„În România clasa de mijloc nu există, iar eu îmi construiesc mesajul pentru acea clasă de mijloc” (Alina Gorghiu, Realitatea TV)
După ce am râs, mi-am dat seama că e exact altfel. În România există o clasă de mijloc- majoritatea celor care stăm pe Fb, pe aici, suntem parte din ea.
Prin clasa de mijloc se înţelege acea pătură urbanizată, burgheză, educată, cu venituri care se învârt în jurul unei medii pe economie, care îşi permit- mai greu sau mai puţin greu- cele necesare pentru un trai decent.
Clasa de mijloc românească este o burghezie funcţionărească- fie că e vorba de funcţionari, profesori, angajaţi la stat, cât şi angajaţi în joburi de „scârţa-scârţa pe hârtie” (vorba lui Caragiale) prin corporaţii şi firme private.
O parte insignifiantă a clasei de mijloc este intelectualitatea, în sensul ei ne-comunist (în comunism oricine făcea o facultate era intelectual), împărţită, ca peste tot în lume, în universitari, artişti, jurnalişti, în „integraţi” şi în „boemi”.
Această clasă de mijloc este foarte mult idealizată. Unii o idealizează atât de tare, încât nu o văd în România. Alţii o rezumă la mediul privat şi îi aplică un discurs ideologic, ţinându-i teoria liberală a chibritului (că…., blablabla „prin noi înşine”, micul întreprinzător, draci laci).
Numai că acest discurs nu prinde la clasa de mijloc. Nici la cea românească, nici la clasa de mijloc a niciunei ţări europene.
Clasa de mijloc nu poate fi ideologizată- iar iluzia liberalilor, că vor putea să transforme clasa de mijloc în propriul său public, este foarte asemănătoare cu iluzia marxiştilor că proletariatul ar putea fi electoratul lor captiv.
Clasa de mijloc are nevoie şi este beneficiarul real al serviciilor sociale- se gândeşte la pensii, se duce la spitale şi îşi foloseşte asigurăril medicale (pentru că are grijă mai mult de sănătate decât cei sărmani, sau cei de la ţară), are meserii relativ instabile şi este mai interesată de o guvernare care să ţină economia stabilă, decât de vreun stat minimal care să lase clasa de mijloc la cheremul patronatului.
Clasa de mijloc este fragilă tocmai pentru că, fiind clasă de mijloc, gustă plăceri aristocratice, dar fără să aibă certitudinile unei rente nobiliare sau garanţia unei mari averi (aceasta fiind caracteristica fundamentală a lifestyle-ului burghez), Clasa de mijloc nu se mai poate mulţumi cu puţin, aşa că spectrul şomajului, pentru ea, este mult mai atroce decât pentru proletariat.
De asta nu e nicio mirare că în clasa de mijloc se oscilează între social-democraţie şi conservatorism, iar liberalismul este foarte puţin prizat.
Deci e tocmai invers, doamnă Alina Gorghiu: clasa de mijloc există, dar discursul dumneavoastră nu este pentru ei.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca Blog
Adauga comentariu