Alexandru Racu: Declinul hegemoniei americane (pe repede înainte)

Ce o fi zis Trump? Numai Putin să se afunde într-un război fără sfârșit în Ucraina? De ce să n-avem și noi faliții noștri? Hai să-i arătăm că putem și noi să fim la fel de proști, dându-i astfel și o nesperată mână de ajutor.

Ce-i drept, Putin a putut să sacrifice câteva sute de mii de soldați ruși, poate chiar un milion, în încercarea de a salva aparențele. Ba mai mult, din câte se pare, chiar a reușit. Căci chiar și în condițiile astea, datele disponibile indică faptul că operațiunea militară specială încă se bucură de un sprijin masiv în rândul rușilor.

În schimb, Trump a pornit la drum cu un sprijin de 25%. Și evident, nu va putea salva aparențele prin sacrificii umane precum cele pe care le-a făcut Putin, că America nu e Rusia. Rămâne să se bazeze doar pe alternative facts.

Pe de altă parte, s-ar putea să nu-i fie prea ușor să iasă din aventura în care a intrat, în condițiile în care războiul e un sport care se practică în cel puțin doi. Dacă Rubio a declarat că SUA a intrat în război pentru că Israelul urma să atace oricum, nu văd cum ar putea să se mai retragă SUA în ipoteza în care Iranul are de gând să continue să bombardeze Israelul și aliații din Golf, inclusiv bazele militare americane, după eventuala retragere americană, și dacă se dovedește că dispune de mijloacele necesare pentru a continua să le producă pagube serioase, poate îndeajuns de serioase încât Israelul va ajunge la concluzia că, odată retras din joc aliatul american, nu se mai poate apăra decât cu armele nucleare.

Sau cine știe, poate la fel ca în cazul ucrainean, după ce a dat foc la Orientul Mijlociu, SUA va transfera Uniunii Europene responsabilitatea de a suplimenta antiaeriana Israelului și statelor din Golf cu necesarul de interceptori (dar de unde atâția interceptori?) în schimbul renunțării pretențiilor americane la Groenlanda. Deci 10% pentru apărare. La ce fețe de Times New Roman au Ursula și Kaja Kallas, nu m-ar mira ca oferta să fie acceptată.

Evident, rușii au tot interesul să-i țină pe americani blocați în Orientul Mijlociu cât mai mult timp. În cazul chinezilor, problema e un pic mai complicată: pe de o parte, nu pot lăsa să cadă Iranul deoarece următoarea stație a trenului Apocalipsei va fi Taiwanul. Ba mai mult, după ce americanii își epuizează stocurile de armament în Orientul Mijlociu și își fac praf reputația de mare putere, pot chiar să încerce să ocupe insula. Sau măcar câștigă timp și vor sta liniștiti mulți ani de acum înainte. Pe de altă parte însă, în timp ce rușii fac bani din exporturi, chinezii pierd procente din PIB din pricina creșterii costului importurilor de energie de care încă depind în mare măsură.

Între timp, jurnaliștii, influencerii și intelectualii de la București îl ridică în slăvi pe Trump și îndeamnă din nou la lichidarea agenților putiniști care cică vor pace, nu război. Deci sunt cu Putin, firește. Pe cei care sunt plătiți pentru asta îi înțeleg. În caz de înfrângere suficient de gravă ca să ducă la schimbarea sferelor de influență, vor întoarce armele.

Dar sunt unii dintre ei, săracii, care chiar iubesc din tot sufletul hegemonia americană. Doar că sunt atât de bătuți în cap și atât de iobagi în adâncul sufletului lor, în ciuda disprețului “boieresc” pe care îl afișează față de românii simplii, încât nu pot decât să slăvească și această ultimă cruciadă democratică. Deși, fapt evident pentru oricine mai are un dram de luciditate, ea nu face decât să accelereze declinul acelei hegemonii pe care o adoră cu fervoare religioasă și fără de care se simt pierduți, pradă sigură pentru hienele suveraniste care atât așteaptă.

SUA pierde bani, toacă armament aiurea, pierde prestigiu, își subminează alianțele din Europa și Orientul Mijlociu, dând apă la moară antiamericanismului și antisemitismului care bat record după record în materie de răspândire și intensitate. Noroc că AUR doar mimează opoziția, probabil pentru că e controlat de sistem, în timp ce Șoșoacă e prea nebună ca să aibă șanse reale de a se apropia vreodată de putere, căci altfel, cu benzina la zece lei ca bonus la austeritatea lui Bolojan, polul suveranist ajungea lesne în câteva luni la peste 50%.

Chiar și așa, pe termen mediu și lung, tsunami-ul anti-establishment nu va putea fi oprit. În America cel puțin, vechiul establishment democrat înțelege încotro merg lucrurile și încearcă (fără sorți de izbândă, cel puțin pe termen mediu și lung, dacă mă întrebați pe mine) să profite de pe urma dezintegrării MAGA pentru a se reinventa. La noi, nici atât. Suntem prea papagali și prea sclavi ca să susținem cu propria minte vreo cauză în care credem cu adevărat, fără a ne conforma întru totul ordinelor primite de la înalta stăpânire. Cum bine remarca un amic de pe Facebook, toți ăia care ne-au spus până acum că cine e cu Trump e cu Putin s-au reorientat și ne spun acum că cine nu e cu Trump, chiar și când își rupe gâtul de prost ce e, e cu Putin.

În fine, fiecare pasăre pe limba ei piere. Și piere așa cum merită să piară, oferind un spectacol jalnic al degradării sufletești și intelectuale, în timp ce în alte țări, nu foarte îndepărtate, mor pe capete oameni nevinovați și toată omenirea sărăcește, simțind că a fost luată ostatică de o clică de nebuni, care nu știu ce plagă apocaliptică să mai inventeze.

Să sperăm că nu vom pieri și noi cu elita noastră de papagali și târătoare, că mai există viață după ei, nu doar o lungă iarnă nucleară.

Autor: Alexandru Racu