Analize și opinii

Alexandru Petria: “Cei goi și morți, cei vârâți în saci de plastic”

Dintr-o jenă de a gândi oroarea și-a o reda în cuvinte, am evitat să scriu, măcar câteva rânduri, despre ceea ce m-a șocat și dezgustat cel mai mult în perioada pandemiei. Mă refer la victimele covidului din spitale. La cei morți și vârâți, în pielea goală, în saci de plastic. Ca niște gunoaie, de care societatea vrea să scape, rușini de care n-ar mai vrea să știe. Demnitatea și respectul în fața morții sunt abolite. Precum într-un abator.

Zile la rând, mi-am imaginat că-i văd pe cei dragi vârâți în asemenea saci. Părinții, pe apropiați. Obsesiv. Și simțeam că-s gâtuit, fără să fiu în stare să articulez niciun sunet. Grozăvia fără o motivație logică necontestabilă era o povară care creștea doar tăcerea. Ce să zici, cum să zici, ca să rămâi ceea ce ești în fața bestialității?

Acum îi înțeleg cu adevărat pe supraviețuitorii lagărelor de concentrare și ai pușcăriilor politice, care aveau un fel de pudoare sau reținere să povestească trecutul, la documentarea pentru câte un articol. Ori pur și simplu când refuzau să-și reamintească față în față ce au îndurat. Pierzi din omenesc rostind neomenescul aplicat oamenilor. Cumva, te umpli de bestialitatea bestiilor, adevărul fiind peste limita suportabilității. Cuvintele sunt prea mici pentru nedreptățile rulate sistemic, rece, unde sentimentele sunt aneantizate.

Morții îngropați goi în saci de plastic sunt o rușine pentru civilizație.

Cum mai putem să ne pretindem oameni procedând așa, mai ales după Auschwitz, unde moartea a fost total desacralizată? Chiar n-am reținut nimic din istorie? E atâta lipsă de umanitate, că și revolta e o autosfâșiere.

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este
Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Nu sunt de vina cei care au facut grozaviile astea, ci aceia care au permis sa se intample. Daca accepti sa-ti fie ingropati parintii si bunicii ca niste gunoaie nu mai ai dreptul sa te numesti fiinta umana.