Despre legalizarea căsătoriilor între gay, că fierbe poporul, pe siturile ziarelor, pe Facebook. Nu-s adeptul corectitudinii politice, nu-s ipocrit, așadar o s-o dau direct, fără înconjur – e o imensă prostie!
Treacă-meargă, să și-o avanseze în dos cu vaselină într-o veselie, e mișmășeala lor dacă așa îi furnică. Însă nu cred că-s ok, când lumea e înveselită de bunăciunile de femei. Or, dacă ei sunt normali în ceea ce pretind public, nu-s eu. Și-s normali și poligamii, și cei care înghesuie oi sau găini. Ba și tăcuții necrofili.
Că s-au legalizat căsătoriile gay în mai multe țări, nu e un argument care să mă convingă. Și nici să-mi șteargă sila în legătură cu unde a ajuns omenirea. De ce să îngurgităm, pe nemestecate, rahaturi de ici și colo? Doar din teama ca nu cumva să fim etichetați, de agresivii propagandiști pro homo, drept înapoiați, împotriva drepturilor omului? Oho, dar nu cred că progresul civilizației s-a născut din sexul cu dosul, cum nici democrația. Când a generat automat sexul plus valoare, o descoperire senzațională? Sexul de orice fel, ca să fiu exact. Apoi, drepturile omului nu înseamnă legiferarea tuturor pretențiilor.
Această minoritate sexuală încearcă, pe toate căile, și uneori reușește, să-și impună dictatura.
Te iubesc cu păr pe piept nu-i de mine, nu servesc.
Nu cumva să credeți că sunt un damblagit religios, și că religia mi-a format opinia. Nu. Mă gândesc doar la pruncii unor asemenea cupluri. Adoptați, desigur. O să se dezvolte cu torente de complexe. Tarați, în bătaia de joc a celorlalți copii. Și, să te ferească Dumnezeu de sadismul copiilor…! Ce zice un astfel de cuplu copilului, că a supt lapte, când a fost mai mic, de la tata?
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria