Stânga independentă din România face orice – teorie, bună și aia, dar insuficientă, pledoarie, căciuleală, miorlăială, rățoială, ocazional isterie – numai politică nu.
În principiu, după ce au votat necondiționat cu Nicușor Dan, fără să ceară absolut nimic la schimb, doar pentru “salvarea democrației”, ar trebui să își ia osul și să și-l roadă liniștiți până la următoarele alegeri, când iarăși o să uniți salvăm pe gratis. În fond, Nicușor Dan nu le-a promis nimic altceva decât că o să fie el la putere, nu Simion, iar acum e normal să se ocupe de alegătorii lui cărora le-a promis că va crește cheltuielile militare, va reduce deficitul bugetar și nu va crește taxele, deci, în mod logic, că va reduce cheltuielile nonmilitare ale statului.
Totuși, ar putea, măcar în al treisprezecelea ceas, să facă un apel către singurul partid de stânga din parlament, care deține și pârghiile necesare pentru a bloca sau măcar a mai tempera noua rundă de austeritate, în loc să le explice neoliberalilor că neoliberalismul nu e științific, inimos sau sănătos.
Dar asta ar însemna să ceară PSD-ului să facă politică, adică să riște ceva, să riște anticipatele, în condițiile în care politica fiind conflict, nu există politică fără risc. Doar că ei încă tremură cu lacrimi în ochi pentru că au scăpat, au scăpat de glonțul care le-a trecut pe la ureche, și ar face orice numai să nu-și reviziteze trauma pre-electorală din pricina căreia au dat năvala în cabina de vot cu un unic obiectiv: să fie salvați de balAUR.
Evident, atunci când nu riști nimic și nu negociezi nimic, e normal să nu fii băgat în seamă de nimeni: nici de neoliberalii care își văd mai departe de afacerile lor, nici de PSD care își vede mai departe de combinațiile sale, în virtutea cărora e foarte posibil să își trădeze electoratul pentru a-și salva mandatele, nici de clasa muncitoare care se descurcă cum poate și votează cum știe. Și atunci nu prea mai e clar nici de ce te agiți, cu apeluri la responsabilitate, în condițiile în care oricum nu contezi, nici numeric, nici ca influență, iar asta și pentru faptul că refuzi să joci.
Pe la începutul lui 2021 s-a semnat un apel (stupid) către PSD, prin care i se solicita să nu facă alianță cu AUR, deși PSD nu își declarase niciodată intenția de a face alianță cu AUR. Un fel de poliție politică preventivă care trăda aceeași panică de acum, din pricina căreia e normal să nu primești absolut nimic. E de înțeles de ce aceiași oameni fac acum apel către neoliberali ca să nu mai fie neoliberali, nu către PSD, că cine știe, poate le vine – ferească Sfântul! – ideea să amenințe cu alianța cu AUR sau cu anticipatele în cazul în care Nicușor continuă să ignore complet electoratul pe care PSD se presupune că mai trebuie să-l și reprezinte.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu