1. Alegerile prezidențiale în care candidații nu prezintă oferte politice pe care să le compari și între care să alegi, ci doar discursuri populiste din care rezultă că nici nu cunosc care sunt atribuțiile Președintelui Republicii potrivit Constituției; aceasta anunță că lovitura de stat dată de președintele Băsescu și continuată de președintele Iohannis, prin care Constituția României a fost suspendată, își va produce efectele mai departe, creând haos instituțional, iresponsabilitate decizională, abuz de putere și nesocotirea drepturilor cetățenești, cu pierdere de suveranitate națională și riscul ducerii țării în războiul pentru instaurarea “noii normalități” (adică a unei anormalități neo-bolșevice) la scară mondială.
2. Distanțarea tot mai accentuată a “Noului PSD” față de “Vechiul PSD”, cu abandonarea valorilor social democrate și preluarea tezelor revoluției mondiale neo-marxiste / sexo-marxiste, ale ideologiei vigilenței împotriva “incorectitudinii politice” (woke), adică a respingerii liberei cugetări și exprimări, ale asasinatului cultural (cancel culture) și ale post adevărului, cu adoptarea discursului anti parlamentar, anti democratic și anti național al USR, distanțare pe care electoratul captiv al propriilor nostalgii pesediste nu reușește să o sesizeze; de aici riscul unui vot care formal să fie dat unei etichete social democrate, dar în realitate să meargă către o copie a USR.
3. Nevoia de a denunța șmecheria duplicitară a conducerii PSD care, în același timp, potrivit celor petrecute la recentul Congres al ceea ce nu mai este nici partid, nici social, nici democrat, include lideri și discursuri care omagiază tradițiile ortodoxiei românești alături de cele care le neagă pe acestea în numele agendei LGBTQ, plâng pe umerii săracilor, dar promovează măsuri pro corporatiste și pro plutocratice, denunță corupția, dar o acceptă în justiția dominantă de statul subteran, la rândul său dominat de interese străine; PSD trebuie să i se ceară să iasă din această ambiguitate înaintea alegerilor și totodată să înceteze a mai insulta inteligența electoratului. (O cerere care, altminteri, poate fi adresată cu just titlu și celorlalți actori politici români, care joacă sub alte etichete.)
4. Evoluția conflictului israelo-palestinian, care capătă tot mai mult caracterul unui conflict geopolitic la nivel regional și riscă internaționalizarea, fără o perspectivă reală de soluționare atât timp cât viziunea asupra unei oferte politice lipsește; acest război, deocamdată local, fără perspectiva păcii, are drept consecințe sporirea insecurității în Orientul Mijlociu, dar și impulsionarea emergenței unei noi ordini mondiale de inspirație asiatică, a cărei edificare are loc fără implicarea Occidentului euroatlantic, cu riscul de a se întoarce împotriva acestuia.
5. Situația războiului din Ucraina după ofensiva armatei ucrainene pe teritoriul Rusiei, în condițiile în care aceasta apare a fi doar o foarte costisitoare ofensivă de imagine, cu consecințe militare care nu sunt susceptibile să întărească, ci, dimpotrivă, slăbesc puterea de negociere a Occidentului colectiv cu Rusia.
6. Nevoia și posibilitatea creării unui parteneriat central-european cu participarea României, Ungariei și Poloniei, apt a aduce securitate și stabilitate regională, în condițiile dezordinii globale care riscă să le implice într-un război mondial; un asemenea proiect, care reia o idee de politică externă românească avansată în anul 1997, presupune concilierea geostrategiilor celor trei țări, precum și a altor actori regionali, care în prezent se mișcă pe traiectorii divergente. (Discuția pe această temă va fi continuată și aprofundată în cadrul dialogului de săptămâna viitoare.)
Autor: Adrian Severin
Adauga comentariu