Alexandru Racu: „NATO i-a invitat pe ucraineni să dea jos regimul de la Moscova cu prețul distrugerii țării lor”

Președintele Zelenski a declarat că refuzul NATO de a institui o zonă de interdicție aeriană deasupra Ucrainei e totuna cu o invitație adresată Rusiei de a bombarda populația civilă din Ucraina.
De fapt, întreaga abordare occidentală a crizei ucrainene, de la bun început, a reprezentat o invitație adresată Ucrainei de a se angaja într-un război proxy cu Rusia, fiind cât se poate de clar, pentru orice om întreg la cap, că NATO nu avea să riște un război nuclear pentru Ucraina. În alți termeni, NATO i-a invitat pe ucraineni să încerce să dea jos regimul de la Moscova cu prețul distrugerii țării lor, iar leadership-ul ucrainean a acceptat această invitație pe care acum ar trebui să și-o asume și ale cărei implicații puteau fi anticipate de orice om politic matur care posedă calitățile necesare unui șef de stat.
Dacă ucrainenii consideră că merită să își transforme țara în Afghanistan 2 pentru a forța ieșirea din sfera de influență rusească, atunci tot respectul pentru eroismul lor plus ajutor umanitar, dar cam atât. Dacă în schimb au crezut că se pot baza pe NATO și d-aia s-au luat la trântă (extraconstituțională) cu Rusia începând cu Maidanul, atunci au fost infantili, iar în politică infantilismul se plătește. Însă
nu e normal ca o planetă întreagă să plătească pentru pariul extrem de riscant sau pur și simplu prostesc pe care l-a făcut Ucraina, încurajată cinic sau complet iresponsabil de NATO care, după cum spune o glumă rusească zilele astea, pare să fie dispus să lupte cu Rusia până la ultimul ucrainean. Și era clar de la bun început că așa va fi, că Ucraina va plăti singură prețul de sânge al conflictului cu Rusia. Dacă au vrut război și consideră că sacrificiile unui astfel de război se justifică, să-l poarte mai departe. Dacă au vrut război pentru că au socotit, prostește, că se pot baza pe NATO, iar între timp și-au dat seama cum stau lucrurile, atunci să ceară pace. Dar nu mi se pare normal să ceară lumii întregi, inclusiv Ucrainei, să se expună riscului de război nuclear pentru cauza lor.
În ceea ce privește relația cu Rusia, lucrurile sunt clare: fără implicare militară, în aer sau pe teren, care să sporească și mai mult riscul de escaladare, dar nici proprietățile rușilor din străinătate nu cred că trebuie exproprietate, ci trebuie toate repatriate cu proprietari cu tot: rușii din Occident expulzați, cu excepția situației când aleg să ceară azil politic, fără nave rusești în porturile vestice, fără avioane rusești în spațiul aerian vestic, fără legături comerciale cu Rusia, în rest, fără conflict militar și fără confiscarea activelor și proprietăților. Altfel spus, nu cred că Occidentul trebuie să se ia la trântă cu Rusia, ci trebuie pur și simplu să îi întoarcă spatele. Dacă Ucraina reprezintă pentru Putin o miză atât de importantă încât e gata, în secolul XXI, să se comporte ca un sălbatic la granița UE, amenințându-i pe vestici că dă cu nucleara dacă nu îl lasă să își ducă la capăt agresiunea, atunci e cazul ca Putin să socializeze și să facă afaceri doar cu statele care tolerează astfel de manifestări, nu cu noi. Până când Rusia își schimbă abordarea.
În fine, ce mi se pare interesant e că se discută despre posibilitate impunerii unei zone de interdicție aeriană înainte să se fi discutat de o măsură mai puțin riscantă și de mai mult bun simț, în speță oprirea totală a consumului de gaz rusesc, care bineînțeles ar arunca economia europeană într-o recesiune catastrofală. Dar o recesiune catastrofală e mai puțin catastrofală decât o conflagrație nucleară. Și totuși, elita vestică pare mai dispusă să își asume ultimul risc, nu pe primul, ceea ce mă duce cu gândul la afirmația lui Zizek care spunea că am ajuns într-un moment istoric în care ne este mai ușor să ne imaginăm sfârșitul lumii decât sfârșitul capitalismului sau poate ne-am obișnuit până la nivelul psihozei cu ideea că putem face ce vrem cu omul, cu mediul înconjurător, cu politica, cu armele, în aceste domenii totul fiind posibil și permis, dar în același timp știm bine că orice voluntarism pică îin fața pieței care îi pedepsește inevitabil pe cei care ignoră logica ei implacabilă.
Dar cred sincer că trebuie impus un embargo total pe gazul rusesc. Întâi de toate, îl va pedepsi pe Putin. Vrei război? Na război! Fără arme, fără confiscări. Ci nu mai cumpăr de la tine, te boictoez, pentru că nu știi să te porți. În al doilea rând, o astfel de măsură îi va pedepsi dur și pe consumatorii occidentali care la rândul lor îi vor pedepsi la urne pe politicienii occidentali care au vrut război cu orice preț cu Rusia, că e pentru democrație, drepturile omului etc., dar se pare că nu cu prețul gazului. Drept urmare, o decuplare de la gazul rusesc i-ar face și pe politicienii occidentali să se gândească de șapte ori înainte să se angajeze într-un joc de sumă zero. Până una alta, ucrainenii stau deja în frig datorită distrugerii infrastructurii țării, iar în condițiile în care au fost împinși de la spate în acest război, chiar nu mi se pare normal să fie singurii pedepsiți. Cred că o pedeapsă economică generalizată le va scoate tuturor războiul din cap. Și poate așa salvăm și planeta.

Autor: Alexandru Racu