Dacă scoți Hollywood-ul din ecuația Americii și creștinismul din cea a Europei, rămân două ruine a ceea ce au fost odată.
Cartea eliminării creștinismului din structura decizională europeană e ca și jucată, iar cu adoptarea unor criterii demente la jurizările pentru Oscar, filmul american o să fie moartea pasiunii.
Cine să mai creadă „adevărurile” americane fără propaganda filmelor de până acum, prin care reușeau să-și vândă atractiv și crimele statale? Hai să ne analizăm: nu pentru ele au fost și sunt simpatizați? Mă îndoiesc că pentru mercantilismul lor, în care treci orice aspect al vieții prin filtrul banului, aroganța și incultura deja proverbială.
Hollywood a înălțat imagistic America, tot el poate s-o termine ca imperiu.
Creștinismul a dat măreție Europei… dar ne aflăm unde ne aflăm.
NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
Adauga comentariu