În mod normal, dacă mai are un dram de onoare, ministrul de externe australian ar trebui să își dea demisia după scandalul Djokovic.
Bineînțeles, orice stat are dreptul să stabilească cine intră și cine nu intră pe teritoriul său, oricât de absurde ar fi criteriile, deși e sugestiv faptul că principalele voci care urlă acum “cancel Djokovic”, fascistul privilegiat și nevaccinat, sunt aceleași care urlau cu ceva ani în urmă că vor “open borders”, să intre orice oropsit când și cum vrea mușchii lui, adică împotriva fasciștilor care ridică ziduri și garduri.
Repet, fiecare stat are dreptul să stabilească cine intră pe teritoriul său. Dar lucrurile astea trebuie stabilite înainte să se urce cetățeanul unui alt stat în avion, mai ales dacă respectivul cetățean se întâmplă să fie și numărul 1 mondial. A-l trata ca pe ultimul infractor e rușinos pentru o națiune care se pretinde civilizată.
Problema nu e atât că australienii vor să protejeze sănătatea publică prin interdicția impusă lui Djokovic, în condițiile în care au 75000 de cazuri la o populație care s-a vaccinat în proporție de aproape 90% (anul trecut pe vremea asta nu aveau aproape niciunul), dar au, pe de altă parte, doar vreo 10 morți pe zi (România, la vârful valului 4, avea 500, la o populație semnificativ mai mică). Până la urmă, fiecare popor, împreună cu liderii lui, are dreptul să delireze până la capăt în religia lui covid.
Problema e că în loc să îl refuze diplomatic pe Djokovic înainte să se urce în avion, dacă considerau că e cazul să o facă, au ajuns să facă un scandal (ne)diplomatic pe aeroport și să-l interneze pe numărul 1 mondial într-un centru de detenție până la lămurirea legală a situației sale, adică un mahalagism balcanic extras parcă din filmele lui Kusturica, un show jenant pentru o națiune care se pretinde civilizată și îndreptățită să le dea lecții de civilizație balcanicilor necivilizați întrucât nevaccinați. Mai mult însă, consideră acest eșec lamentabil al diplomației australiene ca pe o dovadă de virtute covidiană (respectăm regulile, protejăm sănătatea, îi facem shaming antivaccinistului, întreg ritualul tefelist).
Cel mai grav e că la fel ca și în alte momente istorice când societățile și liderii lor se angajează pe calea făuririi unei utopii, oamenii ajung să se comporte josnic, dar au impresia că josnicia lor e o dovadă de virtute sau de autentică civilizație. Ei sunt mândri că îl fac pe Djokovic de rușine, dar nu își dau seama că se fac pe ei de rușine. Sau cel puțin așa s-ar vedea lucrurile într-o lume normală.
În fine, mai e și o dimensiune penibil-resentimentară. Prostul când dă cu oiștea în gard, n-o să recunoască că a fost prost (niciun prost nu recunoaște). În schimb, o să își verse nervii pe nevastă, pe copil sau pe vecinul care n-are bască, pentru că dacă avea, n-ar mai fi dat prostul cu oiștea în gard. Iar dacă se întâmplă ca vecinul să mai fie și un privilegiat care are privilegiul de a nu respecta regulile pe cât de ineficiente, pe atât de barbare, pe care și le-a autoimpus prostul, atunci să vezi cum o să-l pună prostul la punct pe “ăsta de se crede mai deștept decât noi. Noi stăm în casă și ne vaccinăm ca să oprim covidul, iar ăsta își permite să umble teleleu! Și carevasăzică pentru ce? Pentru că dă el bine cu racheta în minge? Adică el încă n-a auzit că asta (sportul alb) e o activitate neesențială – ca și școala, religia, cultura și toate celelalte componente ale civilizației – și contează doar biologia, sănătatea și boala, care ne face pe toți egali? Lasă că îi arătăm noi privilegiatului, acuș îi dăm un cancel și o lecție de (autentică) democrație covidiană!
Așa și cu Djokovic și cu australienii sau alte națiuni pretins civilizate. Demersul lor de “a opri pandemia” prin lockdown și vaccinare a eșuat, chiar dacă lockdownul a salvat vieți când circulau variante mai agresive ale virusului (dar cu ce preț? și să îi văd eu cum stau închiși în casă până la Apocalipsă sau până apare următorul vaccin, mai eficient decât ăsta!), iar până acum vaccinul a redus semnificativ presiunea de pe sistemul de sănătate (cel puțin asta rezultă din exemplul românesc și al altor câteva țări care au catadicsit să facă publice datele) acolo unde s-au vaccinat categoriile vulnerabile (din care Djokovic nu face parte, deci pentru cei ca el e mai degrabă o problemă personală de gestionare a riscurilor individuale și prea puțin o problemă de sănătate publică). Însă vaccinul a avut un impact neglijabil asupra transmisiei, cel puțin în cazul României, acolo unde, de bine de rău și cu întârziere, INSP-ul și presa locală au pus la dispoziția populației datele fundamentale (care pentru multe alte țări sunt pur și simplu de negăsit în presa internațională). În orice caz, nu există niciun argument clar care să arate că nevaccinarea lui Djokovic ar putea crește transmisia (sau mai bine spus explozia) covidului în Australia care nu a putut fi oprită nici de vaccinarea a aproape 90% din populație, nici de “cel mai lung lockdown” de pe planetă.
Așadar, regele e gol, iar “populiștii” de pe toate meridianele văd asta, chiar dacă și ei văd doar jumătatea lor de adevăr. Dacă obiectivul ar fi fost doar aplatizarea curbei prin lockdown pentru a le oferi categoriilor vulnerabile șansa de a se imuniza prin vaccinare, nu pe cale naturală (o șansă de care cei mai mulți bătrâni din România au ales oricum să nu profite), și dacă am fi în stare să admitem că vaccinul doar a redus semnificativ mortalitatea și presiunea de pe sistemul de sănătate, dar nu a oprit și nu va opri pandemia, atunci am putea să tragem linie, să vedem unde am greșit și cât ne-a costat și să vedem ce facem de acum înainte, lăsându-l în același timp pe Djokovic să își vadă de meseria lui, căci nevaccinarea atleților nu are nicio legătură cu probleme noastre reale. Dar cum obiectivul a fost și continuă să fie “oprirea pandemiei”, “covid zero”, “abolirea morții” ș.a.m.d., adică nu un obiectiv realist, rațional și smerit, ci unul deopotrivă utopic și isteric, continuăm să ne maltratăm populațiile și să îi îmbogățim pe Pfizer&friends cu un vaccin a cărui utilitate generală (pentru toți, începând cu sugarii) și recurentă (dacă se poate de patru ori pe an) pur și simplu nu a fost demonstrată. Și îi facem shaming tefelist lui Djokovic.
PS: De fapt, noi nici nu știm care e raportul dintre procentul de decedați vaccinați și procentul de decedați nevaccinați în Uniunea Europeană. Știrea e de negăsit în presa internațională unde găsim doar acuzațiile Ursulei la adresa nevaccinaților, lipsite de probe. Pentru că fanii științei nu mai au nevoie de argumente, ei “cred” în știință (ceea ce înseamnă că în continuare cred că pandemia nu s-a oprit în Australia pentru că mai sunt încă 10% care nu s-au vaccinat) și se bucură de ocazia istorică de a-i închide și a-i fugări pe “populiști” cu seringa. Nici liderii lor nu consideră că e de bun simț ca măcar să încerci mai întâi să-i convingi pe antivacciniști (admit că e extrem de greu, de fapt, de cele mai multe ori e imposibil, dar eu măcar am făcut efortul, cu puținele mijloace care mi-au fost puse la dispoziție, căci altfel de doi ani de zile “știința” ne bombardează cu emoții, dar ne lasă să săpăm singuri după cifre în subterana internetului, poate poate om găsi ceva). Nu, ei intră direct cu pulanul în populime.
În fine, degeaba tragi linie, că nu ai cu cine să discuți. Adevărul e prins la mijloc între două cete de isterici și are prea puțin partizani. Spre exemplu, manipularea ieftină pe care o răspândeau cu ceva săptămâni în urmă antivacciniștii, acea hartă care arăta România verde în timp ce Europa era roșie (dar care scotea în evidență infectările, nu decesele, unde România e mult deasupra mediei vest-europene; care nu ținea cont de identitatea decedaților, că dacă mor și la ei, ca și la noi, cu precădere tot nevaccinații, atunci decesele din vest de covid nu sunt un argument împotriva vaccinării, ci un argument în plus pentru vaccinare; și care, nu în ultimul rând, compara România cu Europa în momentul în care la noi valul se termina, iar la ei abia atingea vârful, și era normal să se termine la noi mai întâi dacă la noi a început mai întâi) nu e cu nimic mai prejos de manipularea la fel de ieftină șeruită în urmă cu câteva zile de Rovaccinare și prietenii de la G4Media, carevasăzică “vocea științei”, și care demonstra eficacitatea vaccinului în prevenirea deceselor pe baza unor date comparate de la începutul lui noiembrie, când noi abia începuserăm să coborâm, iar ei abia începuseră să urce. Superbă logică. Și într-un caz, și în celălalt. Între timp, nu știm ce s-a mai întâmplat, că Ursula nu ne spune, ea dă direct cu pulanul. În fine, pur și simplu nu ai cu cine să discuți și orice spui poate fi folosit împotriva ta de cealaltă tabără de țicniți. D-aia am și tăcut cu privire la acest subiect absurd pentru o lungă perioadă de timp.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu