Alexandru Racu: „Niște lideri autentici, care dau dovadă de luciditate și viziune, ar trebui să le spună oamenilor adevărul.”

În mod paradoxal, scenariul seamănă cu cel în care li se spune oamenilor să se închidă în case ca să moară virusul – pentru că ne-am speriat și noi, guvernanții, odată cu societatea, și cu contribuția esențială a presei – pentru ca apoi, când într-un final ies din case de nevoie și văd că virusul e tot acolo, să nu mai știm ce să le mai spunem și să ne mirăm că nu mai cred nimic.

Or niște lideri autentici, care dau dovadă de luciditate și viziune, ar trebui să le spună oamenilor adevărul. Mai exact, ar trebui să le spună că așa cum e irațional să te închizi în casă de frica unui virus cu care oricum va trebui să te confrunți când în cele din urmă vei ieși de nevoie din casă, tot astfel e irațional să nu te vaccinezi cu un vaccin care, din păcate, îi mai și omoară pe unii, atâta timp cât șansa să mori de virus e mult mai mare decât șansa să mori de vaccin. Poate că pe termen lung lucrurile or sta altfel – nu știu, dar personal nu cred să fie mult diferite – dar pe termen scurt lucrurile sunt clare: riscul nevaccinării, cel puțin la nivel individual, pentru oameni din anumite categorii de risc, e infinit mai mare decât riscul vaccinării.

Dacă ne temem de necunoscut, atunci oprim toate vaccinurile sau le testăm mai întâi douăzeci de ani, timp în care trăim (cum putem) cu virusul. În loc să cultivăm ficțiunea unei lumi fără virus și a unui vaccin fără efecte adverse, mai bine le spunem oamenilor care sunt riscurile comparate ale carantinării și necarantinării, respectiv ale vaccinării și nevaccinării. Iar dacă nu dispunem, de fapt, de informațiile necesare, le spunem, tot cu argumentele imperfecte și incomplete de care dispunem, care este modul cel mai rațional de a paria. Spre exemplu, dacă joacă FC Barcelona cu FCSB, e rațional să pariezi pe victoria Barcelonei, chiar dacă nu poți băga mâna în foc că Barcelona o să câștige. Când te sui la volan, e rațional să îți pui centura, chiar dacă există posibilitatea ca în urma unui accident să mori pentru că aveai centura pusă, însă e mult mai probabil să mori pentru că n-ai avut centură, așa că îți pui mai centura. Ba mai mult: statul te obligă să ți-o pui.

Pe de altă parte, vaccinarea, spre deosebire de carantinare, nu este obligatorie (și, cel puțin în actualul context, e bine că nu e obligatorie). Mi se pare complet irațional să începi un al treilea lockdown în Italia, deși s-a dovedit deja că abordarea asta are costuri uriașe, beneficiile sunt mai mult decât îndoielnice și, în plus, mai e și obligatorie, în timp ce oprești o vaccinare facultativă pentru că au murit de vaccin – conform datelor oficiale – infinit mai puțini decât ar fi murit din lipsă de vaccin. În plus, această abordare, în speță carantinarea, mai poate avea o brumă de sens doar în ideea în care carantinezi până apare un vaccin, așa cum ni s-a spus la început, și te aștepți ca vaccinul ăsta să apară relativ repede. Altfel e demență curată să distrugi economia și viața oamenilor și a societății pentru că o să moară 0,1% din populație, iar apoi să oprești vaccinarea pentru că au murit 0,000000000001% din cei care s-au vaccinat, în timp ce peste 80% (nu cunosc procentul exact) s-au imunizat (pentru cât de mult timp, nu e clar, dar asta e o altă discuție, în speță discuția despre beneficii în funcție de care putem evalua riscurile).

Drept urmare, în contextul de față – epidemiologic, legal și politic – și date fiind informațiile disponibile, cred că autoritățile române au luat decizia corectă în ceea ce privește vaccinul Astra-Zeneca.

Autor: Alexandru Racu