Reîntoarcerea în Rusia a lui Alexei Navalnîi seamănă cu o invitație la a-l martiriza. E ca o mutare de șah adresată lui Putin.
Dacă liderul de la Kremlin îl elimină, iese prost. La fel și în varianta în care-l lasă să-și facă jocul.
E aici un amestec de inconștiență, curaj, de nevoie năucitoare de captare a atenției și de sete de putere ieșit parcă din paginile literaturii ruse. Dar pe fundal e și altceva- am urmărit mimica lui Alexei Navalnîi, mișcarea ochilor. E dintr-o familie cu personajul interpretat de Anthony Perkins, în „Psycho”, celebrul film al lui Alfred Hitchcock.
Știu că nu prea există presă serioasă, dar e de-a dreptul criminal să promovezi un instabil, numai fiindcă nu-ți convine cineva sau o superputere.
E cert ca plăcile tectonice ale geopoliticii sunt în mișcare, iar aparențele se suprapun doar câteodată cu adevărul.
În niciun caz, nu m-aș aventura să spun că manifestațiile pro Navalnîi din Rusia sunt acțiuni pentru libertate și democrație, când aceste cuvinte s-au fâsâit inclusiv la Washington.
Navalnîi e un virus introdus pe filieră germană la Moscova, pentru o încercare de resetare a Rusiei, cum a fost Lenin în 1917.
Dacă Kerenski îi împușca pe Lenin și pe bolșevicii care l-au însoțit din exil spre casă, în călătoria cu trenul sigilat oferit de nemți, pentru trădare, istoria avea alte pagini. Dar a fost să fie ca primul virus să-și provoace epidemia.
Pentru România, în eventualitatea că Navalnîi va ajunge la Kremlin, s-ar putea ca timpurile cu Volodea să aibă izul zilelor de vacanță.
Autor: Alexandru Petria