Discursul inaugural al lui Nicușor Dan a fost un discurs sec, de birocrat european, nu un discurs de lider al unei națiuni. Nu a avut niciun fel de înrădăcinare istorică și a fost complet lipsit de viziune, nu s-a remarcat prin nicio idee unificatoare, nu a spus nimic despre cine suntem, ca popor, de unde venim și încotro ne îndreptăm, nu a atins nicio coardă emoțională și prin urmare nu are cum să mobilizeze, să inspire încredere și să unifice.
Doar a enumerat o serie de obiective administrative, cele mai multe dintre ele vag definite, fără să schițeze măcar modul în care ar putea fi abordate, adică nu a fost în stare nici măcar să articuleze un discurs decent de prim-ministru, dacă discursul de șef de stat și lider al unei națiuni îi era complet inaccesibil. Discursul inaugural al lui Ciolacu de la preluarea celui de-al doilea mandat de prim-ministru, chiar și presărat cu unele prostii culese, probabil prin consilieri, de la unii telectuali care băteau câmpii în online, a fost net superior.
Cred că discursul în cauză e cea mai bună ilustrare a viziunii marxiste asupra socialismului ca administrare a lucrurilor ce înlocuiește guvernarea oamenilor. Partea mai proastă e că nu urmează o împărțire după principiul de la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi, ci o nouă rundă de austeritate după principiul, deja testat, de tip scapă cine poate.
Speram că era Iohannis s-a terminat. Mă tem că abia începe. Și deja m-am plictisit.
Autor: Alexandru Racu
…”Discursul inaugural al lui Nicușor Dan…” ce te face sa crezi ca ”discursul” i-a apartinut? poate in îngălat bîlbîit sa ”creeze” un minim de ”discurs”?