M-am întrebat, până la exasperare, de unde vine vitalitatea de invidiat a ideilor comuniste și socialiste. De ce rezistă, ba chiar se înnoiesc constant, deși aplicarea lor a dat rateuri usturătoare? Cărțile citite nu m-au ajutat, dar nu exclud că nu le-am luat în mâini pe cele potrivite.
Am găsit, cred, răspunsul adevărat, după o grămadă de timp, în care am judecat tăind firul nu în patru, ci în zeci, și parcă am ieșit din ceață- oamenii speră în continuare la un rezultat favorabil, în cazul aplicării ideilor, deoarece, în situațiile care sunt deja proiecții ale trecutului- regimurile comuniste, ele au avut parte de-o viață în adversitate, nu au avut ocazia să se dezvolte în liniște, fără amenințări din partea altor state mai puternice, în absența blocajelor economice ordonate de inamici. Consider că e pe val raționamentul că, într-un climat de pace, neantagonic, ar da rezultate favorabile, altele decât le știm.
Parcă Marx spunea că ideile sale ar avea șanse de izbândă aplicate în Germania, de exemplu. Și, probabil, n-a călcat aici greșit în judecată, deși el se referea numai la condițiile economice locale propice, la maturitatea industriei, a societății în ansamblu. Dar hai să mergem mai adânc și spun că numai țările bogate ar avea succesul de partea lor și fiindcă nu ar avea cine să le pună bețe în roate din exterior, să le torpileze economic și financiar, să le sărăcească. Venezuela sau Cuba n-au cum să sancționeze economic SUA, s-o ruineze, doar inversa e valabilă. Nu prichindeii iau cu forța mâncarea, în pauze, de la golanii școlii. Și, da, politica internațională e o dictatură a golanilor.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria Facebook
Adauga comentariu