e mai rău ca în Venezuela. Și inflația e comparată între cele două țări, deși una e de ordinul miilor iar cealaltă scade sub cinci.
Scopul numărul doi și cel mai constant al acestor oameni este să mențină starea de mobilizare electorală pînă cînd chiar or veni niște alegeri. Analiza lor e că s-au pierdut alegerile din 2016, ca și turul 1 din 2014 pentru că lumea și-a arătat părerea despre alternativă nevenind la vot. Trebuie deci creată o enormă amenințare la adresa democrației, o enormă radicalizare – cu prețul creării unei mase de manevră fasciste, de lumpeni și huligani ai Internetului, dar și ai vieții reale, care vineri seara au făcut ce știu ei să facă, fiind conduși spre acest deznodământ de propagandiștii lor de săptămâni bune, ca la viitoarele prezidențiale să nu mai avem atîtea emoții.
Trebuie deci montate provocări, cît mai multe provocări, ca pe urmă facem ca la Catalonia, strigăte că violența poliției spaniole justifică separatismul, și că de ce s-a băgat poliția cînd noi voiam să dăm guvernul jos. E win-win pentru cine le face.
Instrumentul a fost construcția mediatică a unei unice ”diaspore”, bună, muncitoare și democrată din multele, foarte diferite care există. Ea a fost inventată ca să fie manipulată și exploatată, și planul e vechi, aparține lui Viktor Orban, care dînd drept de vot maghiarilor din străinătate, cei care nu trăiesc pe pielea lor consecințele politicii sale și-a asigurat pînă acum vreo trei mandate. De pe timpul lui Băsescu se cerea ca diaspora să voteze cu telefonul mobil și astfel să anuleze votul celor de acasă, care trăiesc cu partidele astea și politicile lor. Concertul propagandistic de lins diaspora undeva a atins zilele astea paroxismul imbecilității, de la miliardele trimise acasă (dacă ar ști măcar să împartă și să priceapă că orice cifră relevantă de acest gen e per capita s-ar vedea că suma trimisă acasă e de fix 59 de dolari pe an, conform estimării foarte aproximative a Băncii Mondiale, deci o sumă de nimic, avem o diasporă de subzistență, cum e și țara noastră) la cei 250 000 de copilași care bocesc că nu au părinții acasă. Îți vine să crezi că dacă dăm jos PSD nu or să mai bocească, sau că o să vină lumea înapoi, cînd majoritatea au plecat sub Băsescu, cînd asta era politică de stat, să gonim forța de muncă excedentară (un ministru de interne al nostru, pedelist, s-a lăudat că nu mai avem jafuri armate că am trimis pe toți borfașii noștri în Occident). Numai în astea trei zile din urmă guvernele german și italian ne-au cerut să ni-i luăm acasă. Iar noi în loc să separăm pe cei civilizați de cei necivilizați și să ajutăm pe cei care muncesc și respectă reguli, inclusiv în cursele de linie, facem elogiul lumpenității, o facem din marginală centrală. E vreun idiot care să creadă că eu am spus că toată diaspora, din care fac și eu parte, e lumpendiasporă? Să ridice mîna! Cine are interesul să le unească? Noi? Nu cred….
Al doilea instrument e campania „Jos penalii”, care nu servește decît la mobilizarea electorală continuă în defavoarea PSD, și la nimic altceva, unu, că nu se pot defini penalii chiar așa lesne (cîștigătorii campaniei noastre pentru un parlament curat din 2004, adică Remeș, Chiuariu, Vlasov, Elena Udrea nu erau penali în 2004, au devenit după ce demascarea penalilor PSD i-a adus la putere…), și doi, că în România îți trebuie o supermajoritate ca să reformezi Constituția deci mai bine ar fi să iei întîi o simplă majoritate să cîștigi alegerile. Mobilizarea nu ar fi rea dacă nu ar consuma toată energia și așa puțină și nu ar închide cercul vicios care sună așa: Unii care nu reușesc să cîștige alegerile, adică să ia în orice fel de alianțe 51 la sută strîng semnături să facă ceva mult mai greu și care necesită o majoritate mai mare, adică să scape de adversarii lor schimbînd constituția, în acest timp NU FAC CE AR TREBUI SA FACĂ, adică să construiască niște partide care să îi reprezinte mai mult decît pe ei, cîteva mii de oameni, și ca atare un corp profesionist și educat care să succeadă PSD și nu crează decît o alterntivă radical populistă, care nu arată mai bine ca PSD:
Și iată așa ajungem la nimic, adică la potențialul opoziției.
Sigur, miile de oameni nevinovați care s-au dus cu copiii vineri seara nu au nici o vină pentru cele de mai sus, puse la cale de profitorii evidenți, cei care cîștigă electoral, cu servciile secrete pe care le controlează, și care au mii de agenți acoperiți în presă și diaspora, avînd buget mai mare decît în Germania, tăiat la rectificare cu peste o sută de milioane. Sau au vreo vină? Oare discernămîntul, mai ales din partea unora care fac revoluție în numele educației și meritocrației, nu e obligatoriu? De ce să te duci la o demonstrație de trîntit guvernul cînd fiind om educat știi că nu ai cum să îl trîntești? For fun? Și mai iei și copiii, că mult or să învețe din politică la un loc unde programul a evoluat de la Muie PSD la Moarte PSD? Eventual le pui rănile pe Facebook dacă îi calcă vreo mașină și ești lansat! De ce să îți spui că nu contează lîngă cine demonstrezi, de ce să îți spui că te reprezintă șoferul cu M…PSD și să nu bagi de seamă că față de acum 13 ani (2004) sau 22 de ani (1996) cînd am reușit să înfrîngem PSD, nu mai avem lideri de societate civilă (cine conduce demonstrațiile astea? Unde e programul lor?), nu mai avem idei (unde sunt echivalentele de azi ale Contractului cu România din 1996, ale Cărții Albe din 2012, etc?), nu mai avem politicieni și am ajuns aliați cu SRI. Pe vremuri ne infiltrau mai ferit.
Involuție pe toate planurile.
Dacă mai e nevoie de vreo dovadă indic articolul (unul din multele practic anonime) apărute zilele astea în exact același colț stînga în exact același ziar care cu exact aceleași cuvinte mă făcea ”praf” pe 13 iunie 1990, ca o cale de a arăta minerilor (altfel ignoranți) pe cine trebuie să caute. Cred că e destul să citiți textul, cu inconfundabile citate din filme dinainte de 1990 și să vedeți poza. Cum se face că revoluția democratică e condusă de acești securiști, care în absența României mari folosesc Realitatea TV și presa online (Cosmin Gușă, cu umor involuntar, povestea zilele astea pe ecran că vorbind el înainte și după 1989 cu șefii servciiilor secrete despre mine a aflat că „nu sunt ce par”, noroc cu șefii Securității că ne dau referințe), și a cui e vina că nu își pun asemenea întrebări oamenii așa zis educați care merg în piețe fără să mai știe demult ce pot rezolva acolo?
A mea nu e. De asta, mulțumind tuturor pentru sfaturile de oportunitate pe care le primesc zilele astea că să îmi fie frică (de democrați) și să îmi văd de treabă, dat fiind că nu am de cîștigat sau de pierdut nimic din tărășenia asta, îmi fac datoria să vă spun cele de mai sus. Ce le poate pielea, știu, pentru că din aprilie poliția germană m-a informat, în urma unei plîngeri a mea pentru niște crime electronice, că deși sunt făcute de criminali, sunt criminali ciudați, care nu par să urmărească cîștigul financiar, ci numai hărțuirea și că nu au prea mai văzut așa ceva. Te cred! E vorba de serviciile democratice române și de lumpenii lor de pe Internet, care au înecat România curată zilele astea în clipuri porno și chemări la moarte.
Toate, în numele democrației, firește. Și cum eu sunt profesorul de democrație, nu mă mir că am ajuns inamicul public numărul unu în aceeași presă de acum 28 de ani.
* Întrucît se spune că marea preocupare a demonstranților e pentru justiție și a anticorupție, îmi permit să linkuiesc ultimele două piese ale mele, una generală în revista Academiei Americane de Știință și Artă Daedalus și una despre cum România copie anticorupția italiană care nu a dus nicăieri, în Journal of Democracy.
Și nu fiți carne de tun zilele astea. De PSD vom scăpa cînd nu se vor mai ocupa ăștia care nu sunt mai buni. Poate chiar mai răi.
Autor: Alina Mungiu-Pippidi
Sursa: România Curată
ALINA MUNGIU PIPPIDI= VIORICA DANCILA
…exact…