După o discuție cu un prieten pe Facebook, m-am documentat un pic cu privire la subiect și mărturisesc că realmente m-a luat cu fiori pe șina spinării.
SUA și Canada trec acum prin cel de-al treilea și cel mai devastator val al epidemiei de opioide și de când se luptă cu drogurile nu a fost niciodată așa de rău. În ultimii douăzeci de ani, rata deceselor cauzate de supradoză a crescut de cinci ori, iar în 2021 au trecut de pragul de 100000 de decese pe an.
În primul val epidemiei de opioide, din anii 2000, marketingul agresiv al companiilor farmaceutice și, bineînțeles, complicitatea FDA-ului, au umplut piața americană cu opioide prescrise cu tot mai multă ușurință, dându-li-se asigurări pacienților că potențialul de adicție e neglijabil (nu cunosc exact detaliile, dar în mare cam asta e povestea). După care a urmat o epidemie de adicții și supradoze, în special în rândul celor care, date fiind noile practici medicale, și-au putut procura cu tot mai mare ușurință opioide pentru a le folosi nu pentru tratamentul durerii, ci în scopuri recreaționale.
Când autoritățile au început să ia măsuri tot mai drastice pentru a restricționa accesul la opioide pe bază de prescripție, dependenții, al căror număr crescuse exponențial, s-au îndreptat către piața neagră pentru a-și procura, în mod ilegal, heroină. Acesta a fost al doilea val.
Al treilea val care face ravagii a început recent, când traficanții au început să înlocuiască heroina cu fentanilul, care a devenit, de departe, the number one killer. Fentanilul există din anii 60 și e un opioid de 50 de ori mai puternic decât heroina, cu potențial de adicție mult mai mare. Se prescrie în mod normal bolnavilor de cancer în fază terminală.
Însă pe cât de letal și de aditictiv e fentanilul prin raport cu alte droguri, pe atât e de ieftin, prețul de producție reflectându-se în prețul distribuției. Cu 10$ poți să-ți cumperi 2 miligrame, care sunt suficiente pentru a te trimite pe lumea cealaltă dacă organismul nu e obișnuit cu genul acesta de substanțe (dacă e, e nevoie de un pic mai mult, dar oricum ajungi repede la destinație).
Mai grav e faptul că fentanilul poate fi amestecat cu alte droguri – amfetamine, cocaină, benzodiazepine contrafăcute; recent, poliția din New York a început să găsească chiar și în marijuana – iar această practică e super-rentabilă pentru dealeri. Pe de o parte pentru că scade prețul de producție al drogului, fentanilul fiind, așa cum am spus, mult mai ieftin de produs decât drogurile cu care este amestecat (și e tot mai des produs la nivel local, ceea ce iarăși scade prețul de producție); pe de altă parte deoarece, în mod paradoxal, amestecul cu acest drog ieftin crește valoarea produsului final – drogul amestecat cu fentanil e mai adictiv și oferă satisfacții mai intense deci aduce și mai ales păstrează o clientelă mult mai numeroasă. Profiturile sunt enorme, iar asta, bineînțeles, duce la o explozie a “investițiilor”.
Partea mai proastă e că te omoară mult mai repede și mai ușor, iar partea și mai proastă e că în multe cazuri consumatorii nici nu știu ce consumă de fapt. Au fost cazuri de puști care au crezut că servesc cocaină sau metamfetamină la o petrece, fără să știe că sunt amestecate cu fentanil, iar unii dintre ei nu au mai apucat a doua doză în condițiile în care uneori dealerii mai greșesc doza și un miligram în plus e suficient ca să dai imediat colțul. La nivelul ăsta, nici nu mai vorbim de cultivarea dependențelor prin trafic de droguri, ci direct de otrăvire în masă, care afectează toate clasele sociale. Cifrele vorbesc de la sine, la fel și sirenele salvărilor care răsună tot mai des în zonele calamitate din marile orașe ale Americii de Nord.
Ce urmează?
Greu de spus. Sunt voci care militează tot mai insistent pentru legalizare, astfel încât toxicomanii să știe măcar ce cumpără, că nu e amestecat cu fentanil, iar în cazul în care iau fentanil să nu existe erori de dozare (altfel, dealerii nu și-au propus să-i omoare, că n-ar avea sens să își omoare clienții; interesul lor e să-i țină cât mai mult în viață; dar e o industrie subterană, improvizată, care mai dă greș; dar chiar și la dozaj corect, mult nu reziști). Alții probabil că vor solicita, din contră, înăsprirea pedepselor. Dată fiind dimensiunea dezastrului, probabil că vor fi tot mai mulți care vor pleda pentru soluția singaporeză. Între timp, piața liberă dar ilegală operează o selecție naturală tot mai brutală și s-ar putea ca la un moment dat să se prăbușească la fel cum s-a prăbușit și piața imobiliară în 2008, în condițiile în care lăcomia individuală creează, pe termen lung, o problemă colectivă inclusiv pentru dealeri. Căci pe de o parte cei prinși în ghearele dependenței se curăță mai repede și mai ușor ca niciodată, iar pe de altă parte e de presupus că fenomenul va băga frica și în potențialii noi clienți. Simplu spus, a devenit mult mai riscant să te droghezi, pentru că te poți trezi că consumi fentanil, cu consecințele de rigoare, chiar și dacă nu asta intenționai să faci. Și poate că asta îi va face pe mulți să nu mai pună gura pe droguri, indiferent ce scrie pe etichetă. Deși, pe de altă parte, vremurile sunt tot mai deprimante, societatea e tot mai atomizată, iar asta nu poate decât să alimenteze cererea de stupefiante.
Dincolo de chimie și statistici, rămân dramele personale copleșitoare ale bieților oameni. În egală măsură, te apucă groaza și ți se rupe inima.
Între timp, în România, niște autorități inepte și corupte sunt total nepregătite în fața unei eventuale globalizări al celui de-al treilea val al epidemiei americane, care s-ar putea să ajungă și la noi pentru a face ravagii în rândurile unei generații care, din păcate, nu duce lipsă, după treizeci de ani de experimente educaționale “ca afară”, de capete seci și suflete pustiite, tocmai bune pentru a fi umplute cu substitutul narcotic de sens al vieții.
În orice caz, cei care aveți copii, aveți bine grijă de ei, căci vremurile sunt crâncene, prădătorii s-au sălbăticit și mai mult, iar, deseori, pentru potențialele victime chiar nu mai există o a doua șansă.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu