Președintele Donald Trump este un personaj foarte inteligent și extrem de complex, în ciuda aparențelor. Atunci când îl caracterizăm ar fi bine, totuși, să ținem cont că rămâne un simplu politician, dependent de anturajul militar în primul rând.
Trump urmărește interesele Statelor Unite pe termen lung și ia decizii împreună cu experți din cadrul Pentagon, CIA și ai altor servicii de informații. Unul dintre interesele pe termen lung, care transcede orice administrație de la Casa Albă (fie ea republicană sau democrată) rămâne ”frăgezirea” Rusiei, eternul rival. În acest sens, războiul din Ucraina vine ca o mănușă pe interesele strategice ale Statelor Unite.
Să nu plecăm, din nou, după fentă. Retorica este una, iar faptele – cu totul altceva. Adesea, politicienii spun exact contrariul a ceea ce gândesc. Este o tactică folosită atât pentru influențarea opiniei publice, cât și pentru obținerea de avantaje în confruntările cu ”inamicii” externi.
Pe cât de lăudabile sunt eforturile lui Trump de stăvilire și combatere a ideologiei ”woke” progresiste/socialiste, pe atât de controversate au devenit gesturile sale legate de războiul cu rușii. Ele dovedesc doar aparent o simpatie față de Kremlin. În realitate, Trump se coordonează perfect cu aliații europeni și cu Kievul pentru a-i livra lui Putin noi sancțiuni. Și, bineînțeles, o implicare militară sporită de partea lui Zelensky.
Trump-pacificatorul este mai degrabă Trump-războinicul, mult peste predecesorii săi Biden și Obama. Imaginea de ”polițist bun”, de lider care dorește să oprească măcelul din Ucraina, a fost atent construită de scenariștii Casei Albe. Președintele SUA a ratat de puțin Nobelul, însă în conștiința publicului ar vrea să rămână, cumva, omul dispus să meargă până în pânzele albe pentru obținerea păcii.
Nimic mai fals!
NATO va menține presiunea asupra Rusiei cât timp Ucraina va mai avea carne de tun, cu aportul zecilor de mii de mercenari plătiți regește din banii UE. Spectacolul de prost gust pe care tocmai l-am văzut în Elveția, cu așa-zisele negocieri SUA-UE-Ucraina, a avut un singur scop: să certifice BUNĂVOINȚA lui Trump de a opri războiul și să scoată în evidență REFUZUL lui Putin de a se așeza la masa negocierilor. Atât și nimic mai mult!
Kremlinul a privit de la distanță toată mascarada. A aflat din presă despre planul ”perfect” în 28 de puncte, și tot mass-media l-a informat pe Putin că oferta nu mai este valabilă. Europenii belicoși au intervenit în forță, Trump s-a speriat (wow, mori de râs!), iar Zelensky a exultat, bucuros că poate lupta în continuare, alături de camarila de la Kiev specializată în escrocherii și tunuri pe banii UE. La rândul său, Trump a zâmbit în culise, conștient că afacerile merg strună, iar papagalii de sub umbrela NATO vor cotiza fără să clipească, ani buni de-acum înainte.
Rușii au fost doar spectatori la ultima reprezentație a lui Trump. S-au prins de jocul murdar și sunt conștienți că nu se pot aștepta la nimic bun din partea occidentului. Indiferent de câte presupuse presiuni va face Trump asupra lui Zelensky, cu ultimatumuri incluse. Putin va trebui fie să-i spulbere pe aliații NATO din Ucraina, fie să recurgă la un gest disperat (dacă va fi prins în corzi, la un moment dat).
De altfel, Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a calificat drept ”complet eronată” ideea că Donald Trump și administrația sa favorizează Rusia în discuțiile pentru încheierea conflictului din Ucraina. Și are prefrectă dreptate. Iată doar 10 motive pentru care Donald Trump nu este prietenul Rusiei, în ciuda aparentelor simpatii față de Putin (promovate intenționat de mass-media mainstream):
1. A semnat legea CAATSA în 2017, considerată cea mai dură legislație anti-Rusia din istoria recentă a SUA, care a stat la baza majorității sancțiunilor aplicate ulterior.
2. A expulzat 60 de diplomați ruși în 2018, ca răspuns la otrăvirea lui Sergei Skripal în Marea Britanie.
3. A furnizat Ucrainei arme letale (rachete Javelin) în 2017, spre deosebire de administrația Obama.
4. A impus sancțiuni împotriva a peste 200 de entități și indivizi ruși pentru roluri în agresiuni cibernetice și alte amenințări.
5. S-a opus ferm proiectului Nord Stream2, cu sancțiuni care au întârziat construirea gazoductului ruso-german.
6. A crescut bugetul pentru Inițiativa Europeană de Descurajare (EDI) la peste 6 miliarde de dolari, pentru a contracara influența rusă în Europa.
7. A autorizat atacuri aeriene în Siria în 2017 și 2018 împotriva forțelor guvernamentale susținute de Rusia, riscând confruntări directe cu rușii.
8. A retras SUA din Tratatul INF în 2019, acuzând Rusia de încălcări, ceea ce a permis dezvoltarea de noi arme anti-rusești.
9. A impus penalități dure pentru încălcarea sancțiunilor rusești împotriva unor țări precum Coreea de Nord, Iran și altele din grupul BRICS.
10. Cel mai recent, în 2025, a aplicat noi sancțiuni punitive directe împotriva companiilor rusești Rosnef și LukOil. În paralel, a făcut presiuni mari asupra Chinei și Indiei pentru a renunța la importul de energie din Rusia. ”Desantul” din Venezuela face parte din același tablou.
Așadar, ”make no mistake”: Trump este atât dușmanul nr. 1 al progresiștilor globaliști, cât și inamicul nr. 1 al Rusiei. Și așa va rămâne, indiferent de retorica livrată populimii.
Unii fani MAGA îl vor aprecia pe Trump doar pe jumătate, iar alții îl vor disprețui de-a dreptul pentru atitudinea perfidă față de Moscova. Oricum, nimeni nu-i perfect. Cu atât mai puțin un politician de nivelul președintelui SUA.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu