Alexandru Racu: “Ceea ce fac acum David, Nicu și Ilie nu are nicio legătură cu conceptul de reformă. E un măcel”

Trecând peste ideile idioate ale multor tefeliști referitoare la conținutul și metodologia educației, ceea ce fac acum David, Nicu și Ilie nu are nicio legătură cu conceptul de reformă. E un măcel. Pur și simplu se pișă pe educație și pe toate beneficiile ei, economice, politice și culturale, ca să le rămână bani pentru securiști, pensii speciale, subvenționarea profiturilor companiilor energetice, diverse țepe ale mafiilor de partid și armamentul Ursulei.

O reformă, menită să îmbunătățească calitatea actului educațional, ar fi implicat un proces de selecție, un audit. Adică să-i dea afară pe ăia incompetenți și nesimțiți și să-i păstreze pe cei competenți și cu autentică vocație didactică. În schimb, ei dau afară suplinitorii și păstrează titularii, fără să se uite ce titulari dau afară și ce suplinitori păstrează.

Ce pot să vă spun eu din experiența mea profesorală în mediul universitar e că în România titlul e deseori irelevant. Sunt în universitățile din România asistenți sau profesori la plata cu ora mult mai bine pregătiți decât unii conferențiari și profesori universitari. Oricui îi pasă în mod autentic de educație va face tot posibilul ca să-i păstreze pe primii și să scape de ultimii.

Însă sunt convins că statului român îi lipsește capacitatea instituțională pentru a audita în mod profesionist orice instituție, nu doar școlile. Sunt convins că întreaga “reformă” bolojdanistă se va baza pe aceeași mentalitate îngustă, contabil-barbară, care chiar și în termeni strict economici generează, pe termen mediu și lung, pagube masive pentru niște beneficii minuscule pe termen scurt. De fapt, ținând cont de ce tâmpenii scot pe goarnă olimpicul Nicușor și “somitatea” neamului, mutată de la cârma UBB la minister, mă tem că nu le lipsește doar capacitatea instituțională, ci și reperele de bază, adică simpla capacitate de a distinge între un profesor bun și unul prost.

Așadar, statul bolojdanist nu reformează, ci dă cu barda. Taie cu drujba. Ceea ce face acum seamănă mai degrabă cu o mineriadă. În iunie 1990, minerii au devastat Universitatea din București în numele dictonului “noi muncim, nu gândim”. În mod paradoxal, acesta e exact tipul de electorat pe care îl produc nicușoriștii cu “reformele” lor și pe care îl merită cu prisosință. Mai devreme sau mai târziu, se vor reîntâlni cu el.

“Sunt și oameni bine intenționați care sunt nemulțumiți de școală, vin cu exemple punctuale de profesori care nu-și fac treaba, nu vin la ore, nu-și știu propria materie. Argumentul nu merge însă în favoarea unor David-Bolojan. Dacă voiau să mai schimbe din cadrele incompetente, nu tăiau pe ani de zile șansa unor tineri buni de a mai intra în învățământ! Prin mărirea normei, ei dau afară mulți profesori cu un contract pe termen determinat și apoi îngheață angajările. Profesorii care nu vă plăceau, dar erau titulari, vor avea și mai multe ore, și mai mulți copii. Trimiteți-i mulțumiri viziunii excepționale din capul lui „Bolo”.”