Detroit, cel mai mare al 18-lea oraş din Statele Unite ale Americii este îngropat în datorii. Pentru a ieşi din criză, afacerile comunităţii vor fi conduse de un manager care va avea puteri depline.
La nivel micro, situaţia din Detroit este similară cu cea din statele PIGS. Diferenţa este că oraşul american nu are în spate niciun Fond Monetar Internaţional, sau o Bancă Central Europeană care să îi vină în ajutor. În aceste condiţii, singura soluţie a rămas reducerea la maximum a cheltuielilor, în condiţiile în care, numai la nivelul lui 2009, datoriile oraşului se cifrau la 2,45 de miliarde de dolari, la venituri de 1,28 de miliarde de dolari. Mai mult, comunitatea trebuie să achite penalităţi de aproximativ 400 de milioane de dolari, ca urmare a unor contracte nerespectate încheiate cu două unităţi bancare, care au ajutat municipalitatea să împrumute bani în 2009. „Detroit era cândva al şaselea cel mai puternic oraş american, dar în ultimii ani şi-a pierdut jumătate din buget şi toată industria auto”, a declarat pentru 24/7 Wall Street Ted Damutz, senior credit officer for Moody’s Investors Service in Chicago.
Detroit a ajuns astfel în imposibilitatea de a se autoguverna şi îşi va pierde practicsuveranitatea. Trezorierul statului Michigan şi-a luat deja misiunea de a evalua situaţia finananciară a oraşului, ceea ce înseamnă că în viitorul apropiat conducerea municipalităţii va fi preluată de un manager de urgenţă. Acelaşi lucru s-a mai întâmplat în SUA în oraşul Flint situat la nord de detroit şi în Pontiac.
Numirea unui manager de urgenţă presupune instalarea unei dictaturi la nivel local, în condiţiile în care acesta poate adopta, fără a cere acordul consiliului local, orice măsură de natură să rezolve problemele financiare ale comunităţii. El poate rezilia contracte, reduce numărul de angajaţi din aparatul central, la fel cum poate schimba deciziile şi planurile adoptate anterior de către primar. Nu vor mai exista astfel dispute între primar şi consiliul local pe marginea pachetelor de măsuri referitoare la reducerea costurilor, iar presiunile din partea patronatelor şi sindicatelor vor fi, teoretic, inutile.
Chiar şi aşa misiunea managerului va fi una extrem de complicată în contextul unor datorii extrem de mari. Mai mult, Detroit se confruntă cu problema unei populaţii îmbătrânită, numărul pensionarilor, cărora va trebui să li se plătească pensia, fiind foarte mare. Or, din experienţa alor oraşe aflate în această situaţie, doar instalarea unui manager nu a fost suficientă pentrua rezolva toate aceste disfuncţionalităţi. O soluţie ar fi intrarea în faliment, dar nici această măsură nu se poate lua imediat.
sursa: 2blackjack1.wordpress.com
Aș avea curiozitatea să văd, dacă ar pleca toți locuitorii din oraș ce dreak ar mai manageria finanțiștii ăștia care se pricep la orice, numai la societatea umană nu. Dacă locuitorii unei comunități își aleg o administrație locală care îi bagă în groapă, înseamnă că asta merită. Și parcă în state, pensiile sunt private, ce legătură există între pensionari și primărie?! Nici una. Dar prostimea pune botul. Că nu face nici un investitor acolo vreo fabrică, că există riscul să nu aibă forță de muncă, este altceva. Vor descoperi și cei mai tălmaci cetățeni americani, că societatea bazată doar pe consum, este sortită dispariției din istorie. În loc ca societatea umană să canalizeze toate energiile pe educație, cultură și cercetare, se ocupă cu băgarea pe gâtul consumatorului, de produse care se strică sau se demodează după foarte puțin timp.Cine a instituit pe planetă, regula că toți oamenii trebuie să muncească?! La tehnologia din zilele noastre este suficient ca doar 500 de miliaone de oameni să muncească efectiv, iar restul să fie implicați în educație, cercetare și în îngrijirea planetei.