Ministrul finanțelor, nici nu mai contează cum îl cheamă, nu vă mai încărcați memoria, a glăsuit astfel:
“Ne așteptam să încasăm șapte miliarde din TVA în iulie și am încasat două.”
Ptiu, drăcie! V-ați fi așteptat la asta?
Cam cât de prost să fii să ai impresia că atunci când crești toate taxele și impozitele și concomitent scazi veniturile populației, vei încasa mai mult? Orice profesor de-al meu din facultate (și au fost vreo 50) l-ar fi dat afară pe tâmpitul ăsta din prima oră de curs.
Cam câtă minte îți trebuie să realizezi că efectele unor astfel de măsuri imbecile vor fi FIX cele pe care le țipau aproape isteric toți oamenii normali la cap, de luni de zile, adică:
1. Va înflori economia la negru, pentru că nimeni nu va mai elibera facturi și, exact ce v-am zis, ale dracu POS-uri încep să se strice, nu mai fac legătura cu banca (alo, cabina 2, se aude?)
2. Cei cărora le permite obiectul de activitate, în special cei din sectorul terțiar (adică al serviciilor), se cară cu firma în Bulgaria, țară UE, unde toate impozitele și taxele sunt la jumătate, ba și contabilii sunt aproape moka.
3. Și efectul cel mai important, pe care îl poate intui chiar și un gâgă, e că economia se contractă teribil, adică toată lumea- toată lumea își va ține banii la saltea. Nu se mai apucă nimeni să facă rate, să cumpere mașini sau lucruri scumpe, concedii, case, terenuri, nu se mai apucă nimeni să construiască, să ia credite. Nu mai sunt credite, pică băncile. Nu se mai construiește, pică toți furnizorii de materiale de construcții, se închid lanțurile de magazine, fabricile de feronerie (ferestre, uși), mobilă, instalații, ciment, asfalt, betoniere, etc. Nu se mai duce lumea în vacanțe, cade tot ce înseamnă HoReCa, turism, transport, asigurări, etc.
Nu mai sunt bani in economie, nu mai e sânge în instalație, moare pacientul, atăt de simplu e.
Când începe jocul de domino să se prăvălească, nu îl mai oprești cu una cu două, riști să cadă și ultima piesă. Firmele încep să dea oamenii afară, oameni care ajung în cârca statului, ghinion, că statul trebuie să le plătească ajutoare de șomaj. Cu ajutorul de șomaj nu mai pot cumpăra cine știe ce, deci economia se contractă și mai mult, banii la buget vin din ce în ce mai puțini, iar cheltuielile cresc, ghinion din nou. Bașca prețurile care cresc.
Prețuri crescute = inflație. Na, mai oprește nebunia, dacă poți!
Ei, tot turbionul ăsta a fost creat de un prost infatuat, care cofundă primăria unui oraș cu nici 200 de mii de locuitori cu o țară care are un PIB, o balanță comercială, un tarif vamal, import-export, bate monedă, etc, niște pârghii economice extrem de fine care dau echilibrul unui întreg sistem pe care îl faci praf în 3 luni, daca te crezi tu deștept, că vezi domne, ai terminat matematica și nu asculti de experții în economie, ăia cu școală pe bune, nu oameni de afaceri dubioși care au dat șpagă de supraviețuire o viață întreaga.
Măsurile pe care le-a luat idiotul ăsta de Bolojan, marele “inteligent”, le putea lua orice prost, pentru că orice prost din țara asta știe să mărească taxele și impozitele, e cel mai simplu. Știința e să reduci deficitul cu măsuri care nu contractă economia, nu atrag inflația, și sunt nenumărate exemple de astfel de politici economice în lume, ba chiar și în România, în istoria recentă.
O să fac o postare separată, ca să nu mă lungesc aici, despre măsurile geniale pe care România le-a luat din ’90 încoace, culmea, de către guvernele de stânga, în timp ce guvernele liberale, de la CDR-ul lui Constantinescu până la PNL-ul lui Bolojan, au îngropat cu tupeu, prin măsuri economice criminale, capitalul autohton, cât să le fie mai ușor șacalilor din afara țării să spulbere românii de pe piață.
Autor: Adriana Vitan Balint
Adauga comentariu