De când a început acest război tragic și stupid, am tot auzit tot felul de inconștienți, atât atlantiști, cât și putiniști, pe cât de idioți, pe atât de încrezători în capacitatea taberei lor de a obține o victorie totală, numai să vrea.
Unii îmi explicau cum o să se prăbușească Rusia ca un castel de cărți de joc (de fapt, cândva prin octombrie 2022, Caramitru Jr. îi mai dădea maxim 48 de ore) și cum o să o radă NATO de pe fața pământului. Alții îmi explicau cum o să se retragă americanii cu coada între picioare din toată Europa de Est de frica rușilor fioroși.
Niște discursuri infantile care au jucat un rol esențial în construirea și conservarea consensului pro-război. Evident, niciunul dintre idioții ăștia n-ar putea să explice de ce totuși nu și-a adjudecat nimeni până acum victoria categorică dacă obținerea ei chiar a fost și este floare la ureche.
În realitate, NATO poate să distrugă total Rusia, la fel cum și Rusia poate să distrugă total NATO, ecuația strategică rămânând neschimbată de la finalul războiului rece. Tocmai d-aia nu s-au distrus reciproc, ci doar s-au amenințat, distrugând în schimb, bucată cu bucată, biata Ucraină, transformată în câmp de bătălie și proxy al NATO.
Faptul că nu s-a ajuns la scenariul distrugerii reciproce garantate demonstrează că cei de la vârful marilor puteri nu sunt chiar la fel de tâmpiți ca susținătorii lor din presă și “de pă rețele”. Totuși, mă tem că simplul fapt că s-a ajuns la acest război tragic și stupid arată și că elitele încep să se semene tot mai mult cu idioții de la bază care le susțin; fapt deopotrivă inevitabil și îngrijorător.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu